NUME | PUNCTE |
Naomi Bîldea | 75 |
Diana Karina Marcu | 70 |
Darius Bumbar | 62 |
Alexandra-Ioana Harapu | 60 |
Irina-Adelina Găinușă | 42 |
Ioana Lavinia | 39 |
Andrada Strugaru | 38 |
Florin Iroftei | 35 |
Emilia Teodosiu | 29 |
Alex Odăgeriu | 28 |
Livia Niță | 23 |
Georgiana Barbu | 20,5 |
Andreea-Corina Stănescu | 19 |
Răzvan Luca | 17 |
Andrei Armega | 16 |
Dragoș-Andrei Drăghici | 16 |
Mihaela Munteanu | 16 |
Andi Sin | 14 |
Daria Nedelea | 12 |
Cristina Procop | 12 |
Bogdan Macarie | 11 |
Alexandru Mihu | 11 |
Ioana-Emmanuela Procop | 11 |
Maria Angele | 10 |
Delia Koszte | 10 |
Sabina-Florina Olar | 10 |
Antonia Vlad | 10 |
Giulia Oneț | 9 |
Elena Cîrneleagă | 8 |
Iulia Hulea | 8 |
Rareș-Ștefan Macovei | 8 |
Briseis Stan | 8 |
Ana Popa | 7 |
Iulia Ivancea | 6 |
Georgiana Muntean | 5,5 |
Simone-Felix Susanu-Milea | 5 |
Cleo Constantinescu | 4 |
NUME | PUNCTE |
Naomi Bîldea | 42 |
Diana Karina Marcu | 38 |
Darius Bumbar | 35 |
Alexandra-Ioana Harapu | 30 |
Florin Iroftei | 23 |
Irina-Adelina Găinușă | 22 |
Ioana Lavinia | 19 |
Emilia Teodosiu | 14 |
Andrada Strugaru | 13 |
Andreea-Corina Stănescu | 11 |
Livia Niță | 11 |
Georgiana Barbu | 10,5 |
Mihaela Munteanu | 10 |
Alex Odăgeriu | 10 |
Bogdan Macarie | 9 |
Evelyn Sim | 9 |
Andi Sin | 9 |
Dragoș-Andrei Drăghici | 8 |
Daria Nedelea | 8 |
Briseis Stan | 7 |
Răzvan Luca | 7 |
Andrei Armega | 6 |
Delia Koszte | 6 |
Iulia Ivancea | 5 |
Ioana-Emmanuela Procop | 5 |
Cristina Procop | 5 |
Alexandru Mihu | 5 |
Georgiana Muntean | 4,5 |
Elena Cîrneleagă | 4 |
Maria Angele | 3 |
Giulia Oneț | 3 |
Rareș-Ștefan Macovei | 3 |
Cleo Constantinescu | 2 |
Ana Popa | 2 |
Simone-Felix Susanu-Milea | 2 |
Antonia Vlad | 2 |
Iulia Hulea | 1 |
Sabina-Florina Olar | 1 |
NUME | % VOT | PUNCTE PUBLIC | PUNCTE JURIU | TOTAL |
Darius Bumbar | 25,1 | 8 | 9 | 17 |
Andi Sin | 36,1 | 9 | 7 | 16 |
Ioana Lavinia | 6,9 | 6 | 6 | 12 |
Alexandra-Ioana Harapu | 4 | 2 | 8 | 10 |
Irina-Adelina Găinușă | 9,2 | 7 | 2 | 9 |
Diana Karina Marcu | 6,4 | 5 | 3 | 8 |
Alex Odăgeriu | 5,2 | 3 | 5 | 8 |
Andrada Strugaru | 5,5 | 4 | 4 | 8 |
Simone-Felix Susanu-Milea | 1,6 | 1 | 1 | 2 |
NUME | % VOT | PUNCTE PUBLIC | PUNCTE JURIU | TOTAL |
Dragoș-Andrei Drăghici | 19,4 | 8 | 8 | 16 |
Darius Bumbar | 28 | 9 | 6 | 15 |
Diana Karina Marcu | 15,2 | 7 | 7 | 14 |
Georgiana Barbu | 10,4 | 6 | 4 | 10 |
Naomi Bîldea | 2,4 | 1 | 9 | 10 |
Mihaela Munteanu | 10 | 5 | 5 | 10 |
Alex Odăgeriu | 4,7 | 3 | 3 | 6 |
Alexandra-Ioana Harapu | 6,6 | 4 | 2 | 6 |
Andrada Strugaru | 3,3 | 2 | 1 | 3 |
NUME | % VOT | PUNCTE PUBLIC | PUNCTE JURIU | TOTAL |
Emilia Teodosiu | 12,2 | 6 | 8 | 14 |
Ioana Lavinia | 14,6 | 7 | 6 | 13 |
Naomi Bîldea | 23,2 | 8 | 5 | 13 |
Florin Iroftei | 29,9 | 9 | 3 | 12 |
Maria Angele | 3,7 | 3 | 7 | 10 |
Sabina-Florina Olar | 0,6 | 1 | 9 | 10 |
Cristina Procop | 5,5 | 4 | 4 | 8 |
Iulia Ivancea | 8,5 | 5 | 1 | 6 |
Cleo Constantinescu | 1,8 | 2 | 2 | 4 |
NUME | % VOT | PUNCTE PUBLIC | PUNCTE JURIU | TOTAL |
Darius Bumbar | 27,3 | 9 | 9 | 18 |
Alexandra-Ioana Harapu | 15,4 | 7 | 6 | 13 |
Naomi Bîldea | 17,8 | 8 | 4 | 12 |
Irina-Adelina Găinușă | 7,1 | 4 | 8 | 12 |
Diana Karina Marcu | 14,2 | 6 | 3 | 9 |
Iulia Hulea | 1,2 | 1 | 7 | 8 |
Răzvan Luca | 4,2 | 3 | 5 | 8 |
Mihaela Munteanu | 8,9 | 5 | 1 | 6 |
Andrei Armega | 3,9 | 2 | 2 | 4 |
NUME | % VOT | PUNCTE PUBLIC | PUNCTE JURIU | TOTAL |
Evelyn Sim | 36,9 | 9 | 7 | 16 |
Irina-Adelina Găinușă | 5 | 4 | 9 | 13 |
Alexandra-Ioana Harapu | 20 | 8 | 5 | 13 |
Livia Niță | 6,2 | 5 | 8 | 13 |
Diana Karina Marcu | 12,7 | 6 | 4 | 10 |
Andrei Armega | 0,4 | 2 | 6 | 8 |
Andreea-Corina Stănescu | 16,1 | 7 | 1 | 8 |
Andrada Strugaru | 2,7 | 3 | 3 | 6 |
Simone-Felix Susanu-Milea | 0 | 1 | 2 | 3 |
NUME | % VOT | PUNCTE PUBLIC | PUNCTE JURIU | TOTAL |
Naomi Bîldea | 22 | 8 | 5 | 13 |
Florin Iroftei | 13,7 | 6 | 7 | 13 |
Darius Bumbar | 27,4 | 9 | 3 | 12 |
Ioana-Emmanuela Procop | 10,7 | 5 | 6 | 11 |
Andrada Strugaru | 2,1 | 1 | 9 | 10 |
Antonia Vlad | 2,4 | 2 | 8 | 10 |
Elena Cîrneleagă | 4,3 | 4 | 4 | 8 |
Briseis Stan | 16,5 | 7 | 1 | 8 |
Emilia Teodosiu | 3,7 | 3 | 2 | 5 |
NUME | % VOT | PUNCTE PUBLIC | PUNCTE JURIU | TOTAL |
Diana Karina Marcu | 7,5 | 7 | 7 | 14 |
Daria Nedelea | 17,1 | 8 | 3 | 12 |
Bogdan Macarie | 55,3 | 9 | 2 | 11 |
Andrada Strugaru | 3,6 | 3 | 8 | 11 |
Georgiana Barbu | 3,9 | 4,5 | 6 | 10,5 |
Delia Koszte | 4,8 | 6 | 4 | 10 |
Alex Odăgeriu | 1,8 | 1 | 9 | 10 |
Ana Popa | 2,1 | 2 | 5 | 7 |
Georgiana Muntean | 3,9 | 4,5 | 1 | 5,5 |
NUME | % VOT | PUNCTE PUBLIC | PUNCTE JURIU | TOTAL |
Alexandra-Ioana Harapu | 44,5 | 9 | 9 | 18 |
Ioana Lavinia | 4,5 | 6 | 8 | 14 |
Naomi Bîldea | 35,2 | 8 | 3 | 11 |
Andreea-Corina Stănescu | 2 | 4 | 7 | 11 |
Emilia Teodosiu | 4 | 5 | 5 | 10 |
Giulia Oneț | 1,6 | 3 | 6 | 9 |
Irina-Adelina Găinușă | 7,7 | 7 | 1 | 8 |
Rareș-Ștefan Macovei | 0 | 1 | 4 | 5 |
Andrei Armega | 0,5 | 2 | 2 | 4 |
NUME | % VOT | PUNCTE PUBLIC | PUNCTE JURIU | TOTAL |
Naomi Bîldea | 42,6 | 9 | 7 | 16 |
Diana Karina Marcu | 14,7 | 7 | 8 | 15 |
Alex Odăgeriu | 3,5 | 3 | 9 | 12 |
Alexandru Mihu | 5,3 | 5 | 6 | 11 |
Florin Iroftei | 16,5 | 8 | 2 | 10 |
Livia Niță | 12,6 | 6 | 4 | 10 |
Răzvan Luca | 4,4 | 4 | 5 | 9 |
Cristina Procop | 0 | 1 | 3 | 4 |
Rareș-Ștefan Macovei | 0,3 | 2 | 1 | 3 |
***
I'm still here, Marcus, in the groves of Mars,
double-checking the triple-lock on the library,
observed by three reclining horses,
one quite pale. Beautiful acres of woodland
surround, and there's a scarily deep well.
If you look for long enough you can make out
a reflection in the trembling disc of black liquid,
staring back from the brink of the underworld.
This much alone, it's hard to feel entirely at ease.
I sometimes startle awake from nightmares.
His daughter's portraits are all taken away
but the novels line a low shelf in the study,
melodramatic titles that are not quite laughable...
Walking the grounds on morning errands
one often feels observed, an unsuspecting
character in one of the owner's elaborate plots...
***
Sunt încă aici, Marcus, în livezile lui Marte,
verificând de două ori lacătul triplu al bibliotecii,
observat de trei cai tolăniți,
unul destul de palid. Frumoase întinderi de pădure
ne înconjoară, și există o fântână teribil de adâncă.
Dacă te uiți destul de mult, poți distinge
o reflexie în discul instabil de lichid negru,
privindu-te din pragul lumii de dincolo.
Așa de singur, e greu să te simți complet în largul tău.
Mă trezesc uneori brusc din coșmaruri.
Portretele fiicei lui au fost toate luate
dar romanele se aliniază pe un raft jos din birou,
cu titluri melodramatice care se iau în serios...
Mergând prin grădini cu treburi, diminețile
te simți adesea observat, un personaj neștiutor
într-unul dintre comploturile elaborate ale stăpânului său...
***
Sunt încă aici, Marcus, în dumbrăvile lui Marte,
verificând încă o dată încuietoarea triplă a bibliotecii,
observat de trei cai întinși,
unul destul de palid. Frumoase hectare de pădure
împrejmuiesc locul, iar acolo e un puț teribil de adânc.
Dacă te uiți îndeajuns de mult, poți distinge
o reflecție în discul tremurător de lichid negru,
privind înapoi de pe marginea lumii de dincolo.
Atât de singur, e greu să te simți complet în largul tău.
Mă trezesc uneori brusc din coșmaruri.
Toate portretele fiicei lui au fost luate
dar romanele se află pe un raft jos în birou,
titluri melodramatice care nu sunt chiar ridicole…
Mergând pe teren în timpul plimbărilor de dimineață
se simte adesea observat, un personaj
neștiutor într-unul din comploturile elaborate ale stăpânului…
***
Sunt tot aici, Marcus, în crângurile lui Marte,
verificând de două ori tripla încuietoare de la bibliotecă,
privit de trei cai culcați,
unul cam palid. Sunt numai păduri frumoase
împrejur și un puț înfricoșător de adânc.
Dacă te uiți îndeajuns de mult poți să înfiripi
o reflecție în discul tremurător de lichid negru,
întorcându-ți privirea de la marginea infernului.
În singurătatea asta, e greu să te simți în largul tău pe deplin.
Uneori tresar din coșmaruri.
Portretele fiicei lui sunt toate luate,
dar romanele sunt aliniate pe un raft jos în birou,
titluri melodramatice, nu prea ridicole...
Mergând pe drum cu treburile de dimineață
te simți adesea privit, un personaj
naiv în una dintre intrigile elaborate ale stăpânului...
***
încă sunt aici, Marcus, în padurile lui Marte,
verificând din nou încuietoarea triplă a bibliotecii,
urmărit de trei cai culcați,
unul chiar alb. Frumoase întinderi de pădure
mă-nconjoară, și este o fântână îngrozitor de-adâncă.
dacă te uiți îndelungat, poți vedea
o reflexie în discul negru, tremător
privind înapoi din marginea infernului.
doar cu-acest fapt ți-e greu să fii în largul tău.
uneori mă trezesc speriat noaptea.
toate portretele fetei lui au fost luate
dar romanele sunt pe-un raft inferior in birou,
titluri melodramatice care nu sunt chiar de râs...
mergând prin curți cu drumuri matinale
te poți simți urmărit, un personaj neașteptat
din poveștile complicate ale proprietarului...
***
Încă sunt aici, Marcus, în livezile lui Marte,
verificând de două ori încuietoarea triplă a bibliotecii,
privit de către trei cai întinși,
unul destul de palid. Hectare frumoase de pădure
mă înconjoară, alături de o fântână terifiant de adâncă.
Dacă te uiți îndeajuns de mult, poți distinge
o reflexie în discul tremurător de lichid negru,
privind înapoi de la marginea infernului.
Atât de singur, e greu să te simți complet în largul tău.
Uneori mă trezesc brusc din coșmaruri.
Portretele fiicei lui au fost toate luate
dar romanele sunt aliniate într-un raft jos în birou,
titluri melodramatice care nu sunt chiar de râs...
Pășind prin împrejurimi în diminețile cu treburi
adesea te simți observat, un personaj
neștiutor în unul dintre scenariile elaborate ale posesorului...
***
Tot aici sunt, Marcus, în dumbrăvile lui Marte,
verificând de două ori lacătul triplu al bibliotecii,
observat de trei cai culcați,
unul cam palid. acrii minunați de pădure
înconjoară, și există o fântână înspăimântător de adâncă.
Dacă privești îndestul de mult poți distinge
o reflexie în discul tremurător de lichid negru,
holbându-se înapoi din pragul lumii de apoi.
Doar pentru atât, este greu să te simți complet în largul tău.
Uneori tresar speriat din coșmaruri.
Portretele fiicei sale sunt toate luate
dar romanele aliniază un raft jos din birou,
titluri melodramatice care nu sunt tocmai de râs…
plimbându-te pe terenuri dimineața pentru sarcini
te simți adesea observat, un nebănuitor
personaj în unul dintre planurile elaborate ale stăpânului…
***
Încă sunt aici, Marcus, în grădinile lui Marte,
verificând de două ori tripla încuietoare a bibliotecii,
observat de trei cai culcați,
unul destul de palid. Frumoase întinderi de pădure
mă înconjoară, și există acolo o fântână înfricoșător de adâncă.
Dacă te uiți destul de mult, poți distinge
o reflexie în discul tremurător al lichidului negru,
privind înapoi de pe marginea lumii subterane.
Numai de asta e greu să te simți complet în largul tău.
Uneori mă trezesc brusc din coșmaruri.
Portretele fiicei lui au fost toate luate
dar romanele stau aliniate pe un raft jos în birou,
titluri melodramatice care nu sunt chiar de râs...
Plimbându-te pe alee dimineața,
adesea simți că ești observat, ca un personaj care nu bănuiește nimic
într-unul din plot-urile elaborate ale scriitorului...
***
încă sunt aici, marcus, în livezile lui marte,
verificând de două ori încuietoarea triplă a bibliotecii,
observat de trei cai culcați,
unul destul de palid. hectare minunate de pădure
mă înconjoară, iar acolo există o fântână înfierător de adâncă.
dacă te uiți suficient de mult, poți distinge
o reflecție în cercul tremurând de lichid negru,
uitându-se înapoi de la marginea lumii de apoi.
atât de singur, e greu să te simți complet în largul tău.
uneori mă trezesc din coșmaruri.
portretele fiicei lui au fost luate toate
dar romanele sunt aliniate pe un raft jos din birou,
titluri melodramatice care nu sunt chiar de luat în râs...
mergând pe drumurile dimineții
mă simt adesea privit, un personaj
neașteptat pe una din parcelele întinse ale proprietarului...
***
Sunt încă aici, Marcus, în poienile lui Marte,
verificând de două ori triplele încuietori ale bibliotecii,
observat de trei cai întinși,
unul destul de palid. Frumoasele hectare de pădure
mă înconjoară, și există o fântână adâncă, înfricoșătoare.
Dacă privești destul, poți distinge
o reflecție în discul tremurător de lichid negru,
privește înapoi de la marginea lumii subpământene.
Atât de mult, e greu să mă simt pe deplin în largul meu.
Uneori mă trezesc brusc din coșmaruri.
Portretele fiicei lui au fost toate luate
dar romanele stau pe un raft jos în birou,
titluri melodramatice care nu sunt chiar de râs...
Plimbându-mă pe terenuri în diminețile cu treburi,
adesea simți priviri asupra ta, un personaj neștiutor
într-unul din elaboratele comploturi ale proprietarului...
The Wit
“Wait. Let me think a minute,” you said.
And in the minute we saw:
Eve and Newton with an apple apiece,
and Moses with the Law,
Socrates, who scratched his curly head,
and many more from Greece,
all coming hurrying up to now,
bid by your crinkled brow.
But then you made a brilliant pun.
We gave a thunderclap of laughter.
Flustered, your helpers vanished one by one;
and through the conversational spaces, after,
we caught, —back, back, far, far, —
the glinting birthday of a fractious star.
Spirit
Așteaptă. Dă-mi o clipă de gândire, ai spus.
Și în clipa aceea i-am văzut:
Eva și Newton cu câte un măr,
și Moise cu Legea de început,
Socrate, care se scărpina în părul creț,
și mulți alții din Grecia,
toți în grabă spre prezent, se îndreptă,
chemați de fruntea ta înțeleaptă.
Dar apoi ai zis o poantă genială.
Am izbucnit în hohote asurzitoare.
Tulburate, ajutoarele tale s-au risipit
și prin spațiile din conversație, apoi ,
am surprins —înainte, înainte, departe, departe—
strălucirea nașterii unei stele zbuciumate.
Istețime
„Așteaptă. Să mă gândesc un minut," ai spus.
Și în minutul acela am văzut:
Eva și Newton cu câte un măr fiecare,
și Moise cu Legea,
Socrate, care își scarpina de zor fruntea,
și alții din Grecia,
toți fugind grăbiți să ajungă,
chemați de fruntea ta încrețită.
Dar apoi ai făcut o glumă grozavă.
Am izbucnit într-un hohot de râs.
Rușinați, toți complicii ți-au plecat pe rând;
și-n conversații cu spații fără răspuns,
am prins, — ici, ici, departe, departe —
sclipirea nașterii unei stele aparte.
Istețimea
„Așteaptă. Dă-mi un minut să mă gândesc,” ai spus.
Și în minutul ăla i-am văzut:
pe Eva și pe Newton cu câte un măr fiecare,
și pe Moise cu Legea,
pe Socrate, care se scărpina în cârlionți,
și multe altele din Grecia,
toate venind de-a valma spre acum,
chemate de fruntea ta încrețită.
Însă apoi ai făcut un calambur strălucit:
Am râs în hohote zgomotoase.
Fâstâcindu-se, ajutoarele tale au dispărut unul câte unul;
și prin spațiile conversaționale, după,
am surprins, – înapoi, înapoi, departe, departe, –
nașterea sclipitoare a unei stele capricioase.
Istețul
“Stai. Lasă-mă un minut să mă gândesc,” ai spus.
Și în acel minut am văzut:
Pe Eva și Newton fiecare cu câte un măr,
Și pe Moise cu Legea,
Socrate care se scărpina în capul lui creț,
Și pe mulți alții din Grecia,
Toți năvălind spre prezent,
La porunca sprâncenei tale arcuite.
Dar ai făcut apoi o glumă excelentă.
Am râs de ne-am prăpădit.
Amețiți, ajutoarele tale au dispărut, unul câte unul;
pe urmă, printre spațiile de conversație,
am surprins, - înapoi, înapoi, departe, departe, -
scânteile nașterii unei stele capricioase.
Spiritul
“Staţi. Să mă gândesc o secundă”, ai zis.
Şi într-o secundă am văzut:
Pe Eve şi Newton cu un măr, separat,
şi pe Moise cu Legea din trecut,
Socrate, care şi-a scărpinat părul ondulat,
şi tot mai mulţi din Grecia,
toţi venind grăbit până acum,
călăuziţi de fruntea ta încreţită pe drum.
Dar apoi ai spus o glumă strălucită.
Am râs cu toţii ca un tunet.
Stânjeniţi, ajutoarele tale au dispărut unul câte unul;
şi când nimeni nu mai scotea niciun sunet
am surprins – înapoi, înapoi, foarte, foarte departe –
Licărul naşterii unei stele agitate.
***
„Stai. Să mă gândesc un minut", ai zis.
Și în acel minut am văzut:
Pe Eva și Newton fiecare cu câte-un măr,
și Moise cu Legea,
Socrates, ce-și freca capul creț,
și mulți alți greci
toți grăbindu-se spre prezent,
invitați de fruntea ta încrețită.
Dar apoi ai făcut o glumă genială.
Am răbufnit într-un râset.
Dezamăgiți, invitații tăi au plecat pe rând;
și prin goluri de conversație, după,
am prins, - vechi, vechi, departe, departe, -
strălucirea nașterii unei stele frământate.
Spiritul
"Stai, dă-mi un moment de gândire", ai spus.
Iar, în acel moment, ni s-au arătat:
Eva și Newton cu un măr de căciulă
și Moise cu Tablele Legii,
Socrate, care-și scarpină creștetul cârlionțat,
și mulți alții din Grecia,
toți venind în fugă până în astă clipă,
grăbiți de a ta frunte încrețită.
Dar apoi ai făcut o glumă fenomenală.
Am izbucnit într-un hohot de râs.
Rușinate, ajutoarele tale au dispărut unul câte unul;
iar, prin spațiile conversaționale, după,
am ajuns - înapoi, înapoi, departe, departe, -
la nașterea strălucitoare a unei stele turbulente.
Spiritul
"Stai. Lasă-mă să mă gândesc un minut" ai zis.
Iar în acel minut am văzut:
Eva și Newton, fiecare cu câte-un măr
și Moise cu Legea,
Socrate, care-și scărpina capul creț
și mulți alții din Grecia,
toți venind grăbiți în prezentul moment,
chemați de fruntea-ți încrețită.
Dar apoi ai făcut o glumă strălucită.
Toți am izbucnit într-un hohot de râs.
Zăpăcite, ajutoarele ți-au dispărut unul câte unul;
iar prin locurile de conversație, după,
am surprins, -înapoi, înapoi, departe, departe-
licărul nașterii unei stele neastâpărate.
Agerimea
”Stai. Permite-mi să mă gândesc un minut,” ai zis.
Și-n acel minut am văzut pe:
Eva și Newton cu un măr fiecare,
pe Moise cu Legea,
pe Socrate, scărpinându-și capul creț,
și mulți alții din Grecia,
toți venind grăbiți spre momentul prezent,
chemați de fruntea ta încrețită.
Dar după ai făcut un joc de cuvinte genial.
Am râs cu sete și cu zgomot.
Jenate, ajutoarele tale au dispărut pe rând;
și după, prin spațiile conversaționale,
am surprins, - în spate, în spate, departe, departe, -
nașterea scânteietoare a unei stele fragmentare.
The More Loving One
Looking up at the stars, I know quite well
That, for all they care, I can go to hell,
But on earth indifference is the least
We have to dread from man or beast.
How should we like it were stars to burn
With a passion for us we could not return?
If equal affection cannot be,
Let the more loving one be me.
Admirer as I think I am
Of stars that do not give a damn,
I cannot, now I see them, say
I missed one terribly all day.
Were all stars to disappear or die,
I should learn to look at an empty sky
And feel its total dark sublime,
Though this might take me a little time.
Cel Care Iubește Mai Intens
Privind la stele, știu foarte bine
Că, indiferente cum sunt, pot la fel de bine să mă duc în infern,
Dar pe pământ indiferența e prea mică
Trebuie să ne fie frică de om sau fiară.
Cum ne-ar plăcea dacă stelele ar arde
Cu așa o pasiune pentru noi pe care n-am putea să le-o oferim?
Dacă afecțiunea pe care ne-o împărtășim n-ar fi reciprocă,
Atunci să fiu eu cel care iubește mai intens.
Admirator, așa cum cred că sunt,
Al stelelor care nu dau doi bani pe mine,
Nu pot, acum că le văd, să spun
Că mi-a lipsit astăzi vreuna îngrozitor de tare.
De-ar dispărea stelele sau ar muri toate,
Ar trebui să învăț să privesc un cer pustiu
Și să simt întunericul său sublim,
Deși mi-ar lua o eternitate.
Cel ce iubește mai mult
Uitându-mă în sus la stele știu foarte bine
Că, din ce le pasă, aș putea merge în iad,
Dar pe pământ indiferența este ultimul lucru
De care să ne temem, de la om sau de la bestie.
Cum ne-ar plăcea oare dacă stelele ar arde
Cu o pasiune pentru noi, pe care nu am putea să o întoarcem?
Dacă afecțiune egală nu există,
Lasă-mă pe mine cel ce iubește mai mult să fiu.
Admirator, cum mă consider eu,
Al stelelor la care nu le pasă de nimic,
Nu pot, acum că le văd, să spun
Că toată ziua mi-a lipsit îngrozitor vreuna.
În caz că toate stelele ar arde sau ar muri
Voi învăța să mă uit la un cer pustiu
Și să îi simt totalul întuneric sublim,
Deși s-ar putea să-mi ia câtva timp.
Cel ce iubește cu foc
Mă uit în sus la stele și îmi dau seama bine
Pot să mă duc dracului, nu le pasă de mine,
Dar sunt pe lume mai groaznice chestii
Decât nepăsarea la oameni și bestii.
Ne-ar plăcea să se facă stele scrum
De iubire când noi nu le iubim nicidecum?
Afecțiune egală când nu e deloc,
Atunci lasă c-o să iubesc eu mai cu foc.
Așa cum mă cred eu, iubitor mare
De stele ce te tratează cu nepăsare
Acum, când le văd, nu pot să spun
C-aveam pentru unavreun dor prea nebun.
Dacă stelele s-ar stinge sau ar dispărea
Aș învăța să privesc cerul fără vreo stea
Să simt sublimu-i întunecat absolut
Chiar și de mi-ar lua puțin prea mult.
Cel Ce Iubește Mai Mult
Uitându-mă în sus la stele, știu foarte bine
Că, pentru cât le pasă, pot merge în iad,
Dar pe Pământ, indiferența este cea de care
Trebuie să ne temem cel mai puțin din partea omului sau a fiarei.
Cum ne-ar plăcea dacă stelele ar arde
Cu o pasiune pentru noi pe care nu am putea să o întoarcem?
Dacă afecțiune reciprocă nu poate exista,
Lasă-mă pe mine să fiu cel ce iubește mai mult.
Admirator, așa cum cred că sunt
Al stelelor cărora nu le pasă,
Nu pot, acum că le văd, să spun
Că mi-a lipsit vreuna toată ziua.
De-ar fi să dispară sau să moară toate stelele,
Ar trebui să învăț să mă uit la un cer gol
Și să-i simt în întregime întunericul sublim,
Deși asta mi-ar lua ceva timp.
Cel mai iubitor
Privind în sus la stele, știu mult prea bine
Că, oricât le-ar păsa, aș putea să mă duc în iad,
Dar pe pământ, indiferența este cel mai mic lucru
De care trebuie să ne temem de la om sau fiară.
Cum ne-ar plăcea, oare, dacă stelele ar arde
Cu o pasiune pentru noi, pe care n-am putea-o întoarce?
Dacă afecțiunea în egala măsură e inexistenta,
Atunci să fiu eu cel mai iubitor.
Deși mă cred admirator
Al stelelor cărora nu le pasă deloc,
Nu pot, acum că le văd, să spun
Că mi-a lipsit vreuna groaznic atât de mult.
De-ar dispărea sau muri toate stelele,
Aș învăța să privesc cerul gol
Să simt sublimul întuneric,
Deși mi-ar lua o vesnicie.
Cel ce iubește mai mult
Uitându-mă sus la stele sunt resemnat
Că, pentru cât le pasă, mă pot duce în iad
Dar pe pământ nepăsarea este cea mai mică ocară
De care să ne ferim dintre om și fiară.
Cum ne-ar plăcea dacă stelele s-ar mistui
Cu o pasiune pentru noi pe care nu am putea-o restitui?
Dacă afecțiune egală nu poate fi pe pământ
Lasă să fiu eu cel ce iubește mai mult.
Admirator cum sunt
Al astrelor care nu ar risipi un cuvânt,
Nu pot, acum că le văd, afirma
Că mi-a fost dor de una toată ziua.
De-ar fi să dispară toate stelele sau să piară,
Va trebui să învăț să mă uit la bolta goală
Și să-i simt splendoarea vastei bezne
Deși asta nu va veni lesne.
cel mai cu iubire
uitându-mă la stele, știu destul de bine
că, atât cât le-or păsa lor, pot să mă duc în iad,
dar pe pământ, indiferența este lucrul cel mai puțin
de care ar trebui să ne pese între bestie și om.
cum ar trebui să ne placă dacă stelele ar arde
cu o pasiune pe care noi nu am putea să o returnam?
dacă afecțiune egală nu poate fi,
lasă-l pe cel mai cu iubire să fiu eu.
admirator așa cum mă consider
al stelelor cărora nu le pasă
nu pot spune, acum că le văd, să spun că
mi-a fost teribil de dor toată ziua de una.
dacă toate stelele ar dispărea sau ar muri
ar trebui să învăț să privesc un cer gol
și să-i simt întunericul total sublim
chiar dacă asta mi-ar lua ceva timp.
Persoana care iubește mai mult
Privind în sus spre stele, știu destul de bine
Că nu le pasă și că pot să mă duc naibii,
Dar pe pământ indiferența de la om sau de la bestie
Este cel mai mic lucru de care trebuie să ne temem.
Cum ar trebui să reacționăm dacă stelele ar arde
Pentru noi cu o pasiune pe care nu putem să le-o oferim înapoi?
Dacă afecțiunea egală nu poate exista,
Lasă-mă pe mine să fiu persoana care iubește mai mult.
Admirator precum cred că sunt
Pentru stelele nepăsătoare,
Nu pot, acum că le văd, să zic
Că mi-e teribil de dor de una mereu.
Dacă stelele ar dispărea sau ar muri,
Va trebui să învăț să mă uit la un cer gol
Și să-i simt sublimul întuneric total,
Chiar dacă asta îmi poate lua un timp.
Cel care iubește mai mult
Știu bine, când privesc la stelele de sus
Din partea lor, doar da-m-aș naibii dus,
Dar nepăsarea-i pe pământ ultima chestie
Care să ne-ngrozească de la om sau bestie.
Cum ne-ar plăcea de-ar arde pentru noi cu flamă stele
Cum nu putem și noi să ardem pentru ele?
Dacă iubire-n mod egal nu s-a putut
Mai bine să fi eu cel care iubește mai mult.
Nu pot să spun, abia acum văd bine,
De stelele care nu dau doi bani pe mine,
Oricât de-admirator cred că aș fi,
Că mi-a lipsit grozav vreuna-ntreaga zi.
Dacă stelele toate-ar dispărea sau ar muri
Ar trebui să-nvăț la un cer gol să pot privi
Și-al său sublim complet întunecat să-l simt,
Iar asta mi-ar lua, totuși, ceva timp.
WAS THERE A TIME
Was there a time when dancers with their fiddles
In children's circuses could stay their troubles?
There was a time they could cry over books,
But time has set its maggot on their track.
Under the arc of the sky they are unsafe.
What's never known is safest in this life.
Under the skysigns they who have no arms
Have cleanest hands, and, as the heartless ghost
Alone's unhurt, so the blind man sees best.
A fost un timp
A fost vreodată un timp când dansatorii cu viorile lor
Din circurile de copii și-ar fi putut opri necazurile?
A fost un timp când puteau plânge peste cărți,
Dar timpul și-a pus larvele pe urma lor.
Sub arcul cerului ei sunt nesiguri.
Necunoscutul este singura garanție în viață.
Sub semnele cerului cei care n-au brațe
Au cele mai curate mâini, și, la fel cum singur nevatămat
E mortul fără suflet, așa și omul orb vede cel mai bine.
A fost vreodat-o vreme
A fost vreodat-o vreme când scripcarii-n pași de dans
Bufonau pentru cei mici și stăteau fără necaz?
A fost odată o vreme când cărțile-i făceau să plângă,
Însă timpul li s-a viermuit în cale.
Sub bolta cerului ei sunt în primejdie.
Ce rămâne pe veci necunoscut e ocrotitor în astă viață.
Sub semnele cerului acei fără de brațe
Au cele mai curate mâini, și, precum duhul fără inimă
În singurătate-i ferit de suferință, la fel și orbul vede cu pură limpezime.
A fost vreodată
A fost vreodată un timp când dansatorii cu ai lor trubaduri
În circurile pentru copii au putut să-și lase deoparte neajunsurile?
A fost cândva un timp în care puteau plânge după cărți,
Dar timpul și-a pus larva în urma lor.
Sub orizont nu sunt în siguranță.
Ceea ce nu-i niciodată cunoscut este ceea ce-i mai sigur în viața asta.
Sub semnele astrale cei ce nu au brațe
Au cele mai curate mâini, și, cum fantasma fără inimă
Singură-i nepătrunsă, așa cel orb vede cel mai bine.
A fost vreun moment
A fost vreun moment când dansatorii cu scripcile lor
În circurile copiilor puteau să-și lase grijile deoparte?
A fost o vreme când puteau plânge după cărți,
Dar timpul și-a pus larva pe urmele lor.
Sub arcada cerului, ei nu sunt în siguranță.
Ceea ce nu este cunoscut e cel mai sigur în viața aceasta.
Sub semnele cerului, cei care nu au brațe
Au mâinile cele mai curate, și, ca stafia fără inimă
Singură e nevătămată, așa și orbul vede cel mai bine.
A fost vreodată o vreme
A fost vreodată un timp când dansatorii cu viorile
În circul copiilor își puteau lăsa grijile?
A fost o vreme când puteau plânge pe la cărți,
Dar timpul și-a pus viermele pe calea lor.
Sub arcul cerului ei nu sunt în siguranță.
Ceea ce nu se cunoaște e cel mai în siguranță în viața asta.
Sub semnele cerului, cei fără brațe
Au cele mai curate mâini, iar, ca fantoma fără inimă,
cel singur nu e rănit, așa cum orbului
îi este dat să vadă cel mai bine.
A fost vreodată cu putință
A fost vreodată cu putință ca dansatorii cu scripcile lor
În circurile pentru copii să iși oprească grijile?
A fost odată cu putință ca ei să plângă din cauza cărților
Dar timpul și-a pus viermele pe urmele lor.
Sub bolta cerului sunt în pericol.
Ce nu-i niciodată știut e cel mai sigur în viața asta.
Sub reclamele de pe zgârie-nori aceia care nu au brațe
Au cele mai curate mâini și, așa cum spiritul fără suflet
E singurul care nu-i rănit, așa și orbul vede cel mai bine.
A fost un timp
A fost un timp când dansatorii cu-ale lor viori
În circurile de copii amărăciunilor puteau răzbi?
Un timp a fost când o poveste îi putea mâhni,
Dar timpul și-a pus larva-n drumul lor.
Sub bolta cerului nu sunt la adăpost.
În viața asta cel mai sigur loc e ce nu-i niciodată cunoscut.
Sub semnele din cer, ei, cei neînarmați,
Au cele mai curate mâini, și, precum singur spiritul
ne’nsuflețit nu e rănit, așa nevăzătorul vede cel mai mult.
A fost vreo vreme în care
A fost vreo vreme în care dansatori cu scripci
De ale lor probleme în circuri de copii puteau să se ascundă?
A fost o vreme în care de la cărți puteau să plângă
Dar timpul și-a asmuțit viermele pe urmele lor.
Sub bolta cerului nu sunt în siguranță.
În viața asta cel mai sigur e ce nu afli niciodată.
Sub panouri cei fără brațe
Au cele mai curate mâini și, cum fantoma fără suflet
Nu e rănită în singurătatea ei, așa și orbul vede cel mai bine.
A fost un timp
A fost un timp când dansatorii cu ale lor violoncele
Puteau să scape de probleme în circurile pentru copii?
A fost un timp când puteau să plângă pentru cărți,
Dar timpul și-a pus viermele pe urma lor.
Sub bolta cerului nu sunt în siguranță.
Ceea ce nu se cunoaște e cel mai sigur în această viață.
Sub semnele cerului cei care nu au arme
Au cele mai curate mâini, și, precum fantoma fără suflet
Care singură e nevătămată, așa și orbul vede cel mai bine.
REVOLUTIONARY LETTER #14
are you prepared
to hide someone in your home indefinitely say, two to six weeks, you going out for food, etc., so he never
hits the street, to keep your friends away
coolly, so they ask no questions, to nurse him or her, as necessary, to know
"first aid" and healing (not to freak out
at the sight of torn or half-cooked flesh)
to pass him on at the right time to the next station, to cross the canadian border, with a child
so that the three of you look like one family, no questions asked
or fewer, to stash letters, guns, or bombs forget about them
till they are called for, to KEEP YOUR MOUTH SHUT
not to "trust"
even your truelove, that is,
lay no more knowledge on him than he needs to do his part of it, a kindness
we all must extend to each other in this game
Scrisoare revoluționară
ești pregătit
să ascunzi pe cineva în casa ta pe termen nedefinit, să zicem două-șase săptămâni, mergând să iei mâncare, etc., pentru ca niciodată
să nu ajungă pe stradă, să te distanțezi de prieteni
cu tact, astfel încât să nu îți pună întrebări, să ai grijă de el sau ea, la nevoie, să știi
primul ajutor și să vindeci (nu să o iei razna la vederea cărnii sfâșiate sau pe jumătate gătită)
să îl conduci la timpul potrivit la punctul următor, să treci granița canadiană, cu un copil,
așa încât voi trei să păreți o familie, fără întrebări
sau mai puține, să aduni scrisori, arme, sau bombe uitând de ele
până când sunt necesare, să ÎȚI ȚII GURA ÎNCHISĂ
să nu te încrezi
nici măcar în dragostea ta adevărată, adică,
să nu îi dai mai multe informații decât are nevoie, bunătate
pe care trebuie s-o oferim în acest joc unii altora.
SCRISOARE REVOLUȚIONARĂ NR. 14
ești gata
să ascunzi pe cineva în casa ta pe o perioadă nedeterminată, să zicem de la două până la șase săptămâni, și să te duci după mâncare, etc. pentru ca el să nu
iasă niciodată pe stradă, să-ți ții prietenii departe
cu tact, ca să nu pună întrebări, să-l/o îngrijești, cât e necesar, să știi
„să acorzi primul ajutor” și să vindeci (să n-o iei razna
la vederea cărnii sfâșiate sau pe jumătate coapte)
să-l pasezi la momentul potrivit la stația următoare, să treci granița
canadiană, cu un copil
ca voi trei să arătați a familie, fără întrebări
sau mai puțin de-atât, să ascunzi scrisori, arme, sau bombe și să uiți
până e nevoie de ele, să ÎȚI ȚII GURA ÎNCHISĂ
să nu „ai încredere”
nici măcar în dragosteataadevărată, adică
să nu-i pui în spate mai multă cunoaștere decât are nevoie ca să-și facă partea, o favoare
pe care toți trebuie să ne-o facem unii altora în jocul ăsta
SCRISOARE REVOLUȚIONARĂ #14
ești gata
să ascunzi pe cineva la tine în casă pe o perioadă nedeterminată, să zicem
între două și șase săptămâni, să mergi după mâncare etc., ca el să nu iasă niciodată
pe stradă, să-ți ții prietenii la distanță, să nu pună întrebări, să ai grijă de el sau ea cum trebuie, să știi
s-acorzi primul ajutor și să vindeci (să nu o iei razna dacă vezi carne spintecată sau semi-carbonizată)
să-l duci când trebuie la următoarea stație, să treci granița cu Canada, cu un copil alături
să pară că voi trei sunteți o familie, fără niciun semn de întrebare
sau cu mai puține, să ascunzi scrisori, arme, bombe să uiți de ele
până când ți se cer, să ÎȚI ȚII GURA
adică să nu te „încrezi”
nici măcar în dragostea-ta-adevărată
nu-i oferi mai multe informații decât are nevoie pentru a-și îndeplini rolul, o bunătate
pe care trebuie să o împărtășim cu toții în acest joc
SCRISOARE REVOLUȚIONARĂ #14
ești pregătit
să ascunzi pe cineva în casa ta pe o perioadă nedefinită să spunem, de două până la șase săptămâni, să mergi tu după mâncare, etc., astfel încât el să nu
iasă vreodată pe stradă, să-ți ții prietenii la distanță
cu calm, astfel încât să nu pună întrebări, să-l îngrijești pe el sau pe ea, după cum este necesar, să știi
„primul ajutor” și vindecare (să nu te panichezi
la vederea cărnii sfâșiate sau semi-gătite)
să-l îndrumi la momentul potrivit spre următoarea stație, să traversezi granița canadiană, cu un copil,
astfel încât voi trei să păreți o familie, fără întrebări
sau cât mai puține, să ascunzi scrisori, arme, sau bombe uită de ele
până când vor fi solicitate, să ÎȚI ȚII GURA ÎNCHISĂ
să nu „ai încredere”
nici măcar în a ta iubireadevărată, adică,
să nu-i dai mai multe informații decât are nevoie pentru a-și face partea, o bunătate
pe care toți trebuie ne-o arătăm unii altora în acest joc
SCRISOARE REVOLUȚIONARĂ #14
ești pregătit
să ascunzi pe cineva în casa ta pe termen nedefinit, să zicem, două - șase săptămâni, tu să ieși după mâncare, etc., astfel încât să nu
ajungă niciodată pe stradă, să-ți ții prietenii la distanță
cu detașare, astfel încât să nu pună întrebări, să îl sau să o îngrijești, dacă e nevoie, să știi
„primul ajutor” și cum să vindeci (să nu te pierzi cu firea
la vederea cărnii sfâșiate sau pe jumătate arse)
să-l predai la momentul potrivit următoarei stații, să treci granița canadiană, cu un copil
astfel încât voi trei să păreți o familie, fără întrebări
sau cu cât mai puține, să ascunzi scrisori, arme sau bombe și să uiți de ele
până când vor fi cerute, să ȚII GURA ÎNCHISĂ
să nu "ai încredere"
nici măcar în iubirea vieții tale, adică,
să nu-i dai mai multe informații decât îi sunt necesare pentru a-și face partea, o bunătate
pe care trebuie să ne-o oferim reciproc în acest joc
SCRISOARE REVOLUȚIONARĂ #14
ești pregătit
să ascunzi pe cineva în casa ta pe termen nedefinit, să zicem, două până la șase săptămâni, tu să ieși după mâncare, etc., astfel încât el să nu ajungă
pe stradă, să îți tratezi prietenii cu indiferență,
astfel încât să nu pună întrebări, să îl sau o îngrijești dacă este necesar, să cunoști
„primul ajutor” și metode de vindecare (să nu o iei razna
la vederea cărnii sfâșiate sau pe jumătate arse)
să-l trimiți mai departe, la momentul potrivit, către următoarea stație, să treci granița canadiană, cu un copil
astfel încât să păreți o familie, să nu fiți luați la întrebări
sau măcar mai puține, să ascunzi scrisori, arme sau bombe și să uiți de ele
până când sunt necesare, să ÎȚI ȚII GURA ÎNCHISĂ
să nu „ai încredere”
nici măcar în dragostea vieții tale, adică,
să nu-i spui mai multe decât are nevoie să știe pentru partea lui din treabă, o favoare
pe care trebuie să ne-o facem unii altora în acest joc
Scrisoarea revoluționară nr.14
ești pregătit
să ascunzi pe cineva în casa ta pe termen nedefinit, să zicem, două până la șase săptămâni, tu să mergi după mâncare etc., încât el niciodată
să nu iasă-n stradă, să-ți ții prietenii departe,
detașându-te, ca să nu-ți pună întrebări, să-l îngrijești pe el sau ea, dacă e nevoie, să știi
"primul ajutor" și să vindeci (să nu înlemnești
când vezi carne sfâșiată sau pe jumătate prăjită)
să-l trimiți la momentul potrivit către următoarea stație, să treci granița canadiană cu un copil,
încât voi trei să păreți o familie, fără întrebări
sau cât mai puține, să ascunzi scrisori, arme sau bombe, să uiți de ele
până-ți vor trebui, să ȚII GURA ÎNCHISĂ
să nu ai "încredere"
nici în iubirea ta adevărată, adică
să nu-i spui mai mult decât are nevoie să știe ca să-și facă partea, o formă de bunătate
pe care toți trebuie să ne-o acordăm în acest joc
SCRISOARE REVOLUȚIONARĂ #14
ești pregătită
să ascunzi pe cineva în casa ta pe o perioadă nedeterminată să spunem, de la două și până la șase săptămâni, tu să mergi după mâncare, etc., ca el să nu
iasă niciodată pe străzi, să-ți ții prietenii departe
cu răceală, ca să nu-ți pună întrebări, să îl sau să o oblojești, după necesități, să știi
„prim ajutor” și să tratezi (să nu-ți pierzi firea
la vederea cărnii sfâșiate sau fierte pe jumătate)
să-l lași la momentul potrivit la următoarea stație, să treci granița canadiană, cu un copil
ca voi trei să arătați ca o singură familie, fără nicio întrebare
sau cu mai puține, să pui deoparte scrisori, arme sau bombe să uiți de ele
până când sunt necesare, să ÎȚI ȚII GURA ÎNCHISĂ
să nu ai „încredere”
nici măcar în dragostea vieții tale, adică,
să nu-i dai mai multă informație decât are nevoie ca să-și facă partea, o bunătate
pe care toți trebuie s-o extindem unii față de alții în acest joc
SCRISOARE REVOLUȚIONARĂ #14
ești pregătit
să ascunzi pe cineva în casa ta, pe termen nelimitat, să zicem, două până la șase săptămâni, tu ieșind să cumperi mâncare etc., tocmai ca el sa nu
pășească pe stradă, să îți ții prietenii la distanță
cu calm, încât să nu pună întrebări, să-l îngrijești pe el sau pe ea, după cum e necesar, să știi
„prim ajutor” și să vindeci (să nu te panichezi
când vezi răni deschise sau pe jumatate arse)
să-l predai la momentul potrivit următoarei stații, să traversezi granița canadiană, cu un copil
astfel încât voi trei să arătați ca o familie, fără întrebări
sau cât mai puține, să ascunzi scrisori, arme sau bombe, să uiți de ele
până când sunt solicitate, SĂ-ȚÎ ȚII GURA
să nu „ai încredere”
nici măcar în iubirea ta adevărată, adică,
să nu-i dezvălui mai multe informații decât are nevoie pentru a-și îndeplini partea, un dar
pe care toți trebuie să ni-l oferim unii altora în acest joc.
***
i wish that i could hate you
when you brush against me in sleep
your breath slapping life in my innards
& i feel my body go soft in wanting you
i wish right then that i could hate you
i wish that i could hate you
when i sit not able to see you
cursing the something that came up
& know i will still come when you call –
i wish right then that i could hate you
i wish that i could hate you
when i hear you on the phone
planning time away from me
& wish it was me that you’re talking to
i wish right then that i could hate you
I wish for enough anger to hate you
– My love for you keeps getting in the way.
***
mi-aș dori să te urăsc
când îți lipești trupul de al meu în somn
suflul tău redându-mi viață în viscere
& îmi simt corpul topindu-se de dorință
mi-aș dori să te urăsc atunci
mi-aș dori să te urăsc
când stau fără să te văd
blestemând ceea ce a intervenit
& știind că voi veni mereu când suni–
mi-aș dori să te urăsc atunci
mi-aș dori să te urăsc
când te aud la telefon
făcându-ți planuri fără mine
& mi-aș dori să fiu eu aceea cu care vorbești
mi-aș dori să te urăsc atunci
mi-aș dori să am destulă furie ca să te urăsc
– Iubirea mea pentru tine continuă să-mi stea în cale.
***
aș vrea să pot să te urăsc
când mă atingi ușor, fără să vrei, în somn,
când respirația ta dă viscerelor mele viață
& îmi simt corpul cum se înmoaie de dorință
aș vrea chiar atunci să pot să te urăsc
aș vrea să pot să te urăsc
când stau fără să te pot vedea
blestemând acel ceva ce intervine
& știu că voi veni când vei suna –
aș vrea chiar atunci să pot să te urăsc
aș vrea să pot să te urăsc
când te aud la telefon
planificându-ți timpul departe de mine
& aș vrea să fi fost eu vorbind cu tine
aș vrea chiar atunci să pot să te urăsc
îmi doresc destulă furie să te urăsc
– Iubirea pentru tine îmi tot stă în cale.
***
aș vrea să te pot urî
când te freci de mine-n somn
respirația ta-mi plesnește viață-n viscere
&-mi simt corpul înmuiat de dorința pentru tine
chiar atunci aș vrea să te pot urî
aș vrea să te pot urî
când stau fără să te pot vedea
dând naibii acel ceva ce-a intervenit
& știu că voi veni iar când mă vei suna –
chiar atunci aș vrea să te pot urî
aș vrea să te pot urî
când te aud la telefon
plănuindu-ți timpul departe de mine
&-mi doresc să fiu eu cea cu care vorbești
chiar atunci aș vrea să te pot urî
aș vrea să am destulă furie ca să te pot urî
– Iubirea pe care ți-o port îmi tot stă în cale.
***
îmi doresc să te pot urî
când te atingi de mine în somn
respirația ta pălmuind viață peste măruntaiele mele
& îmi simt trupul devenind moale dorindu-te
îmi doresc chiar atunci să te pot urî
îmi doresc să te pot urî
când stau fără să pot să te văd
blestemând chestia aia care a apărut
& știu că tot voi veni când mă suni –
îmi doresc chiar atunci să te pot urî
îmi doresc să te pot urî
când te aud la telefon
planificându-ți timpul departe de mine
& îmi doresc ca eu să fi fost cea cu care vorbești
îmi doresc chiar atunci să te pot urî
îmi doresc destulă furie cât să te pot urî
– Dragostea mea pentru tine mă tot împiedică.
***
îmi doresc să te pot urî
atunci când corpul tău îl atinge pe al meu în timp ce dormim
suflarea ta fiind ca o palmă peste viscerele mele, plină de viață
& îmi simt corpul înmuindu-se cu cât de mult te vreau lângă mine
îmi doresc, fix în acel moment, să te pot urî
îmi doresc să te pot urî
când aștept chiar dacă nu ne putem întâlni
blestemând situația în care ne aflăm
& știind că, oricând m-ai suna, aș veni într-o secundă –
îmi doresc, fix în acel moment, să te pot urî
îmi doresc să te pot urî
când te ascult vorbind la telefon
făcându-ți planuri fără mine
& îmi imaginez că eu eram persoana cu care vorbeai
îmi doresc, fix în acel moment, să te pot urî
Îmi doresc să strâng atât de multă furie în mine încât să te pot urî
– Însă dragostea pe care ți-o port îmi pune piedică.
***
aș vrea să te pot urî
când mă atingi vag în somn
respirația ta ca o palmă plesnind viață în măruntaiele mele
& simt cum corpul meu se înmoaie dorindu-te
atunci aș vrea să te pot urî
aș vrea să te pot urî
când n-am cum să te văd
înjurând acel ceva care a intervenit
& știu că oricum o să vin când o să mă chemi -
atunci aș vrea să te pot urî
aș vrea să te pot urî
când te aud vorbind la telefon
plănuind un timp petrecut departe de mine
& aș vrea să fiu eu cea cu care vorbești
atunci aș vrea să te pot urî
Aș vrea suficientă furie cât să te urăsc
- Dragostea mea pentru tine tot stă-n drum.
***
aș vrea să te pot urî
când te atingi ușor de mine în somn
respirația ta mă izbește în măruntaie
& eu te vreau de mi se-nmoaie trupul
atunci aș vrea să te pot urî
aș vrea să te pot urî
când stau fără să te pot vedea
blestemând ce a mai intervenit
& știind că voi veni oricum când mă vei suna –
atunci aș vrea să te pot urî
aș vrea să te pot urî
când te aud la telefon
planificându-ți lucruri departe de mine
& îmi doresc să fi vorbit cu mine în loc
atunci aș vrea să te pot urî
Aș vrea destulă furie încât să te urăsc
– Iubirea pe care ți-o port tot îmi stă în cale.
***
îmi doresc să te pot urî
când mă atingi în somn
suflul tău dând viață pântecelor mele
& simt cum corpul meu se înmoaie dorindu-te
în acel moment îmi doresc să te pot urî
îmi doresc să te pot urî
când stau fără să te pot vedea
blestemând acel ceva ce a intervenit
& știu că tot voi veni când mă vei chema –
în acel moment îmi doresc să te pot urî
îmi doresc să te pot urî
când te aud la telefon
planificând timp departe de mine
& îmi doresc să fiu eu cea cu care vorbești
în acel moment îmi doresc să te pot urî
Îmi doresc să simt destulă furie ca să te pot urî
– Iubirea mea pentru tine îmi stă mereu în cale.
***
aș vrea să te pot urî
când te atingi ușor de mine în somn
respirația ta aruncând viață în interiorul meu
& îmi simt corpul înmuindu-se cu dorință
aș vrea chiar atunci să te fi putut urî
aș vrea să te pot urî
când stau și nu pot să te văd
înjurând acel ceva care a apărut
& să știi că tot o să vin când o să mă suni -
aș vrea chiar atunci să te fi putut urî
aș vrea să te pot urî
când te aud la telefon
făcându-ți planuri fără mine
& vreau să fiu eu cea cu care vorbești
aș vrea chiar atunci să te fi putut urî
Îmi doresc destulă furie să te urăsc
- Dragostea pentru tine îmi tot stă în cale.
Marengo
Out of the sump rise the marigolds.
From the rim of the marsh, muslin with mosquitoes,
rises the egret, in his cloud-cloth.
Through the soft rain, like mist, and mica,
the withered acres of moss begin again.
When I have to die, I would like to die
on a day of rain—
long rain, slow rain, the kind you think will never end.
And I would like to have whatever little ceremony there might be
take place while the rain is shoveled and shoveled out of the sky,
and anyone who comes must travel, slowly and with thought, as around the
edges of the great swamp.
Marengo
Din smârc se ridică gălbenelele.
Din marginea mlaștinii, muselină de țânțari,
se ridică egreta, în haina ei de nor.
Prin ploaia blândă, ca ceața, și mineralele,
hectarele ofilite de mușchi reîncep.
Când va trebui să mor, aș vrea să mor
într-o zi ploioasă –
ploaie lungă, ploaie înceată, genul care crezi că nu se va termina niciodată.
Și mi-aș dori ca orice mică slujbă ar avea loc
să aibă loc în timp ce ploaia e scormonită și scormonită cu lopata din cer,
și oricine vine trebuie să călătorească, încet și gânditor, ca în jurul
marginilor unei mari mlaștini.
Marengo
Din noroi se ridică gălbenelele.
De la marginea mlaștinii, țesătură de țânțari,
se ridică egreta, în veșmântul ei de nor.
Prin ploaia ușoară, ca ceața și argila,
acrii uscați de mușchi recapătă viață.
Când va fi să mor, aș vrea să mor
într-o zi de ploaie –
ploaie lungă, ploaie lentă, ploaie care pare că nu se va sfârși vreodată.
Și aș vrea ca orice posibilă ceremonie cât de mică
să aibă loc în timp ce ploaia e măturată și măturată din cer,
iar oricine vine să fie nevoit să călătorească, încet și gânditor, de-a lungul
marginilor marii mocirle.
Marengo
Din mlaștină cresc gălbenele.
De pe marginea bălții, împânzită de țânțari,
se ridică egreta, în haina-i de nori.
Prin ploaia fină ca o pulbere de mica,
acrii uscați de mușchi reînvie.
Când o fi să mor, mi-ar plăcea
să fie într-o zi ploioasă-
o ploaie lungă, o ploaie încetă, ce te face să crezi că e nesfârșită
Și mi-ar plăcea ca orice mică ceremonie s-ar ține
să fie pe o ploaie ce ar turna și ar turna din cer,
și oricine vine să trebuiască să călătorească încet și cu intenție, de-a lungul
marginilor marii mlaștini.
Marengo
Din mâl răsar gălbenelele.
De la marginea mlaștinii, acoperită de un văl de țânțari,
se înalță egreta, în pânza ei de nori.
Prin burniță, ca ceața și mica,
hectarele ofilite de mușchi încep din nou să trăiască.
Când va trebui să mor, aș vrea să mor
într-o zi cu ploaie—
ploaie lungă, ploaie molcomă, de parcă n-ar avea sfârșit.
Și mi-ar plăcea ca oricare ceremonie mică va fi
să se petreacă în timp ce ploaia este lopătată și lopătată din cer,
iar cei ce vin să vină încet, cu grijă, ca și cum ar păși
pe marginea marii mlaștini.
Marengo
Din mocirlă răsar gălbenelele.
Pe malul mlaștinii, văl împânzit cu gâze,
se-nalță egreta, în mantie de nori.
Prin ploaia fină, ca ceața și mica,
mușchi ofiliți se-ntind iar în noroaie.
Când am să mor, să mor aș vrea
în zi cu ploaie—
o ploaie lungă, liniștită, privind-o să îți pară nesfârșită.
Și mi-ar plăcea să-mi țină slujba, oricare ar fi ea,
în timp ce-afară ploaia cade smulsă din cer,
iar cei ce vor veni să fie-nceți, blajini, așa cum ar păși
pe marginile marii mlaștini.
Marengo
Din groapă se ridică gălbenelele.
De pe marginea mlaştinii, muselină de ţânţari,
se ridică egreta, în pânza ei de nor.
Prin ploaia moale, ca ceaţa, şi mineralele,
hectarele de muşchi ofiliţi încep din nou.
Când va trebui să mor, mi-ar plăcea să mor
într-o zi cu ploaie–
ploaie lungă, ploaie lentă, care crezi că nu se va termina niciodată.
Şi mi-ar plăcea să am un fel de ceremonie, oricât de mică,
care să aibă loc în timp ce ploaia e scoasă iar şi iar cu lopata din cer,
şi oricine vine trebuie să călătorească, încet şi atent, ca în jurul întinsei mlaştini.
Marengo
Din mocirlă răsar gălbenelele.
De pe marginea mlaștinii, mătasea cu țânțari,
se înalță egreta, în pânza lui de nori.
Prin ploaia ușoară, ca ceața, și mica,
acriile uscate de mușchi încep din nou să înverzească.
Când va trebui să mor, mi-ar plăcea să mor
într-o zi de ploaie—
ploaie lungă, ploaie lentă, genul de ploaie care pare că nu se va sfârși niciodată.
Și mi-ar plăcea ca orice mică ceremonie aș putea avea
să aibă loc în timp ce ploaia este aruncată și azvârlită din cer,
iar oricine vine trebuie să călătorească, încet și cu atenție, ca în jurul
marginilor mlaștinii mărețe.
Marengo
Din nămol se ridică gălbenelele.
De pe marginea mlaștinii, acoperită cu țesătură de țânțari,
se ridică egreta, în veșmântul ei de nori.
Prin ploaia moale, ca un abur, ca mica,
acri de mușchi uscat încep din nou să prindă viață.
Când va trebui să mor, aș vrea să mor
într-o zi de ploaie —
ploaie lungă, ploaie lentă, de parcă nu s-ar mai sfârși niciodată.
Și aș vrea ca acea mică ceremonie, oricare ar fi ea,
să aibă loc în timp ce ploaia e lopătată, și lopătată din cer,
iar oricine ar veni, să călătorească încet și cu gânduri adânci, ca și cum ar păși
pe marginea unei mari mlaștini.
Marengo
Din baltă răsar gălbenelele.
Din marginea mlaștinii, muselină de țânțari,
se ridică egreta, în haina ei de nor.
Prin ploaia măruntă, ca un abur, și minerale,
acrii de mușchi uscați renasc.
Când va fi să mor, mi-ar plăcea să mor
într-o zi de ploaie-
ploaie îndelungată, ploaie monotonă, din aceea pe care ai crede-o fără sfârșit.
Și mi-ar plăcea ca orice ceremonie cât de mică
să aibă loc atunci când ploaia e aruncată iar și iar din cer,
și oricine vine trebuie să călătorească, încet și cugetând, ca pe
marginile măreței mlaștini.
old confession & new
sounds crazy, but it feels like truth. i’ll tell you again.
maybe i practiced for it, auditioned even, applied.
what the doctor told me was not news, was legend
catching up to me, a blood whispering
you were born for this. i tell you—i was not shocked
but confirmed. enlisted? i am on the battlefield
& i am the field & the battle & the casualty & the gun.
my war is but a rumor & is not war. at the end of me
there is a boy i barely remember, barely ever knew
saying, don’t worry, don’t worry, don’t worry, don’t worry.
so now that it’s an old fact, can it be useful?
that which hasn’t killed you yet can pay the rent
if you play it right. keep it really real
many niggas gettin’ paid off the cruelty
of whites, why not make the blood
a business? take it. here’s what happened to me.
while you marvel at it imma run to the store.
my blood brings me closer to death
talking about it has bought me new boots
a summer’s worth of car notes, organic everything.
Mărturisiri din trecut și prezent
sună nebunesc, dar cred că așa se simte adevărul. o să mă repet.
poate m-am pregătit pentru asta, am repetat chiar, m-am înscris.
ce mi-a spus doctorul nu era nimic nou, era ceva antic
care mă ajungea din urmă, un șoptit sângeros
spunându-mi că m-am născut pentru asta. îți spun sincer, nu am fost șocat
ci confirmat. înrolat? sunt pe câmpul de luptă
& eu sunt câmpul & lupta & victima & arma
războiul meu e doar un zvon & nu e un război. la capătul meu
e un băiat pe care abia mi-l amintesc, abia dacă-l cunoșteam
care spunea, nu te îngrijora, nu te îngrijora, nu te îngrijora, nu te îngrijora,
acum că e un fapt cunoscut, poate fi util?
ceea ce încă nu te-a ucis, îți poate plăti chiria
dacă o joci cum trebuie. rămâi cât mai real posibil
mulți oameni de culoare sunt plătiți din cruzimea
albilor, de ce să nu fac din sânge
o afacere? profită de asta. uite ce mi s-a întâmplat.
în timp ce tu te minunezi de asta, eu fug până la magazin
sângele meu mă aduce mai aproape de moarte
vorbind despre asta m-a făcut cu niște ghete noi
rata mașinii pe toată vara, totul bio.
mărturie veche & nouă
sună stupid, dar se simte real. îți spun din nou.
poate că m-am pregătit, am dat audiție, am aplicat pentru asta.
ceea ce mi-a spus doctorul nu a fost nou, ci legendă
mă prinde din urmă, o moștenire șoptește
ai fost născut pentru asta. zău – n-am fost șocat
ci acceptat. recrutat? sunt pe câmpul de luptă
& sunt câmpul & lupta & victima & arma.
războiul meu e doar zvon & nu război. la finele meu
e un băiat pe care abia mi-l amintesc, abia l-am cunoscut,
care spune don’t worry, don’t worry, don’t worry, don’t worry.
deci acum că s-a învechit treaba, va fi și utilă, nu?
ceea ce nu te-a ucis încă îți poate plăti chiria
dacă joci bine. pe bune, hai să fim realiști
mulți negri fac bani din cruzimea
albilor, de ce să nu faci din sânge
o afacere? fa-o. uite ce mi s-a întâmplat.
în timp ce tu caști ochii, eu fug la magazin.
sângele meu mă apropie de moarte
discursul ăsta mi-a câștigat ghete noi
o vară de rate la mașină, tot ce e organic.
vechea confesiune nouă
sună nebunesc, dar pare a fi adevărat. o să-ți spun din nou.
poate am repetat pentru asta, chiar am mers la casting, m-am înscris.
ce mi-a spus doctorul n-a fost o noutate, ci o legendă
care mă prindea din urmă, sângele șoptindu-mi
te-ai născut pentru asta. îți spun – nu eram șocat,
ci confirmat. înrolat? iată-mă pe câmpul de luptă
& eu sunt câmpul & lupta & rănitul & pușca.
războiul meu e doar o bârfă & nu război. la capătul meu
se află un băiat pe care abia mi-l amintesc, de abia l-am cunoscut
zicând, nu-ți face griji, nu-ți face griji, nu-ți face griji, nu-ți face griji.
și-acum că a trecut timpul, mai poate fi de folos?
ce încă nu te-a ucis îți poate plăti chiria
dacă știi cum merge treaba, pe bune
atâția negri plătiți din cruzimea
albilor, de ce n-ar fi sângele
un business? asta-i. asta-i ce mi s-a întâmplat.
cât timp caști tu ochii, dau o fugă până la magazin.
sângele meu mă aduce mai aproape de moarte
vorbind despre asta mi-am plătit noii pantofi
o vară cât o rată la mașină, tot organic.
mărturisire veche & nouă
sună a nebunie, dar se simte ca un adevăr. îți mai spun o dată.
poate am exersat pentru asta, am fost la audiții și am aplicat.
ce mi-a spus doctorul nu au fost știri, a fost o legendă
prinzându-mă din urmă, un sânge șoptind
te-ai născut pentru asta. îți spun – nu am fost șocat,
ci convins. înrolat? sunt pe câmpul de luptă
& eu sunt câmpul & lupta & victima & pistolul.
războiul meu e doar un zvon, și nici nu e război. acolo unde mă sfârșesc
e un băiat pe care abia mi-l aduc aminte, pe care abia l-am cunoscut,
spunând, nu-ți face griji, nu-ți face griji, nu-ți face griji, nu-ți face griji.
deci, acum, că e un fapt învechit, poate fi folositor?
ceea ce nu te-a ucis încă îți poate plăti chiria,
dacă îți joci cărțile cum trebuie. fii sicer,
mulți negri sunt plătiți pentru cruzimea
albilor, de ce să nu facem sângele
o afacere? ia-l. asta mi s-a întâmplat mie.
în timp ce te minunezi, o să dau o fugă până la magazin.
sângele meu mă aduce mai aproape de moarte
vorbitul despre el mi-a asigurat cizme noi,
o vară întreagă de rate plătite la mașină, totul organic.
confesiuni vechi & noi
sună aiurea, dar se simte adevărat. îți mai spun o dată.
poate că m-am pregătit pentru asta, ba chiar am dat audiție, am aplicat.
ce mi-a spus doctorul n-a fost vreo noutate, a fost legenda
care m-a prins din urmă, un sânge șoptind
te-ai născut pentru asta. îți spun – nu m-a șocat,
ci mi s-a confirmat. înrolatx? sunt pe câmpul de luptă
& eu sunt câmpul & lupta & victima & arma.
războiul meu nu-i decât un zvon & nu-i un război. acolo unde mă sfârșesc eu
e un băiat pe care de abia mi-l amintesc, de abia dacă l-am cunoscut
zicând nu-ți face griji, nu-ți face griji, nu-ți face griji, nu-ți face griji.
și-acum că e ceva deja știut, poate fi de folos?
ce nu te-a omorât încă poate plăti chiria
dacă o joci cum trebuie. keep it really real*
mulți negri** iau bani de pe urma cruzimii
albilor, de ce n-ai face din sânge afacere? fă-o. uite ce mi s-a întâmplat.
cât timp caști tu gura dau o fugă până la magazin.
sângele meu mă aduce mai aproape de moarte
faptul că am vorbit despre asta mi-a cumpărat o pereche nouă de bocanci
o vară de rate la maşină, totul organic.
*am optat pentru păstrarea expresiei în engleză pentru a conserva sensul și atmosfera textului. ca variantă de traducere aș opta pentru “n-o juca deloc”, deși consider că nu servește poemului.
**am întâmpinat o problemă etică în traducerea acestui slur, aceasta a fost varianta pe care am considerat-o a fi cea mai puțin problematică.
confesiune veche & nouă
sună nebunește, dar simt că e adevărul. îți voi spune din nou.
poate că am exersat pentru asta, am dat chiar o probă, am aplicat.
ceea ce mi-a spus doctorul nu a fost noutate, a fost legendă
ajungându-mă din urmă, o șoaptă de sânge spunându-mi
te-ai născut pentru asta. îți spun—nu am fost șocatx
ci confirmatx. înrolatx? mă aflu pe câmpul de luptă
& sunt câmpul & bătălia & victima & arma.
războiul meu nu este decât un zvon & nu este război. la sfârșitul meu
există un băiat pe care abia mi-l amintesc, pe care abia l-am cunoscut
spunând, nu-ți face griji, nu-ți face griji, nu-ți face griji, nu-ți face griji.
și acum că este un fapt vechi, poate fi util?
ceea ce nu te-a omorât încă poate plăti chiria
dacă o joci bine. fii cât se poate de sincer
mulți n***** câștigă bani din cruzimea
albilor, de ce să nu faci din sânge
o afacere? ia-l. iată ce mi s-a întâmplat.
în timp ce tu te minunezi de asta, o să dau o fugă până la magazin.
sângele meu mă aproprie de moarte
vorbind despre asta mi-am cumpărat botine noi
suficiente rate la mașină pe o vară, totul organic.
mărturisiri vechi&noi
sună nebunesc, dar se simte adevărat. o să-ți spun din nou.
poate m-am pregătit pentru asta, poate chiar am dat audiție, am aplicat.
ce mi-a spus doctorul nu era nimic nou, era legenda care mă ajungea din urmă, sângele șoptind
te-ai născut pentru asta. îți spun - nu eram șocat, ci doar mi se confirmase. înrolat? sunt pe câmpul de luptă & eu sunt câmpul & lupta & victima & pistolul.
războiul meu nu-i nimic altceva decât un zvon & nu e război. la marginea mea stă un băiat pe care abia mi-l amintesc, care abia știa să spună nu-ți face griji, nu-ți face griji, nu-ți face griji, nu-ți face griji.
deci acum că e deja ceva știut de mult, poate fi util?
ce nu te-a omorât încă poate să plătească chiria
dacă o joci cum trebuie. fii foarte sincer
mulți negri sunt plătiți de pe urma cruzimii albilor, de ce să nu transformi sângele-n afacere? iată. asta e ce mi s-a întâmplat.
cât te minunezi tu, eu dau o fugă până la magazin.
sângele meu mă aduce mai aproape de moarte
să vorbesc despre asta mi-a adus bocanci noi
am plătit toate amenzile de pe mașină din vară, cumpăr totul organic.
o confesiune veche & una nouă
sună nebunește, dar se simte real. o să ți-o mai spun odată.
poate că am manifestatx asta, audiatx chiar, aplicatx.
ce mi-a spus doctorul n-a fost nou, era doar o legendă
ce mă prindea din urmă, un blood care îmi șoptea
că sunt născutx pentru asta. îți spun—nu eram șocatx
doar validatx. recrutatx? sunt pe câmpul de luptă,
sunt câmpul, sunt lupta, sunt victima și sunt pistolul.
războiul meu e doar un zvon, nu e adevărat. la finalul meu
este un băiat de care abia că-mi amintesc, abia de-l cunoscusem
spunând stai calmx, stai calmx, stai calmx, stai calmx.
asta-i deja o realitate învechită, poate o fi de ajutor?
e ceva ce nu te-a omorât, încă-i poți plăti o sumă
dacă îți joci cărțile corect. fii un băiat adevărat
mulți jmecheri sunt plătiți din cruzimea
albilor. de ce nu ai face sângele
o afacere? fii atentx și ascultă-mă pe mine.
cât tu stai aici și te minunezi eu o să fug pân-la magazin.
sângele meu mă duce mai aproape de moarte
vorbindx despre chestia asta mi-am luat bocanci noi
echivalentul unei veri de rate auto, totul organic.
veche mărturisire & nouă
sună incredibil, dar se simte adevărat. o să-ți spun iar.
poate m-am pregătit pentru asta, am dat chiar și-o audiție, am aplicat.
ce mi-a spus doctorul nu au fost noutăți, a fost legenda
care m-a ajuns din urmă, sânge șoptind
tu pentru asta te-ai născut. îți spun – n-am fost șocat
ci lămurit. înrolat? eu sunt pe câmpul de luptă
& eu sunt câmpul & lupta & victima & arma.
războiul meu nu-i altceva decât un zvon & nu-i război. la capătul meu
e un băiat pe care-abia dacă mi-l amintesc, abia dacă l-am cunoscut vreodată
spunând nu-ți face griji, nu-ți face griji, nu-ți face griji, nu-ți face griji.
acum că asta e o treabă veche, poate fi de folos?
ce nu te-a omorât până acum poate să-ți plătească chiria
dac-o joci cum trebuie. ține-o cât mai plauzibilă
mulți negri* fac bani de pe urma cruzimii
albilor. de ce să nu-ți faci din sânge
o afacere? ține. aici e ce mi s-a-ntâmplat.
cât tu te minunezi eu o să dau o fugă pân’ la magazin.
sângele meu mă aduce mai aproape de moarte
să vorbesc despre el mi-a plătit cizme noi
o vară de rate la mașină, de toate organice.
_
*termen peiorativ, cu încărcătură politică, istorică și morală, utilizat în orig. în formă necenzurată de către autor în contextul expunerii clivajului etnic și socio-cultural;
Black Sonnet
A black child lies in blood and I’m still black.
I scan news on my phone and I’m still black.
They call my name to board and I’m still black.
I sit and sip a Sprite and I’m still black.
We take off right on time and I’m still black.
I peer at vast blue sea and I’m still black.
I take my black tea black and I’m still black.
I read a piece by Marx and I’m still black.
I get lost and turn back and I’m still black.
I make the right slight right and I’m still black.
I ring the front bell twice and I’m still black.
My love smiles with her eyes and I’m still black.
We kick it for a bit and I’m still black.
I turn off all the lights and I’m still black.
Sonet negru
Un copil negru zace-n sânge iar eu tot neagră sunt.
Verific știrile pe telefon iar eu tot neagră sunt.
Îmi strigă numele la-mbarcare iar eu tot neagră sunt.
Mă așez și sorb din Sprite iar eu tot neagră sunt.
Decolăm la timp iar eu tot neagră sunt.
Mă uit la marea mare albastră iar eu tot neagră sunt.
Îmi beau negru ceaiul negru iar eu tot neagră sunt.
Citesc ceva de Marx iar eu tot neagră sunt.
Mă rătăcesc și mă întorc iar eu tot neagră sunt.
Mă îndrept la dreapta iar eu tot neagră sunt.
Sun de două ori la sonerie iar eu tot neagră sunt.
Iubirea îmi zâmbește din ochi iar eu tot neagră sunt.
Ne tragem sufletul puțin iar eu tot neagră sunt.
Sting toate luminile iar eu tot neagră sunt.
Sonet negru
Un copil negru zace în sânge și sunt încă neagră.
Frunzăresc știrile pe telefon și sunt încă neagră.
Îmi strigă numele la îmbarcare și sunt încă neagră.
Mă așez și sorb un Sprite și sunt încă neagră.
Decolăm chiar la timp și sunt încă neagră.
Mă uit atent la marea albastră imensă și sunt încă neagră.
Îmi beau ceaiul negru fără zahăr și sunt încă neagră.
Citesc o operă de Marx și sunt încă neagră.
Mă pierd și mă întorc înapoi și sunt încă neagră.
O iau pe unde trebuie ușor la dreapta și sunt încă neagră.
Sun la ușa din față de două ori și sunt încă neagră.
Iubita mea zâmbește cu ochii și sunt încă neagră.
Pierdem vremea puțin și sunt încă neagră.
Sting toate luminile și sunt încă neagră.
Sonet de culoare
Un copil de culoare zace într-o baltă de sânge iar eu tot de culoare sunt.
Verific știrile pe telefon iar eu tot de culoare sunt.
Îmi strigă numele pentru îmbarcare iar eu tot de culoare sunt.
Stau și sorb dintr-un Sprite iar eu tot de culoare sunt.
Decolăm la fix iar eu tot de culoare sunt.
Privesc întinderea albastră a mării iar eu tot de culoare sunt.
Îmi beau ceaiul negru fără nimic iar eu tot de culoare sunt.
Citesc un fragment de Marx iar eu tot de culoare sunt.
Mă pierd și revin iar eu tot de culoare sunt.
Virez ușor la dreapta cum trebuie iar eu tot de culoare sunt.
Sun de două ori la sonerie iar eu tot de culoare sunt.
Dragostea mea zâmbește cu ochii iar eu tot de culoare sunt.
Ne-o ardem aiurea un timp iar eu tot de culoare sunt.
Sting luminile iar eu tot de culoare sunt.
Sonet Negru
Un copil negru zace plin de sânge, totuşi rămân negru.
Urmăresc ştiri pe telefon, totuşi rămân negru.
Îmi strigă numele la îmbarcare, totuşi rămân negru.
Mă aşez să beau un Sprite, totuşi rămân negru.
Decolăm la ora exactă, totuşi rămân negru.
Privesc întinsa mare albastră, totuşi rămân negru.
Beau ceai negru fără lapte, totuşi rămân negru.
Citesc din Marx, totuşi rămân negru.
Mă pierd şi mă întorc, totuşi rămân negru.
Respect toate regulile, totuşi rămân negru.
Sun la uşă de două ori, totuşi rămân negru.
Ochii iubitei mele zâmbesc, totuşi rămân negru.
Ne distrăm puţin, totuşi rămân negru.
Sting toate luminile, totuşi rămân negru.
Sonet Negru
Un copil negrx zace în sânge și eu sunt încă negrx.
Scanez știrile de pe telefon și sunt încă negrx.
Îmi strigă numele să mă îmbarc și sunt încă negrx.
Stau jos și sorb dintr-un Sprite și sunt încă negrx.
Decolăm exact la timp și sunt încă negrx.
Privesc înspre vasta mare albastră și sunt încă negrx.
Îmi beau ceaiul negru fără lapte și sunt încă negrx.
Citesc un fragment de Marx și sunt încă negrx.
Mă rătăcesc și mă întorc și sunt încă negrx.
Fac virajul corect la dreapta și sunt încă negrx.
Sun la ușa din față de două ori și sunt încă negrx.
Iubirea mea zâmbește cu ochii și eu sunt încă negrx.
Ne-o ardem împreună puțin și eu sunt încă negrx.
Sting toate luminile și sunt încă negrx.
Sonet de culoare
un copil de culoare zace în sânge și eu sunt de culoare.
mă uit la știri pe telefon și încă sunt de culoare.
îmi aud numele la terminal și încă sunt de culoare.
stau și sorb dintr-un sprite și încă sunt de culoare.
decolăm la timp și încă sunt de culoare.
privesc marea albastră și încă sunt de culoare.
îmi iau ceaiul negru și încă sunt de culoare.
citesc un fragment de marx și încă sunt de culoare.
mă pierd, mă întorc și încă sunt de culoare.
fac o dreapta, ușor la dreapta, și încă sunt de culoare.
sun la sonerie de două ori și încă sunt de culoare.
iubirea-mi zâmbește cu ochii și încă sunt de culoare.
pălăvrăgim un pic și încă sunt de culoare.
închid toate becurile și încă sunt de culoare.
Un copil negru zace în sânge, eu rămân tot neagră.
Citesc știri pe telefon, eu rămân tot neagră.
Îmi strigă numele la îmbarcare, eu rămân tot neagră.
Stau și sorb din Sprite, eu rămân tot neagră.
Privesc marea albastră, eu rămân tot neagră.
Beau ceaiul negru, negru, eu rămân tot neagră.
Citesc ceva de Marx, eu rămân tot neagră.
Mă pierd și mă întorc, eu rămân tot neagră.
Virez ușor la dreapta, eu rămân tot neagră.
Sun de două ori la ușă, eu rămân tot neagră.
Iubita mea zâmbește din priviri, eu rămân tot neagră.
O mai lălăim un pic, eu rămân tot neagră.
Sting toate luminile, și eu rămân tot neagră.
Sonet negru*
Un copil negru* zace-ntr-o baltă de sânge și eu tot sunt o femeie neagră*.
Scrollez știri pe telefon și tot sunt o femeie neagră.
Îmi strigă numele ca să mă îmbarchez și tot sunt o femeie neagră.
Mă așez și sorb dintr-un Sprite și tot sunt o femeie neagră.
Decolăm exact la timp și tot sunt o femeie neagră.
Mijesc ochii către marea vastă și albastră și tot sunt o femeie neagră.
Îmi beau ceaiul negru negru și tot sunt o femeie neagră.
Citesc un fragment din Marx și tot sunt o femeie neagră.
Mă pierd și mă întorc și tot sunt o femeie neagră.
Iau curba bună la dreapta și tot sunt o femeie neagră.
Sun de două ori la ușa din față și tot sunt o femeie neagră.
Iubita mea îmi zâmbește din ochi și tot sunt o femeie neagră.
Ne relaxăm un pic și tot sunt o femeie neagră.
Sting toate luminile și tot sunt o femeie neagră.
*în orig., „black”, utilizat ca adjectiv, cu o conotație neutră, nepeiorativă (în opoziție cu „black” utilizat ca substantiv, termen peiorativ, cu încărcătură politică, istorică și morală); pentru fidelitate față de expresivitatea poemului în varianta originală, traducerea optează pentru utilizarea termenului „negru/neagră” ca adjectiv, menținând paralelismul lingvistic;
Un copil negru zace-n sânge și eu sunt tot negru.
Citesc știri pe telefon și eu sunt tot negru.
Îmi strigă numele la îmbarcare și eu sunt tot negru.
Stau și sorb din Sprite, și eu sunt tot negru.
Decolăm la timp și eu sunt tot negru.
Privesc întinsul mării albastre și eu sunt tot negru.
Îmi beau ceaiul negru negru și eu sunt tot negru.
Citesc un text de Marx și eu sunt tot negru.
Mă pierd și mă-ntorc, și eu sunt tot negru.
Fac virajul potrivit la dreapta și eu sunt tot negru.
Sun de două ori la sonerie și eu sunt tot negru.
Iubita-mi zâmbește din priviri și eu sunt tot negru.
Petrecem un pic împreună și eu sunt tot negru.
Sting toate luminile și eu sunt tot negru.