NUME | PUNCTE |
Maria Theodora Dobre | 65 |
Alexandra Maria Buric | 55 |
Ana-Maria Chiorescu | 42 |
Ioana Lavinia | 41 |
Giulia Oneț | 34 |
Dragoș-Andrei Drăghici | 32 |
Sara Ștefania Cojocaru | 26 |
Florina-Cristina Croitoru | 26 |
Antonia Ghidu | 26 |
Clara Georgiță | 25 |
Delia Koszte | 24 |
Maria Patricia Lupu | 22 |
Alessandra Ioana Roșca | 22 |
Teodora Alexandra Gogoașă | 20,5 |
Adela Man | 18 |
Andra Taban | 17,5 |
Andrei Pănuță | 15 |
Tania Miel | 15 |
Maria Luiza Nedelcu | 14 |
Teodora Barbu | 14 |
Acsel Rubi | 13,5 |
Raluca Rus | 13 |
Viviana Andrieș | 13 |
Ana Radu | 13 |
Antonia Atudosiei | 13 |
Măriuca Simioniuc | 12 |
David-Ștefan Ivanof | 11,5 |
Corina Constantin | 11 |
Cristina-Ioana Brumă | 11 |
Mălina-Ioana Epure | 11 |
Nicolae Ceapă | 10 |
Ștefan Daniel Dumitrache | 10 |
Ioana-Beatrice Andrica | 9,5 |
Filip Niță | 9 |
Ștefan Alexandru Rusu | 9 |
Șerban Diaconescu | 9 |
Sara-Alexandra Frățilă | 8,5 |
Andrei Mihai Toșa | 8,5 |
Andreea Casian | 8 |
Iusein Erdem | 8 |
Ana Lorena Decu | 8 |
Patricia Iordache | 6 |
Andra Brinzac | 5,5 |
Larisa Voica | 5 |
Nadine Heitz | 3 |
Ștefan Văcăruș | 2 |
NUME | PUNCTE |
Maria Theodora Dobre | 42 |
Alexandra Maria Buric | 34 |
Sara Ștefania Cojocaru | 25 |
Giulia Oneț | 21 |
Dragoș-Andrei Drăghici | 21 |
Ioana Lavinia | 16 |
Florina-Cristina Croitoru | 16 |
Ana-Maria Chiorescu | 16 |
Delia Koszte | 13 |
Clara Georgiță | 11 |
Antonia Ghidu | 10 |
Raluca Rus | 9 |
Maria Patricia Lupu | 9 |
Corina Constantin | 9 |
Alessandra Ioana Roșca | 9 |
Viviana Andrieș | 8 |
Cristina-Ioana Brumă | 8 |
Andrei Pănuță | 8 |
Nicolae Ceapă | 7 |
Mălina-Ioana Epure | 7 |
Filip Niță | 7 |
Ana Radu | 7 |
Teodora Alexandra Gogoașă | 6,5 |
Tania Miel | 6 |
Măriuca Simioniuc | 6 |
Maria Luiza Nedelcu | 6 |
Sara-Alexandra Frățilă | 5,5 |
Andra Taban | 5,5 |
Ștefan Alexandru Rusu | 5 |
Ioana-Beatrice Andrica | 4,5 |
David-Ștefan Ivanof | 4,5 |
Andra Brinzac | 4,5 |
Acsel Rubi | 4,5 |
Teodora Barbu | 4 |
Patricia Iordache | 4 |
Antonia Atudosiei | 4 |
Andreea Casian | 4 |
Iusein Erdem | 3 |
Ana Lorena Decu | 3 |
Adela Man | 3 |
Andrei Mihai Toșa | 2,5 |
Ștefan Daniel Dumitrache | 2 |
Ștefan Văcăruș | 1 |
Șerban Diaconescu | 1 |
Nadine Heitz | 1 |
Larisa Voica | 1 |
NUME | % VOT | PUNCTE PUBLIC | PUNCTE JURIU | TOTAL |
Ioana Lavinia | 15,8 | 7 | 9 | 16 |
Maria Theodora Dobre | 36,3 | 9 | 5 | 14 |
Maria Luiza Nedelcu | 7,3 | 6 | 8 | 14 |
Florina-Cristina Croitoru | 23,6 | 8 | 3 | 11 |
Teodora Alexandra Gogoașă | 4,2 | 4 | 7 | 11 |
Maria Patricia Lupu | 6,5 | 5 | 6 | 11 |
Teodora Barbu | 2,1 | 2 | 4 | 6 |
Sara-Alexandra Frățilă | 3,4 | 3 | 1 | 4 |
Nadine Heitz | 0,8 | 1 | 2 | 3 |
NUME | % VOT | PUNCTE PUBLIC | PUNCTE JURIU | TOTAL |
Andrei Pănuță | 19,1 | 8 | 7 | 15 |
Andra Taban | 8,1 | 4,5 | 9 | 13,5 |
Măriuca Simioniuc | 9,4 | 6 | 6 | 12 |
Corina Constantin | 31 | 9 | 2 | 11 |
Nicolae Ceapă | 12,8 | 7 | 3 | 10 |
Ștefan Daniel Dumitrache | 4,7 | 2 | 8 | 10 |
Ana Lorena Decu | 6,7 | 3 | 5 | 8 |
Andra Brinzac | 8,1 | 4,5 | 1 | 5,5 |
Adela Man | 0,1 | 1 | 4 | 5 |
NUME | % VOT | PUNCTE PUBLIC | PUNCTE JURIU | TOTAL |
Sara Ștefania Cojocaru | 21,3 | 8 | 8 | 16 |
Maria Theodora Dobre | 20,3 | 7 | 9 | 16 |
Alexandra Maria Buric | 21,7 | 9 | 4 | 13 |
Ioana Lavinia | 10,2 | 5 | 7 | 12 |
Tania Miel | 5 | 4 | 6 | 10 |
Dragoș-Andrei Drăghici | 14,6 | 6 | 3 | 9 |
Iusein Erdem | 4,8 | 3 | 5 | 8 |
David-Ștefan Ivanof | 2,1 | 2 | 1 | 3 |
Adela Man | 0 | 1 | 2 | 3 |
NUME | % VOT | PUNCTE PUBLIC | PUNCTE JURIU | TOTAL |
Ana-Maria Chiorescu | 10,9 | 6 | 8 | 14 |
Acsel Rubi | 5 | 4,5 | 9 | 13,5 |
Dragoș-Andrei Drăghici | 24,8 | 8 | 2 | 10 |
Giulia Oneț | 26,1 | 9 | 1 | 10 |
Raluca Rus | 17,2 | 7 | 3 | 10 |
Ioana-Beatrice Andrica | 5 | 4,5 | 5 | 9,5 |
Teodora Alexandra Gogoașă | 4,6 | 2,5 | 7 | 9,5 |
Andrei Mihai Toșa | 4,6 | 2,5 | 6 | 8,5 |
Larisa Voica | 1,8 | 1 | 4 | 5 |
NUME | % VOT | PUNCTE PUBLIC | PUNCTE JURIU | TOTAL |
Alexandra Maria Buric | 20 | 9 | 7 | 16 |
Sara Ștefania Cojocaru | 19,4 | 8 | 8 | 16 |
Ioana Lavinia | 10 | 4 | 9 | 13 |
Delia Koszte | 10,7 | 6 | 6 | 12 |
Filip Niță | 11,7 | 7 | 2 | 9 |
Ștefan Alexandru Rusu | 10,7 | 5 | 4 | 9 |
Alessandra Ioana Roșca | 6,3 | 3 | 5 | 8 |
Andra Taban | 5,5 | 1 | 3 | 4 |
Raluca Rus | 5,7 | 2 | 1 | 3 |
NUME | % VOT | PUNCTE PUBLIC | PUNCTE JURIU | TOTAL |
Florina-Cristina Croitoru | 21,4 | 8 | 7 | 15 |
Antonia Ghidu | 8,3 | 5 | 9 | 14 |
Mălina-Ioana Epure | 18,3 | 7 | 4 | 11 |
Clara Georgiță | 14,2 | 6 | 5 | 11 |
Maria Theodora Dobre | 25,1 | 9 | 1 | 10 |
Șerban Diaconescu | 0,5 | 1 | 8 | 9 |
David-Ștefan Ivanof | 2,1 | 2,5 | 6 | 8,5 |
Ana Radu | 8 | 4 | 3 | 7 |
Sara-Alexandra Frățilă | 2,1 | 2,5 | 2 | 4,5 |
NUME | % VOT | PUNCTE PUBLIC | PUNCTE JURIU | TOTAL |
Alessandra Ioana Roșca | 9,6 | 6 | 8 | 14 |
Delia Koszte | 15,6 | 7 | 5 | 12 |
Cristina-Ioana Brumă | 29 | 8 | 3 | 11 |
Maria Patricia Lupu | 6,7 | 4 | 7 | 11 |
Maria Theodora Dobre | 30,3 | 9 | 1 | 10 |
Adela Man | 0 | 1 | 9 | 10 |
Ana-Maria Chiorescu | 7,6 | 5 | 4 | 9 |
Teodora Barbu | 0,3 | 2 | 6 | 8 |
Antonia Atudosiei | 1 | 3 | 2 | 5 |
NUME | % VOT | PUNCTE PUBLIC | PUNCTE JURIU | TOTAL |
Maria Theodora Dobre | 19,6 | 8 | 7 | 15 |
Clara Georgiță | 10,2 | 5 | 9 | 14 |
Giulia Oneț | 11,8 | 6 | 8 | 14 |
Sara Ștefania Cojocaru | 19,8 | 9 | 1 | 10 |
Alexandra Maria Buric | 17,5 | 7 | 2 | 9 |
Andreea Casian | 9,4 | 4 | 4 | 8 |
Antonia Atudosiei | 0,5 | 1 | 6 | 7 |
Ana-Maria Chiorescu | 4,7 | 2 | 5 | 7 |
Ana Radu | 6,5 | 3 | 3 | 6 |
NUME | % VOT | PUNCTE PUBLIC | PUNCTE JURIU | TOTAL |
Alexandra Maria Buric | 25,5 | 9 | 8 | 17 |
Viviana Andrieș | 18,2 | 8 | 5 | 13 |
Dragoș-Andrei Drăghici | 14,9 | 7 | 6 | 13 |
Ana-Maria Chiorescu | 6,3 | 3 | 9 | 12 |
Antonia Ghidu | 7,9 | 5 | 7 | 12 |
Giulia Oneț | 14,4 | 6 | 4 | 10 |
Patricia Iordache | 6,8 | 4 | 2 | 6 |
Tania Miel | 5,4 | 2 | 3 | 5 |
Ștefan Văcăruș | 0,5 | 1 | 1 | 2 |
***
interpretarea realității prin lentila proprie
unde furnicile ne conduc
și noi nu ne-am aștepta
unde conexiunile lor neuronale sunt mai mici
decât atomii
și gândul lor e verde
Big-Bangul a avut loc la mine în braț
o încărcătură energetică și eu nu sunt trează
îmi joacă sprâncenele și se împing
caut un pat vreau să mă-ntind
La scenă
Un gramofon cântă în fundal şoapte pe ritm de Charleston
scaune goale
pe un metru pătrat de pământ
încape un scaun gol
pe el jumătate din populaţia planetei
într-o singură expiraţie
împinsă pe o gâlmă a vinilului pe care gramofonul n-a mai suportat-o
autoportret fără oglindă
un fel de profanare metastazică să-mi privesc dinții în oglindă și să mă liniștesc la gândul că în caz de urgență eu am icoane cu rame din vată de zahăr în dormitor
asta ca reminder pentru diminețile în care mă simt motivațională și mă trezesc cu ochii la iubirea de sine ce ne pironește și ne înghite pe toți
elogiu iubirii de sine în timp ce te bagi în vană și primul instinct e să te scufunzi cât mai adânc într-însa doar ca să-ți dai seama că nici măcar asta nu mai poți face
că a trecut vremea când puteai s-o iei la goană prin gura de canalizare și să ajungi în țări despre care ar fi trebuit să studiezi asiduu când ți s-a oferit ocazia
iubirea de sine în chip de diapozitiv formatat până la dispariție în ciuda oricărui semn de îngrijorare
inima mea ca șervețelele colorcatcher
si iubirea de sine care a început să mă sufoce cu mult timp în urmă
iar acum îmi sădește bule de aer între cele trei straturi de piele rămase
***
Un pui de sferă trage din ghiulea în colțul tavanului
Școala finanțează atentatul împotriva regimului
Degetele le sunt tocite și pline de adâncituri
Din care deznoadă colindele pe care le cântă la capul patului în mintea visului
Bombe artizanale artiști în carne și bulbi de ceapă
Rulare parabolică în nailonul hainei mele
Speranța nu are privire
***
bătăi deconectate la linii transversale lipite de corp
cercuri verzi și căprui care nu se conectează și nu coincid într-un spațiu geografic real
intenții ascunse de idealul uman rece solitar
o distanță de 2 silabe între scârțâitul parchetului la ore neconvenționale și genunchi îndoiți respingător la jumate între bucăți de canapea
gel de duș cu rodie absorbit fără suflări intermediare de un organism fără sânge în atrii
vreau să pierd trupul în favoarea experientelor netrăite la intensitate maximă cu șocuri electrice
sar peste 18 înapoi la 16
secundele aleargă prin pădurea eului înecat în amintiri false dintr-o simulare eronată a realității cu personaje fictive
Moschei
În drumul meu, spre ale neantului moschei
Pe două rupte flori am poposit, cu pas greoi,
Le-am luat, cu ochi înlăcrimați, și le spusei:
“O să mă dezmembrez, și eu, încet, ca voi…”
***
mâna ta care se întinde spre un zid şi
o tonă de lumină în bucătăria ta vineri după-amiază
în oraşul ăsta libertatea –
coaja de portocală lăsată să se usuce
şi râsetele noastre, ţeava spartă pe care nu o s-o repare nimeni
în oraşul ăsta dintr-o zi perfectă
rămâne doar o distanţă umedă între piciorul tău şi o lume mai bună
Rece
E greu să vezi cum apar gropi în asfaltul încins bătut de ani de zile de soarele unei
după-amiezi nesfârșite
când insectele amețite de toropeală ți se agață de haine și de păr și de față
parcă ar căuta răcoare în tine, undeva unde nici tu nu știi că există
pentru că dacă ai ști te-ai transforma și tu în gânganie
ți-ar crește aripi și antene și ai rămâne pe veci în locul acela înghețat,
agățând-te cu toate cele șapte picioare
departe de flacăra care te topește, dar nu te arde
cu toate că te atinge.
Dar tu nu ești insectă,
n-ai fost și nici nu vei fi vreodată.
științe
schimbăm ioni de semne diferite
suntem două sisteme termodinamice
deghizate (mai mult sau mai puțin)
în fete adolescente,
care se apucă și se hârjonesc,
se sărută și se supără din nimicuri,
se pătează reciproc de ruj
și își șterg una alteia rimelul.
atunci când devenim prea sensibile
și over-gândim și over-reacționăm.
***
mi-am spart capul din greșeală,
și mi-a căzut o amintire.
sau mai multe? idk, nu mai țin minte.
dar eram cu tine și făceam surf pe glodul
adunat în spărtura aia din trotuarul
de 30 de centimetri.
mai era ceva.. dar amintirea mi-a căzut.
în spărtura aia fără fund,
care sigur ajunge până-n purgatoriu.
vedeți dacă nu votați?
îmi sparg eu capul
și după am amnezie post spărtură din trotuar.
Metamorfoze
Tu crezi în promisiuni?
Eu am visat cândva
că promisiunile
înfașă crisalide și așteaptă
să prindă aripi.
Multe își găsesc confortul
în a fi omizi
și zac în fâșul lor o vreme,
uitând că lumea le adastă.
Construim atâtea așteptări
și pierim sub schele.
***
Doar gustul amar al whisky-ului
Și alcoolul care te îmbată
Te fac să fugi de tot ce ai greşit
Și de tot ce nu mai poți repara
Te fac să visezi la tot ce ai ratat
Și la tot ce nu mai poți recupera
Doar amintirea amară a whisky-ului
Şi uitarea care te ucide
Te fac să trăiești într-o lume falsă
Şi într-o singurătate rece continua
Te fac să suferi pentru tot ce ai pierdut
Şi pentru tot ce nu mai poți ierta
Iartă(-mă)
Iartă-mă, iubite Venus, cu ochi căprui și păr bălai,
Cu corp de zeu și mâini de tată, și zâmbet cald ce ai să-mi dai.
Cu suflet greu și capul plin și gânduri sângerând pe foi,
Cu lumea-n spate și în frunte scrii povești despre noi doi.
Iartă-mă că nu-ți ajunge furtuna mea de nepătruns,
Că pe pieptul tău vărs sânge, căutând câte-un răspuns,
Că nu-ți dau ce-aveai în gând, că bolnav e al meu suflet,
Și că de întrebi de ce, îți pot răspunde doar prin tunet.
Iartă lumea că ți-a dat ploi acide, necurate;
Iartă lumea ce te roagă să îți speli dintre păcate.
Tu ia-ți Soarele și Luna pe umerii tăi lați și goi
Și iartă lumea că te roagă să scrii iar despre noi doi.
Poesia
De fiecare dată noaptea înseamnă răgaz,
moment de reculegere, taifun de idei
-înainte să se-ntâmple-
De coada pisicii am agățat mărgele
Ca să am despre ce scrie;
Ca să fie motiv literar;
mișcare continuă, uragan.
-scrierea e post-modernă-
Poesia mea acceptă rupere de ritm,
note staccato, epigrame;
Wiliem Tell
-arta înseamnă aprinderea țigării cu chibritul-
I always wanted to die clean and pretty
M-aș belndui în societate, să contribui la public
Și reacțiile noastre extreme
Ce uneori arată prea multă empatie învățată
Cum o făcusem eu în pandemie, de pe materialele didactice postate pe classroom de dira
Și în prolog râdem, în intro stăm
Ignorând coincidențele sub stele, în universul ăsta paralel
Aș simplifica totul la rămas bun
Un cuvânt, câteva sunete obosite
Și tot am rămas fixată pe versurile lui Mitski
Unde îmi regăsesc idealul din gimnaziu,
Și vreau să stau ore întregi în fața unei oglinzi,
Să știu că în ultimele luni am avut grijă de mine.
Strigă
Strigă sufletul, strigă
Topește inima la lumină
Și cine-i de venit să plece, poate să vină
Ne vom putea ascunde sub o ruină.
Strigă sufletul, urlă.
Că s-a umplut mereu numai de ură.
În picioarele goale el umblă.
Și îsi caută mereu a sa umbră.
Strigă sufletul, zbiară.
Ca nu a mai gasit iubirea ce a avut odinioară.
Din orchestra ta eu sunt doar o vioară.
Mereu cu vocea stinsă si cu inima-n ghea
***
Fond de ten pudrat în prăjituri,
Poliester cârpit abandonat în colț de pat,
Gene false blocate în aerul condiționat,
Cercei de nichel înfipți în dopuri de plută,
Vopseaua ieftină de păr mânjită prin bucătărie,
Urme de gheare acrilice gravate în colțurile parchetului,
Săpând frenetic prin plăci de lemn,
Printre așchii veninoase ale prezentului crud,
Căutând iar sclipirea, căldura centrului planetei,
Chemarea la sufletul-mamă, de copil solemn
Degete însângerate, fără amprente,
Zgâriind doar în rece si abraziv ciment.
***
Azi m-ai învățat despre vectori,
Trebuie să traversezi niște paralele, să unești niște puncte.
Oare noi suntem ca ăștia de ne trebuie conectori?
Mulțimi disjuncte, doar de bârfă colectori?
Pe lista lungă a prietenilor dintr-o viață,
Am un loc de frunte sau sunt o paiață?
Pentru inima ta trebuie să mă bat cu amicul dintr-a șaptea,
Sau cu toate stelele ce apar pe cer noaptea?
Ce aș vrea să cred că tu mă știi pe mine,
Toate golurile dintre noi să se umple ca niște cămine.
Dar pot doar să visez când mă simt vinovat,
Te văd cu alții-n vorbă și problemele tale parcă s-au rezolvat.
***
numește 3 lucruri pe care le vezi, 3 pe care le auzi, 3 pe care le simți
nu-l văd pe tata prea des, când o fac nu e treaz
m-a numit când nu era în stare să o facă
și doctorii au scris un nume pocit
așa cum l-au înțeles ne-silabisit ne-pronunțabil
nu-l aud decât în situații critice
în microfonul din kaufland când
mă pierd și mă jur că nu mă mai uit niciodată
așa mult la cărți de colorat
azi mă simt albastru mâine poate verde
iau la rând culori de pe steagurile
unor țări unde nu-mi permit să merg
cu salariul de profesor mori de foame, cel de poet nu există
descrie 3 lucruri cărora nu le poți spune pe nume
pe care le-ai scrie în nisip doar ca să le ia apa
să le ducă unde tu nu ajungi
conformează-te sau
numește 3 persoane care ar face-o.
singurătatea are riduri
singurătatea bunicilor mei din orașe mari
s-a transformat într-o pastilă zilnică
un brufen tocat mărunt
și băgat între două felii de pâine
care potolește foamea
și durerile de cap hipertensive de la ora 4
sau o biluță de naftalină
intrată în toate hainele
mușcând moliile și anii rămași
singurătatea bunicilor mei din orașe mari
îmi amintește de
mâinile uscate ale bumbacului cules
si de un videoclip de pe net
cu un băiețel care vinde mini-pizza în Rafah
mă gândesc la mâinile lui sfințite de muncă
și de durerea mamei întinsă cu făcălețul și
coaptă
un soare rotund
comestibil
vândut pe 10 cenți
don’t shoot me, I’m not even the piano player
aștept zilele de joi în care voi putea să mă dau cu cremă pe față după ce m-am dat pe gât fără să-mi pun problema că aș aduce tot praful glodul colbul intrat în șanțurile deja vizibile pe chipul ce nu demult părea aproape postpuber
aștept măcar o zi în care alarma va fi doar un simplu semnal
nu amintirea testului rorschach pe care l-aș putea face pe mâinile mamei dacă nu s-ar îngropa cu orice preț în fond de ten
nu amintirea posibilităților finite de a urmări întregul curs al unei vene de pe brațul tău ca să aflu unde m-ar putea duce
în zilele de joi pe care le aștept eu n-aș mai vrea să fii o chiuvetă goală atunci când vin târziu acasă după o zi care n-a fost nicicum și nici un fel de kind reminder că mai sunt șanse să repar ce am stricat
chiar dacă în momentul ăsta nu fac diferența dintre ceva stricat și ceva care n-a funcționat niciodată
în zilele alea nu m-aș îngrijora că nu știu ce să spun atunci când rămân singură în cameră față în față cu oglinda pe care noaptea n-am voie s-o privesc și când pereții albi mă strâng la fel de tare ca gândul că plasa de țânțari e reparată iar eu nu mai am motive să cer ajutor
nu m-aș teme că stelele fosforescente de pe tavanul meu nu mă călăuzesc spre nimic sau că revin mereu unde îmi propun să nu mă întorc și descopăr lucruri noi
nu m-aș teme că poate doar asta mă mai ține
gânduri-secantă de fiecare dată când sting televizorul și redevin fetița din întunericul sufrageriei mari în care nimic din ce sunt eu nu încape perfect în care tot ce intră până la urmă trebuie forțat măcar într-o parte și în care îndes mereu tot felul de lucruri pe care nu le recunosc
cum n-aș recunoaște nici privirea ta puțin caustică de ceva vreme dacă n-ar fi alunița de sub ochi suspendată în prelingere complet dezarmată ca prietena din liceu care spunea că punctul e începutul a tot și a toate - acum nu sunt foarte sigură că mai pot s-o contrazic - dar chiar și așa
continui să aștept zilele în care îmi voi schimba ochelarii de fiecare dată când lumea din jur va deveni prea mult sau joia în care voi uita că noi suntem acrobații de mare risc fără șanse la înviere și cu minime șanse la dezmorțire
tot praful colbul glodul cuibărit în mine ca-n tine Portlandul cu mult înainte ca femeia cu fâșul alb să-mi dea sfaturi despre cum se șterg pozele din telefon neștiind că eu am sute de screenshots cu articole pe care mi-am spus că le voi citi și nici măcar o poză cu tine
așa c-aștept zile mai bune în care o să am timp de o igienă corectă de dușuri lungi ce mi-ar permite să mă gândesc la toate instrumentele de care nu dispun poeții
bani
timp
speranță
du-mă în țara în care soarele strălucește tot anul și oamenii își găsesc de lucru
***
urșii se tem de oameni. oamenii se tem de oameni.
se stinge becul pe hol și fug atât de tare
încât adun covorul persan în fața ușii de la dormitor.
îmi e frică de urșii turbați care apar la tv & își confundă prada cu puii lor
& au grijă de cadavre însângerate ca de ochii din cap -
se îndrăgostesc de prada lor & o tratează
ca pe un ursuleț de pluș.
dacă apare un urs, cel mai încet rămâne în urmă
& nu reușește să sară pârâul & nu poate ieși din cort
& rămâne jucăria terapeutică a ursului.
dacă apare un urs, nimeni nu se uită înapoi.
de urși te adăpostești la cea mai apropiată cabană,
dar nu te primește nimeni, pentru că vrei să le folosești wi-fi-ul,
ca să ajungi acasă.
(contravaloarea fiecărei vieți de adolescent uman este de 15 lei)
îmi e frică de oamenii care ți-ar cere bani ca să te scoată afară
și să te lase să mori.
Fără grabă
Un bărbat în tricou și adidași
aruncă doza goală de bere
pe lângă, nu în coșul de gunoi;
nu-și bate capul, o lasă acolo.
Depășește apoi un grup de copii
cu ghiozdane imense în spate,
un grup de adolescenți care
râd aiurea, vorbesc prea tare,
cred că au rămas blocați între
două cuvinte: viitor și bătrân.
Bărbatul se oprește în stație,
lângă două femei cu batic pe cap
și o tânără cu părul în șuvițe.
Se uită în gol, absent. Nu cred
că se gândește la încălzirea
globală sau colectarea deșeurilor.
Începe să plouă, chiar înainte
să apară autobuzul în care
el urcă ultimul, fără grabă.
***
iar ne-am certat
iar ne-am certat
iar ne-am certat
îmi pare rău pentru fiecare secundă când ți-am dat impresia
că-s fluid ca gresia din baie după un duș în smoală
că m-oi schimba ca pe jante
c-am înțeles ce te macină și de fapt m-am înșelat
am avut o aventură cu vecinii de bloc le-am trimis
scrisori de valentines day
la toți semnat si sub semnat o inimă
iar ne-am certat, iar neam certat
e disponibil la bancă un bancomat unde-ți lași buletinul și pleci
felii de cașcaval în băltoace melci stafidiți
tălpile goale în mintea mea rușinea faptului că laptele de focă-i mai gros
cu siguranță decât orice conexiune aveam cu tine
cu mine cu puricii și antraxul din scrisori
iar neam certat, iar ne-am certat pe rând în metrou
palmele pe sobă le-am făcut poză
șoricii nu se plâng masticați de noi
cât ne plângem noi că-s carbonizați
de câtă arsură-i nevoie ca să te înșeli singur
cu persoana a II-a singular?
***
sfârâitul pocnitor al tălpilor tale pe trotuar încins
e dat la fel de tare ca bătaia aia ciudată din piept
când treci strada
eşti 99.9% convins că eşti în siguranţă şi totuşi
de fiecare dată îţi imaginezi măcar
pentru o fracţiune de secundă că stai întins pe jos
şi tălpile nu mai sunt singurul loc din corpul tău
care îţi amintesc de ouăle-ochiuri din copilărie
lumea asta e tot o gură de rai care nu ne ajunge tuturor
mi-ai zis că n-ar trebui să mai spun chiar tot ce gândesc
s-ar putea ca momentele mele alese prost
să spargă deloc paşnic
o pădure
poate că toată tristeţea asta
e de fapt o proiecţie 2D
la cinema-ul de lângă tine
şi poate că acum
o să reuşeşti să te convingi
că nimic din toate astea
nu e despre tine
7 ani și 5 luni
Știai că norii se mișcă?
I-am văzut din mașină, pe drum în coace
Nu așa, atunci se mișcau norii cu mașina
Nu, mașina stătea pe loc pentru puțin, și norii se mișcau
Norii treceau prin fața albă a lunii virgine
De când aveam 7 ani
Și vocea subțire de copil ce nu-și terminase temele de vacanță
Era iulie [era 9, ora- seara, 3 copii]
Liniște de vară
Emoții și nervozități în degete
În ritmul constant al inimii, din cap de piept, ce acum respiră apăsat
Mă înțeapă degetele, frica
Sunet de picuri izbiți, de strigăt de tren
Frigul, durere plagiată
Îmi țin continuu mâinile sub apă rece
Și îmi neutralizez înțepăturile și nervii.
***
în locurile mici tristețea e
nestingherită
și cred că de aceea femeile mari
ca fizic și ca psihic
au tristețe adunată în încheieturi
precum lichidul la genunchi
au traume stocate în coapse
sânii mei mici sunt dezamăgitori
în membrele mele mari și cărnoase
și în fizicul meu de sportiv care
nu mi-a servit cu nimic
niciodata
am agonisit durerea a doua suflete tinere
iar în serile în care
chiar mi-era bine
doar eu cu mine
puneam viniluri cu lana
și mă întristam cât pentru doi
la leu
***
vedeam doar simplitatea.
iar creierul meu micuț și sufletul meu micuț trebuiau protejate
de ceea ce urma să aflu că este lumea în care trăim.
primeam înghețată pe gratis
până și iarna, când ai mei erau împotrivă.
de lămâie, întotdeauna de lămâie.
dormeam, cu greieri cântând pe fundal
mă enervau.
îmi era frică de ei, de atmosfera macabră pe care mi-o inspirau
și tot ascultam cu deosebită atenție
“Greierele și furnica” spusă în șoaptă de bunica.
descoperisem tehnologia
telefonul, tableta, laptopul
muzica mă fascina
ascultam Lady Gaga, dansam pe "Bad Romance"
dar închideam întotdeauna ochii
când apărea acel schelete la finalul videoclipului.
o bombă de energie.
căutam ceva nou constant
și mă plictiseam prea repede.
primeam păpuși, jocuri și atenție din partea părinților.
școala era ușoară, notele erau irelevante,
dar eu tot aveam 10 pe linie.
am crescut și m-am definit.
am fost și copil.
IDILIC
fumigene gri
artificii de praf și țigări
albatroși albastri strigându-ne pe nume
o rândunică se adapă din izvorul de smarald. Ana cea mică zâmbește
și mănâncă cireșe încă necoapte, e luna mai. unghii roșii magmă
roase până la disperare
filtrare
ruminare
reminiscențe fumurii
iriși de cristal și piruete sferice
pivotează mintea
pendulează între a exista și a trăi.
paralexic.
paralelism.
paralizat.
parasintactic.
ceață rimelată
cu miros de mosc cu gene de azot
umbre de cristal
ne acoperă cu totul.
ți-am dăruit anul în care magnoliile au înflorit cel mai frumos
(despre tine și despre poezie scriu atunci când vreau să îmi spăl creierul cu clor
& hârtia să mi se îmbibe cu sânge din nas)
te-am uzat atât de tare în poeziile mele, încât ți-am tocit toate extremitățile.
acum ți se văd capetele înroșite ale oaselor și toți câinii băloși fug după tine pe stradă.
din cauza ta, mirosul de pișat de sub podul gării a devenit mai suportabil.
***
mereu am avut nevoie de cineva care să stea cu mine la concerte,
căci nu știu cum să mă mișc natural, decât dacă mă iau după persoana din fața mea.
mereu am fost ultimul invitat la film, când ora și locația erau deja stabilite,
și nici măcar nu am răbdarea necesară să mă uit la filme.
mereu te-am auzit cum vorbeai la telefon & făcând abstracție
de foșnetul frunzelor & țipetele copiilor de pe terenul de fotbal,
auzeam cum îți ziceau că sunt o influență proastă.
***
încă îmi aduc aminte cum te-am văzut plimbându-te prin lidl, atunci când nu știai
cine sunt, deși tu insiști că ne cunoaștem din clasa a3-a.
(cumpărai portocale, haribo și o plasă cu mere)
peste 20 de ani, se presupune că vom avea familii & cariere
& case cu grădini mari și terase luxoase & vom știi ce facem cu viețile noastre.
atunci, toate amintirile mi se vor depune pe artere
și va trebui să mă operez ca să scap de tine.
peste 20 de ani, ne vom întâlni la magazin,
tu vei cumpăra mere, eu portocale, & poate nici nu ne vom intersecta
la casa de marcat & poate vom fi pentru ultima dată sub același bec.
***
când eram mic, bunica îmi zicea să nu stau sub nuc,
căci voi muri mai devreme decât ceilalți.
atunci când oamenii dorm sub nuc, dormi și tu cu ei,
căci deja mori mai devreme decât ceilalți,
dacă ai ajuns să scrii poezie despre ei, cu ei lângă tine.
***
strada nu ar avea gropi pe care să le ocolesc, nici câini sau pisici moarte pe carosabil să-mi strice ziua gândindu-mă că până și eu aș fi putut face asta cu mașina, că m-a învățat bine tata, sau poate prost, să nu trag de volan să îmbrățișez copacul, ci să merg în continuare și să calc pisica.
personal aș fi ales copacul, dar tata ține mai mult la copilul lui decât la o pisică fără coaste
aș merge în parcuri de distracție fără frica de sforile cu fire despicate uscate la brichetă care mi s-ar încurca în picioare echilibrul meu de adolescent de 18 ani m-ar reuni cu vechea și îndrăgita gravitate
aș aluneca pe tobogan fără să mă întreb dacă coapsele mele stângace se rup din mine și rămân acolo unde eu n-am vrut
mi-aș rupe un picior și aș scurta altul să încap din nou în leagăn
aș face operație neautorizată fără diplomă de medic să-mi îndepartez stomacul
să nu mai simt palpitații când mă urcă la cer aparatele din satul de vacanță din Mamaia
să nu mai simt voma cum se adună și formează traseul ascendent prin laringe si cavitatea bucală
muncitorii care nu sunt în stare să renoveze o clădire în 4 ani pentru că îndrăgesc prea mult sticla de 2,5l de timișoreana nu s-ar uita la mine de parcă n-au mai văzut specia de sex feminin a omului și n-ar arăta ca niște oameni preistorici care nu știu ce este gelul de dus
indecenți în felul în care ochii lor cercetează hainele pe care le port
felul vulgar în care li se mișcă buzele și limba când își bat joc de un copil desculț pe stradă, cu pulover deșirat în ianuarie șoferii needucați ar prefera să deranjeze liniștea publică, clacsonându-și drumul către înjurăturile inspirate decât să ajungă acasă la o casă pe care nu au bani să o plătească, la o femeie frumoasă pe care o iubesc sau nu, și la câțiva potențiali copii, salvatorii adevărați ai căsniciei
un răsărit fără alcool în sistemul imunitar la cinci dimineața în Năvodari
prin prisma unui ecran al telefonului care oricum nu capturează culoarea roșie cărămizie a soarelui reflectată în mare
nu va putea filma toate mișcările câinilor netunși care sar fericiți în apă pentru o baie răcoroasă de iulie
viața n-ar fi una de singuratic trist, așteptând la coadă la Profi pentru un burger veștejit care n-ar sătura nici câinii vagabonzi de pe stradă
încercând să comunic cu o casieră fără diplomă de 12 clase ce nu poate să țină minte că nu-mi place ketchup-ul
tot potențialul de adolescent intelectual pierdut în stația de autobuz pentru un autobuz îngălbenit de rugină
pentru compania de neînlocuit a doamnelor de vârsta a 3-a care jur că nu au altceva mai bun de făcut cu viața lor neînsemnată decât
să judece fiecare bucată de material care atârnă de corpul unui adolescent plictisit
să deranjeze haosul autobuzului cu cele mai obscure sonerii auzite pe o rază de 2 km a orașului.
Legendă
de fiecare dată când
apare un curcubeu pe cer
înseamna că s-a născut o vulpe
și e fată
de fiecare dată când
te uiți pe geam
și zici
oau
ce geam murdar
nu vezi pădurea de copaci
sau cum zicea vorba aia
înseamnă că a murit un copac
și e plop
de fiecare dată când
iți cumperi un album nou
și te gândești vai
ce țeapă
nu mi-au dat cod
ca să pot descărca piesele digital
și după realizezi
bă
e CD
înseamnă că cineva a trăit
și e om
*îngerul din metal*
fiarele imaginației mele sunt astfel reale
pentru că le-am lăsat să ia viață prin mine
și în coloana mea curbată în albastru
nu mai încape
nimeni nimeni nimeni
am descoperit fragmente dintr-un înger
am săpat în locuri murdare și am găsit
fosile de îngeri
se pot atunci oare împunge
din sobele pământului
prin straturi de piele și folie
furori iridescente și curate?
am descoperit fosile de îngeri
am săpat în plaje aride și am găsit
îngerul din metal
iridescent și curat
intact ascuns cu teamă de nisipuri
avea aripi albastre din care
nu ieșea
nimeni nimeni nimeni
mi-am lipit urechea de coastele sale și am auzit
circulația autohtonă a metalului
ca o mie de râuri secând dintr-o dată
doar ca să se topească înapoi
în hexagoane divine
din nou și din nou și din nou
aripă vreau să devin
aripă albastră de înger din metal
să părăsesc sobele pământului să
nu mai slujesc fiarele imaginației
furori iridescente și curate vreau să
primesc în trupul meu de carii
să retrăiesc fosilele ca pe propriile oase
să-mi fac sângele divin în hexagoane
axa lumii
provine din stâlpii
schelețiilor îngerilor din metal
mai solizi decât viața
mai solizi decât moarte
și eu vreau să adopt axa lumii drept coloana mea
vreau îngeri din metal...
la porțile albastre
vreau îngeri din metal…
doamna în portocaliu
mă enervează o doamnă în portocaliu
care mi-a tăiat calea.
mă enervează mersul ei tâmpit
și cum își strâmbă nasul.
mă enervează autobuzul ăsta nenorocit
și doamna în portocaliu care stă unde stau eu
când nu sunt doamne în portocaliu
care mă enervează
în autobuz
în același timp văd cupluri
mergând tâmpit pe stradă - mă enervează
și doamna în portocaliu se uită tot mai urât spre mine
eu mă enervez nu că-s cuplurile tâmpite
ele nu-s de fapt
și nici doamna portocalie
poate așa se strâmbă ea.
sincer mă enervează că nu pot fi cu tine
și asta mă face să mă enerveze orice
chiar și nasturii portocalii de pe bluza portocalie
a doamnei în portocaliu
care încă se uită urât spre mine
de vină ești tu.
***
Nu-mi plac duşurile reci
nu știu dacă ți-am menționat asta sau nu vreodata
şi nici nu stiu daca ar fi macar relevant
în vro' conversație dar, din nou
nu îmi plac duşurile reci
nici macar cele călduţe sau care sunt
între ambele temperaturi
Îmi plac duşurile fierbinți
alea care se simt ca și cum urmează să
îmi explodeze venele din cap sau sa am 3 atacuri de panică,toate de-odata
alea care se simt ca plecările tale bruşte
dintr-o conversație
plecări care mă fac de prea mute ori să mă simt
la muchia a două temperaturi
prea rece aproape mort şi
fierbinte pentru că simt că arterele mi-se zbat in corp si
urmează să consum tot oxigenul dintr o cameră și să cad
într-un gol
Încerc să remediez asta și nu mai fac duşuri la fel de fierbinţi
Oricum nu mă ajută
conversațiile aproape moarte cu tine le tin locul
si-mi simt corpul tot mai aproape de muchia dintre temperaturi.
***
În amurg pâlpâie mozaicul gravat pe trupul tău dospit
când iubeai erai dus la sesiuni de mătănii&miruit.
durerea atroce nu dispare prin spovedanie&post
în confesiuni nu dăm peste confort-adăpost
ci râuri tulburi
unde gunoaie zac în străfunduri
plesnind lacunele minților cândva geniale.
(copilăria dezvoltată pe unde psihedelice
va produce ființe inadaptabile
permeabile
clocotind în sucul naivității)
but,out of a sudden
biruința concept mă răscumpără
oceanul mâinelui cârmuitor îmi coboară plămânii solubili în apa vieții
zgâlțâind porii lichefiați de toxine spumante
ostili căldurii ecologice
deschiși non-stop sinelui retrocedat pierzaniei.
vreau ca prin slove feerice să răzbat vijelii cicălitoare
părăsind trecutul glitchuit in beznă
să fiu cadou surpriză
legislație anticipată de minoritari
suflând aer cald dezinhibat.
cere și ți se va da
deci ce preferi:
repetiție,transcendență ori subjugare?
***
ai învățat la școală
să minți când întreabă de părinți
arhitect-alcoolic
realități noi intangibile
unghiuri exacte văzute dublu
e ereditar
ne tragem toți din același tată
când recităm
tatăl nostru
care ne ești în ceruri
sfințească-se numele tău
fie împărăția ta
construită și locuită
de alții ca mine
facă-se voia ta
precum în cer
așa și sub pământ
mă despart
2m și o gură de ceva străin
de punctul în care o să-mi demonstrez
că în iad chiar e ca-n ibitza
mă despart de tine
și de tot ce e materie
n-o lua personal
mă despart în 2 maluri
și mă văd mică
de pe partea cealaltă.
Jiu
cangrena cotorului din piept
este un exponat pe care îl admir zilnic
fericirea e doar gândul care o anticipează
râd de pisicile de pe internet
care urmăresc lasere pe pereți
și eu sunt pisica iar fericirea e doar realizarea că nu ai vărsat cafea pe tine
și că nu ai dezamăgit pe nimeni azi
mi-e teamă că nu o să știu să fiu fericită
nici când o să fie vară
nici când o să fie vineri
nici când o să fiu bine la casa mea
mi-e teamă că o să mușc o felie de pepene roșu (lubeniță la mine acasă lebeniță aici)
și o să aibă gust de rugăciunea pe care am repetat-o pe gresia din baie
atunci.
stau singură într-o sală de clasă
femeia de serviciu vrea să curețe parchetul
și pe mine odată cu el
soluția infectă de tălpi și clor verde
mi se prelinge pe lobul urechii
firele despicate ale mopului
îmi descurcă părul de la rădăcină la vârfuri
când treceam peste Jiu cu mașina
tata zicea să ridic picioarele să nu mă ud
cred că o dată nu mi s-a părut necesar să le mai ridic
și de atunci apa tot crește
am încercat să plec
să ies din râu
dar picioarele îmi sunt înfipte în mâlul ăsta ca mopul stors în găleata de plastic
a femeii de serviciu
jiul mi-a ajuns la buze
când simți că te împinge cineva de pe pod
să-ți ții picioarele la piept, puiul meu
mă trezesc că spun cuiva că mi-e dor
de orașul care m-a înghițit
toți avem un oraș mamă
care ne-a hrănit ne-a înghițit
și ne-a născut prea târziu
Profanare
se spune că să scrii despre trecut
e ca și cum ai profana morminte;
dezgropi ce ar trebui să rămână mort.
dar eu nu sunt o infractoare;
cadavrele mele sunt vii
mă privesc din colțul camerelor,
și îmi respiră în ureche când dorm.
unul mă privește chiar acum
din spatele cortinei de duș,
și aud cum șoptește aceleași cuvinte,
mereu aceleași, blestematele,
nici cu muzică nu pot să le uit.
pielea mea e arsă de la apa
cu miros de râncedă carne,
dintr-un deget îmi curge viața
și se risipește pe țeavă în jos.
am un cimitir în care am îngropat amintiri
pe care vreau cu ardoare să le uit,
dar morții mă bântuie prin casă
și îmi reamintesc ceea ce sunt:
un corp ce cu fiecare zi e mai aproape
de a fi un cadavru la colecția cu morți
a diabolicului Dumnezeu ce se preface
că îi pasă câtuși de puțin de noi.
și cum Dumnezeu nu există decât în imaginația
unui neam ce crede în basme de copii,
înseamnă că sunt un cadavru fără casă,
un nimic din ce în ce mai trist.
***
blue light peste corpul tău dimineața
& blue light peste bucătăria ta mică de apartament
peste terminațiile noastre nervoase
când mă acopăr cu pături şi proteste
cu zgomotul muncitorilor din fața blocului
mi le trag peste cap și le strâng cu încheieturi aproape albe
blue light peste munca mea
neproductivă
peste podurile din budapesta
cometele care se încurcă în părul tău
ca nisipul în prima noastră casă la mare
primul nostru aparat RMN și prima noastră pungă cu lichide
dintr-o cameră albă de spital
când am crezut că am cancer & nimic altceva
prima dată când nu am simțit podeaua liftului
m-ai ținut de mână și
m-am gândit la mama
într-un alt colț de lift
undeva lângă spitalul judeţean
când amândouă am uitat că nu mai sunt acasă
blue light în utopiile noastre mici
când ţip şi nu mai are sens
primul nostru spaţiu în care zgomotele bombardamentelor nu mai contează
nu mai separăm cartoanele plasticul hârtia
cum ţi s-a părut filmul ăla în care
la un moment dat
actorul principal a început să râdă isteric deşi nu era în scenariu
într-o casă portocalie în formă de fericire mutilată
şi pe noi ne aşteptau acasă pungile eco-friendly
pe masa din bucătărie
neîmpachetate
gropile de gunoi de la marginea oraşului / dimineaţa
când pur şi simplu mă ţii de mână
fără motiv
şi blue light e mozaicul din palma ta
cu firicele de nisip de pe plajă
care mă înţeapă din când în când
blue light e palma mea complet goală
transpirată
pe care tu o ţii prea strâns şi prea puţin
***
iubirea mea e revoluție,
te cuprinde și te zgâlțâie.
îți lasă trupul asudat
întins pe spate, pe asfalt.
iubirea mea e revoluție,
ca o execuție.
îți pune un pistol la tâmplă
și până să întrebi ce se-ntâmplă,
iubirea mea s-a consumat
pe trăgaciul apăsat,
iar fața ta, plină de sânge,
mai are doar un ochi ce plânge.
revoluția mea este iubire.
nu o vezi în nicio știre,
dar o simți atunci când vine.
se revarsă prin mulțime,
dar și zboară ca o fiară,
ce te prinde și doboară
și te leagă cu cătușe,
umple gura cu cartușe,
pune fluturi în stomac,
opiul din flori de mac,
și ne ține, ca un scut,
buzele într-un sărut.
Asta nu e o poezie despre tine
Ar trebui să scriu o poezie, dar nu ştiu
despre ce, pentru că de fiecare dată
ajung să vorbesc despre tine, despre
cum mă făceai să mă simt sau ce anume
făceai ieri, alaltăieri şi acum un an; dar
azi nu vreau să scriu despre tine sau
despre noi, poate o să lăsăm telefoanele
din mâini şi o să ne privim din nou în ochi,
învăţând să comunicăm dincolo de cuvinte,
poate o să ne bucurăm de lucrurile mici,
de o plimbare în parc, de o discuţie pe
o bancă, sau poate doar o să ne ţinem
de mână şi o să ascultăm tăcerea strecurată
printre crengile care au înmugurit deja.
Poate o să învăţăm şi noi să înmugurim aşa.
Nu mă bucură cerceii de la tine, nu reuşesc
să-ţi compenseze absenţa, cadourile tale
stau în spatele şifonierului, în nişte cutii
care s-au umplut de praf. Nu am schimbat
nimic, sunt exact aşa cum le-am primit.
Dar nu mai există niciun poate, nu ne
vom schimba. Poate e mai bine aşa. Şi
uite că am scris o poezie tot despre tine,
încercând să scriu de fapt despre mine.
ce prost ești
ce prost ești că mă iubești,
ce prost ești și ce prost te îmbraci,
ce prost scrii și ce prost mă ții de mână,
ce prost conduci, ce prost mă săruți,
ce prost îți stă părul azi.
ce prost zâmbești,
ce prost mă atingi,
ce proaste sunt florile,
ce prost ești și ce prost minți.
ce proastă mă crezi,
ce prost mă machiez,
ce prost ți-am vorbit, ce prost m-am simțit,
ce proastă e situația, ce proastă e viața.
ce prost mă îmbrac, ce prost zâmbesc,
ce prost te țin de mână,
ce prost te sărut, ce prost
mă scuz, ești un prost.
n-am cum..
ce proști suntem
ce proști am fost
și ce proști aș vrea
să fim
din nou.
***
ți se încrețește coada ochiului
și tu tragi de ea ca de-un fir alb,
e un regret convenabil
ca rușinea dozată atent.
există oameni ai oamenilor
ca pungile cu pungi.
încercarea moarte n-are
așa că ne grăbim să ne ascundem
în haitele de cărnuri
mâncătoare de carne.
smulgem orice obraz care refuză
să se curbe pe nesimțite
sau să împrăștie răcoarea
unei perne întoarse de prea multe ori.
sper că ți-a păsat de la bun început
înainte să pricepi
că totul e despre piei și diformități,
mâncare, și mai ales carne.
lumea te vede că-l arunci,
iar tu nu mai știi cum să mă convingi
că de fapt l-ai scăpat.
ne vedem de-aproape
în orașul chinuit de hărți,
înghițind principii
de parcă n-am avea ficat.
Stând la coadă la Luca
Îmi fac visuri stând la coadă,
Bătaia-i pe ștrudel și-i galopantă.
Mulți au terminat, trec victorioși pe lângă mine,
Mi-e foame, rândul meu nu mai vine.
Mă uit în vitrină, cu ce o să rămân eu oare?
Văd din ce în ce mai puțină mâncare.
Proasta de mine venise cu un plan, dar acum mă mulțumesc cu ce-o să prind,
În mine teama crește, înflorind.
Mă văd alegând ce nu vreau, dar mă văd trăind.
De ce n-am putut să mă grăbesc și eu odată?
De ce n-am putut să fiu ca ei?
Sau de ce trebuie să-mi deplâng, ca o ciudată,
Lupta de doi lei?
Casierița mă întreabă ce vreau,
Coada repezind.
Blocaj, mă trezesc neștiind.
Recit ca pe-o poezie textul, poezia învățată.
Proasta de mine, de râs mereu mă fac.
N-am eu ochi oare, sau mă prefac?
Femeia galeșă din față îmi vorbește înțelept,
Îmi spune că, dacă vreau, trebuie să mai aștept.
Acum e în cuptor, dar acuș apare,
Să umple tava, rana să mi-o repare,
Să înțeleg, în sfârșit, pildele deșarte,
Că ce-i al meu e pus deoparte.
Ştirea zilei
Hai mon cher
haidem mademoisele
ştim şi noi cum e să stăm cu capul în ecuaţii
dada, stimabililor, ştim prea bine
cât de mult scade plusul din înălţimea societăţii
şi câte zecimale pot ieşi dintr-un simplu pahar de vin
bien sûr
că ce, doar nu ne-am născut mâine?!
Treaba însă, sehr geehrte Gesellschaft,
Stă în felul următor:
Dacă nu e necunoscută nu are de ce să fie căutată în inecuaţie, corect?
Ce căscaţi ochii ăia la mine mein Herr
Ştim toţi prea bine că ăsta a fost primul lucru de adult pe care l-ai învăţat
Deci dacă ?=!
Concluzionăm cu un Auf wieder sehen
Şi aşa am încheiat tot raţionamentul
Fie el logic sau ilogic
Fie că vă place, fie că nu
NA BELEA, my lady!
***
mama avea vreo 46 de kg când m-a născut
pe care le port întotdeauna cu mine
un fel de premiu de consolare
ne uităm impreună la fotografiile de când eram mic
& incercăm să descoperim siluete familiare
degetele băiatului care nu știa cum arată o imbrățițare
mâinile ce se întindeaua pe pieptul bunicii ca o
umflătura mare și roșie
tricoul cu ben 10 și pantalonii cargo murdari
imaginile în 480p de pe sony cyber shot unde
găseam mereu teritorii noi de descoperit
ceva ce puteam adăuga pe marea listă de dorințe
pe care nu am trimis-o niciodată corpului meu &
încă aștept să mă pot ghemui în pat
să recunosc ce ating
granița epidermelor
locul unde limita se oprește
iar cutia toracică lovește pielea ca un nou născut
ce plânge pentru prima dată
reguli primare
- tu privește mereu înainte îndesându-mi bețișorul în ureche puțin mai mult decât ar trebui ca sa testezi senzația timpanului perforat
- apoi întreabă-mă candid oare sunt doar un mit modurile de supraviețuire devenite probabilități semi-infinite să te îndepărtezi de propriul pat
- oare e doar un mit creștetul tău ca o falie în centrul pământului când aproape că nu mai disting trompeta din urechea ta de restul peisajului
poate doar miturile mai contează în final -
momentele când trecerea de la lăptic călduț la lapte cald ar face diferența
sau contracturile musculare din ultimul timp
și alte favoruri pe care mi le fac în schimbul uitării
remunerări de tot felul când îmi târăsc corpul spre lumină
tu acoperă-mă cu învelișul ăsta atât de necesar care mă
face să sper la dimineața în care mă voi trezi și nu voi mai avea formă
tot ce voi lăsa în urmă e imaginea unui șlap cu bareta ruptă ploaia de chimicale care udă pământul tot mai des și isteria care vine peste noi ca o adiere de hamsin
aș vrea să mi se șoptească uneori unde să mă mut când o să plec de aici
variantele nelimitate exclud doar mintea ta și alte minciuni care par puțin mai reale decât corpul meu zilele astea
mereu în căutarea cuiva plin care să mă umple până la jumătate și mai presus de orice
în căutarea cuiva dispus să rămână doar cu jumătate
suntem cu toții la aceeași distanță de iubire și mă cuprinde îndoiala că am ajuns de una singură
la informația asta
***
Să cumpărați busuioc, savarinele mele!
Pentru noroc în dragoste,
Pentru o căsnicie tare ca piatra,
(Pân-o crapă capra-n patru
-dar las’ c-am leac și pentru capră!)
Amandinele mele, să vă faceți abonament
la busuioc
Ca la telefon, la fericire sau la timp!
Mai are baba leacuri:
să fugă sărăcia, faci ghirlande de bănuți,
ficăței atârni să te ocolească etilismul, alcoolismul,
buruieni să zbârnâie elitismul.
Ce zici maică?
Depresie?! Prăjiturico,
e doar deficit de ștevie
Mahjong
Palmele pe bordură
Urmele sirenei poliției
O femeie cu fustă mini și pantofi cu toc blocați în noroi
Muzica lui rusească la radio
Firul de păr pe tavă în mijlocul piscinei
Paznicul cimitirului cu vioara în brațe
Bărbatul înalt din mașina ecologică și
Tânăra studentă la medicină
Bibliotecara ștearsă
Toți intră pe aceeași ușă din porțelan prefabricat
Se așază în cerc pe scaunele cu învelitoarea de cauciuc ruptă
Toți privesc în gol
Peste câteva luni
Înapoi pe aceleași scaune
Cinci oameni vorbesc cu dezinvoltură
Toți simt ce înseamnă să trăiești
călătorie cu metroul
noaptea în Dristor 2
o călătorie pentru doi, dar sunt doar eu
vagonul e gol: plin de fantomele prieteniilor pierdute
şi ecourile iubirilor uitate (nu le-am uitat).
cu căștile-n urechi ca să blochez liniștea,
îmi târăsc blugii baggy pe treptele de la Unirii,
ce labirint piranesi,
alerg să schimb pe linia către viitorul meu:
M1- M2, Pipera - Berceni
Izvor, Eroilor, Grozăvești,
urmează stația „tu cine ești?”
magistrala future life, stația children and wife.
la fiecare peron, ușile se deschid către un viitor posibil,
trebuie să cobor undeva, nu pot rămâne în vagon până la capăt:
capătul e capăt, e kaputt, e gata.
dar nu pot coborî...
i keep riding the ride,
privindu-mi reflexia în geamul negru,
privind cum îmbătrânesc.
***
luminile stroboscopice
îți încetineau mișcările trupului
cortex cu reflexii albastre,
roșii,
verzi
pulsau în funcție de luminile clubului
energia extatică și căldura trupurilor noastre care se contopeau la unison
în seara asta am aflat cum arată una d intre variantele paradiziace ale vieții
am înghițit un pumn de dexedrină și trecutul și viitorul au fost absorbite, fără să-mi dau seama, de clipa prezentă.
ce frumos se reflectă lumina asta albastră în ochii tăi căprui
„știai că se crede că oracolul din delphi ar fi fost sub influența drogurilor atunci când a comunicat cu zeii?”
întreb
sau cred că te-am întrebat
nu mi-ai răspuns
iar aberez
am pierdut controlul gândurilor și le las să-mi zburde prin minte.
te văd ca pe un personaj din filmele lui Gaspar Noé
ironia face că ți-am vorbit despre el cât încă eram lucidă
și uite-mă acum
ce frumos se reflectă lumina asta roșie în ochii tăi căprui
o mie de cuvinte mai târziu
n-a trecut un număr remarcabil de secunde
cum n-a trecut pe lângă mine michael jackson
-m-a făcut preș
președinte la greșeli gramaticale la lipsă de tact
măcar am tactici de agâțat arici la orice cablu din casă
cable management în engleză în română spune mama
că-s nebun
anger management i-ar trebui și poate o echipă
de management pentru tata cu impresar
să mai lase actoria să vină acasă la timp
cu telefonul fără baterie cu 80% rămas
alcoolemie 101%
a făcut ca michael jackson când i-a zis să stea într-un picior
doar că n-avea tălpile lipite de podea
deci poc
jbang poate
acolo a adormit
o mie de cuvinte mai târziu
cu fața în pantofii lui michael jackson
***
să nu ne mai coasem găurile buzunarelor de la paltoane
să ne antrenăm ca olimpicii pentru sportul uitatului pe pereți fără să ne spunem vreun cuvânt
să analizăm vopseaua care se învechește,
și trasează prin desprinderi, linii lungi ce lasă la iveală miezul
mi-e dor de tine și nu cred că există leac.
când pictez mirosul acrilicului din borcan mă duce cu gândul la tine și la borcanele de murături mini de la mega pe care le împărțeam
nu știu dacă te mai gândești la mine când mănânci castraveți murați sau dacă ți se mai ridică părul pe mana când asculți the beatles
-tot ce știu e că-
să merg fără tine pe tren și fără o mână în care să-mi adorm palma e tare greu.
Ciorbă de găină
te uiți la adidașii mamei
împroșcați cu sângele cocoșului
din ciorba de la amiază
e o crima legală
mila și complicitatea pornesc din stomac
le încalți ca trofee ale gospodăriei
mergi în mijlocul găinilor
te prind de adidași leagă
șireturile între ele
vinovăția e si mai grea
le lași să-și facă
treaba să clocească
***
părul meu în vânt
ca al unei dansatoare
poloneze care face ritualuri
în timpul liber
cheia lui solomon
e un concept necunosut mie
tu mi-l explici în timp
ce stăm la masa asta singuri
în jurul nostru – zeci de oameni
un shot lungit în trei guri
drumul cuvântului din creier
e mai lung decât de obicei
F[...]
feminin
este să nu te tai cu BIC-ul când te razi
curățirea păcatului acceptându-i secularitatea
autocenzură tăinuită
tresari când scârțâie parchetul sub mersu-ți gingaș
saturezi foamea privind neonul becului din frigider
storci coșul ăla de pe frunte
te delectezi cu puroiul de sub unghii
folosești masculinul în sintaxă
și îngâni un F[...] perifrazat
când permiți BIC-ului să alunece sub piele
inglobând o linie diformă pe coapsă
unde nu o vede nimeni.
COLD BLOOD 2.0
ironii ivorii în miez de zi
nervuri de cranii
friguri albastre tutelare
cuțite înfipte în toracele sterp
eminamente plauzibil
o înscenare planificată
zi după zi
totul te atinge.
îți ferești privirea de porțelan
din calea masivului Mr. Proper
nu cumva să-ți golească vocalele
de ritmul delirant
al unei lăute bizantine.
Cercetătorii spun că singurătatea se transmite genetic
aș fi suportat și să plâng în profi dacă doamna mariana m-ar fi întrebat unde ești – dacă nu te-ar fi privit de mult prea multe ori ca să-i mai pese – o singură problemă reală și nicio soluție până acum
...
uneori o văd pe drum purtând căciula aia groasă
îmi spun că zăpada pe care calci e mătreața unui copil de la orfelinat și tot sper că doar de aia plâng când pășești numai că zăpada asta acoperă tot procesul până ce te reobișnuiești să spui <<nu nu e vorba de frică e doar o altă alergie>>
să-ți amintești că el n-are cum să știe despre alergiile tale la pisici la tei la intimitate și să fii aproape sigură că n-are cum să le facă față nici măcar cât le-ai făcut tu
imprecizia fetei-pepene care se transformă în viitoarea femeie-acuarelă lumina revărsată în creierii nopții din vintrele noastre ca rugăciunea sfinților creștini ,,primiți această binecuvântare dacă aveți curaj'' și anii care trec ca un sapsan atunci când te îndrepți spre o destinație în care speri că vei fi în sfârșit fericit
…
așa că tu nu dai semne eu nu ți le cer iar timpul își spune cuvântul abia când tu nu mai spui nimic și poate nici atunci legile se simplifică acum nu mai am nimic de explicat continui să vorbesc să fug de timp și de restul lucrurilor
pentru că n-am trăit nimic de care să nu mă pot descotorosi
…
nicio metodă cyberpunk în mecanisme deci dacă te întrebi cum am reușit să te blochez în minte tot ce vezi e un produs al auzului meu hipertrofiat înregistrând și încapsulând unde ale vocii care apucă să pătrundă doar în mine și apoi nu mai ajung altundeva
încă petrec timp prin dulapuri când toate zgomotele au ceva aproape surd în ele niciodată nu m-a deranjat mai tare ca acum că nu încap în orice loc în spații liminale unde oamenii speră să prindă ziua în care vor putea dormi din nou
eu sper doar să scap de nevoia de a fi coagulată de tine mereu obligată să recunosc că tu într-adevăr m-ai întrebat de cine îmi amintești
…
mă consolez cu ideea că tot ce nu se împlinește aici se va împlini în altă parte unde lucrurile se schimbă abia când îți dai seama că nu poți cere mai mult decât sa fii aproape liber iar asta ar trebui să-ți fie de ajuns când totul e o luptă continuă pentru dopamină și nimeni nu te-nvață ce să faci dacă mâine pur și simplu n-ai mai vrea să lupți
cum cred că n-o mai face nici doamna mariana despre care am aflat recent că are alzheimer și probabil nu-mi mai știe numele
pentru mine e pusă deoparte plăcerea veștilor noi și teama că dacă ar fi să mă întrebi acum de cine îmi aduci aminte
probabil că aș ști ce să-ți răspund
Purgatoriul mamei mele
purgatoriul mamei mele se află
la o jumătate de ceas de mers pe jos.
nu mă mai duc în locul în care
ea a avut ultimul gând.
mi-e teamă că mă voi pierde
printre pereții albi cu ochi de sticlă,
căutând ultima fărâmă a sufletului ei pierdut.
trec cu mașina pe lângă clădirea
în care ochii ei s-au închis.
aud o strigare îndepărtată,
întorc privirea și mă prefac că am surzit.
vocea mamei mă înțeapă
ca o sabie în rinichi.
Fir roșu
Mă făceai să râd până când simțeam că-mi crapă capul de durere
și totuși nu mă deranja acea durere
nu voiam s-o fac să înceteze
nu mi se părea, de fapt, corect să se termine.
Respirațiile acelea au înghețat în imagini șterse
pătate de stropi mari de cerneală
arse la colțuri
cu fire duse, pline de praf și scame.
Vremuri ale unui alt eu,
ferit de corbi și cucuvele,
pudrate cu praf de pușcă.
Siguranță. Stres
Mă simt în siguranță când sunt stresată
Îmi activez instinctul de supraviețuire și supraviețuiesc, pentru încă o zi
Sunt în comfortul aerului
Și vreau să evit bătrânețea
Să am acum tot
Să stau pe întuneric tot restul vieții
Pentru a avea pupila dilatată
Ca să dovedesc decizia mea
De a orbi, în loc de a surzi
Nu voi uita să ascult
Cum se știu alți oameni doar după voce
N-au idee ce faci în spatele device-ului
Ești format doar din sunet
Mă dezgust, n-am habarn ce voi face cu viața mea, dar știu sigur că nu voi ajunge la bătrânețe.
Declaraţie
Te iubesc pentru cine eşti şi ce îmi oferi:
nu fluturi în stomac, îmbătaţi cu iluzii, ci calm,
siguranţă şi un nou mod de a privi lumea,
mai frumos dar mai întunecat, pentru că ştii că
aşa îmi place, să citesc despre crime în timp ce
îmi beau cafeaua, să privesc pe geam când e
furtună şi să mă imaginez în inima ei, dansând
cu tine, să mă uit la filme de groază şi să mă sperii,
să trăiesc frica asta că nu pot controla lucrurile,
iar tu m-ai învăţat că tocmai asta e frumuseţea vieţii,
să mă las purtată de gânduri înfricoşătoare sau de
frânturi de memorie, pentru că toate acestea,
de fapt, mă fac om care se bucură de fiecare lucru.
Identitate
o vânătaie fără identitate
frigul tezaurizat
sub plapuma verde
închei nasturii prea strâns
ca răceala să nu iasă
ești prinsă între seară
și dimineață
vrei să transmiți
optimism nu altceva
***
linkul cu hotelul din kusadasi ocupă spațiu aiurea
sculpturile de ceară se topesc la prea mult soare
apt psihologic uneori e o babă care-ți dictează răspunsurile
după zi s-ar putea să fie noapte
și toate astea sunt doar
niște chestii de învățat eventual
care nu au fost stocate încă pe hard disc-ul
cu chestii pe care le-am învățat până la 18 ani.
***
Aceleași valuri care îmbrățișează
malul doar ca să ducă nisipul în larg.
Aceleași alge ondulate
după cum bate mareea sau alții.
Aceeași imprevizibilitate în care vrei
să sari, și poate... doar poate
nu te-ai întoarce.
Același vânt care te răcește
cu un fel de stick and poke cu sare
și soluție de ceapă cu spirt.
FLAMA
decantez apropierea cărnii proaspăt scoase din cuptor
de broșa de aur din anii 60”
viața mea un chilipir de la second-hand.
din părul sinergetic cresc flăcări albastre
ale discordiei și flori de cireș japonez
un muzeu ticsit de fețele altora
de fluturi și lilieci și gâze multicolore
care nu și-au luat niciodată zborul
programul interzis de la 11 noaptea.
***
în fiecare minut se naște și moare cineva
în lume trebuie să fie echilibru
suma tuturor sângerărilor și plăcerilor să fie zero
pentru fiecare petală uscată pe care am adunat-o în palmă trebuie să existe
o mână ținută strâns și viu
și pentru fiecare copil din palestina
există unul care mănâncă la prânz
supa cu pui și găluște
lexicon4
memoria mea e în organul tău nefuncțional nereparat atrofiat anesteziat
și în tifonul atârnat ca o inimă strangulată cu care își lega bunica pantalonii căzuți mai jos de gambe
-semnificant al septicemiei-
somatizez ca un profet al haosului când memoria mea se transferă în cuvintele pe care le-am învățat mult prea târziu
urdoare osuar dor
de memoria care șerpuiește în apa clocotită până la evaporare sau în ecourile din tine cu ecou în mine excavând dedesubturi
teama de memoria mea îngropată într-un tărâm populat de fete care trăiesc în dormitoare săpate în pământ
problemă de sistem și de recuperare oranj scufundat în limfă secată de timp
mă rog materiei să mă recuperez
paradis airbnb
paddle board la asfințit
cocktail pe plajă
marabou, vuiet de valuri
la Lidl cu boxa pe umăr
sweet life de la frank ocean
body mist, bucle, cireașă
crema de soare, pielea arsă
țigara pe balcon, cafeaua pe terasă
cum vom putea noi să ne întoarcem acasă?
căsuța poștală
viața te pune în situații
în care te simți
ca o sticla de ketchup
pe căsuța poștală,
ca tasta Y de la tastatură
pe pervazul Casei de Pensii,
sau, și mai rău,
ca o bucată de mămăligă
într-o spălătorie auto.
***
calculează distanța dintre umărul meu drept și umărul tău drept atunci când ne îmbrățișăm.
spune-mi cum îți place să îți prepari omleta,
și cât de des îți recitești jurnalele.
nu departe de apartamentul tău,
e apartamentul meu,
nu departe de apartamentele noastre
e parcul în care ne plimbăm în fiecare marți după-amiază, iar tu îmi povestești care a fost cel mai enervant film pe care l-ai văzut săptămâna asta, iar eu mă gândesc că îmi place tonalitatea vocii tale care cotrobăie prin apartamentul meu când nu e nimeni acasă și felul în care te-ai revărsat în lucrurile mele și ai rămas aici.
când sting lumina și aud pașii bătrânului de la 4, de deasupra, cum se plimbă gârbovit,
mă gândesc la pașii tăi stângaci și la ce mi-ai spune dacă ai fi aici.
***
Mănânci dejunul în picioare
Scaunele sunt infecte
Pielea ta- prea netedă
Pâine cu ceva,
Tinerețe irosită
Cinci migdale câtărite cu miligramul
În ce subcategorie de "almond mom"
Te încadrezi?
"O utopie feminină
Cu instinct de conservare."
N-ai voie să-mi vezi tangoul
E prea senzual
Deși știu-
Ție nu ți-ar fi frică.
***
animalele simt când ceva nu e okay
și se pun cu capul unde doare
emană oxitocină și alți
hormoni ai stării de bine
animalele simt primele cutremurele
și aud artificiile ca pe ceea ce sunt
bombe festive, romantizate
în culori pe care nu le percep
și ukraina e în continuă sărbătoare
animalele simt când puiul e bolnav
și leoicele își mănâncă copii
dintr-o singură înghițitură să nu simtă
să nu fie nevoie să pună capul unde doare
și apoi să-l mănânce cu oase cu tot.
VIZUINA camera duhnește a tutun și a muzeu rural
pe pereți stalactite și maci ramificați
în elixir de pleoape adormite și cherry angelli
răsfirat pe covoare persane
pânză de safire.
calibru de mantră. țesuturi vii, vegetale
paralizate într-un ecosistem nefezabil
cisterne industriale de rom
și glamour lânced de chiuvetă
pe gardurile școlii de peste drum
desenat un cap de rechin
sfârșitul e doar o iluzie a firii
până una alta trăim.
sonetul unui empty chair
ne uitam la super-monstruleții
și am crezut că ai mâncat otravă de șoareci
și ți-am zis că îți dau toate dulciurile din lume,
și bunica plângea,
doar doar să ne spui dacă chiar ai mâncat otravă,
și atunci a fost prima dată când m-am agățat cu dinții de cineva,
și ți-aș fi scos creierul & inima & fiecare celulă a corpului,
le-aș fi spălat de otravă și le-aș fi pus înapoi,
căci nu îmi pot imagina durere mai mare
decât atunci când pierzi pe cineva din cauza neglijenței tale,
din cauză că ai uitat să închizi ușa,
din cauză că nu i-ai oferit destulă atenție,
din cauză că nu ați rămas împreună,
din cauză că ți-ai luat horoscopul prea în serios.
***
câteodată mi-aș fi dorit să mă cheme ioana sau alexandra
numele astea mi s-au părut dintotdeauna seducătoare
și când le auzeam tresăream,
gândindu-mă la fete cu părul lung și negru ca smoala, cu picioarele până în pământ,
cu genunchi osoși,
cu degete lungi și subțiri.
când auzeam aceste nume, creierul meu derula poze polaroid cu fete în vamă, mai fericite ca niciodată.
îmi imaginam o cămașă bărbătească, în dungi, uitată pe nisipul plajei
mă gândeam la puștoaice care fumează una de la cealaltă țigări dunhill, trasându-și conturul buzelor carmin pe filtru
fetele alea care păreau că citesc tot de la Turgheniev până la Bukowski, dar aveau o pasiune aparte pentru literatura japoneză.
alexandra și ioana, fetele care obsedau muritorii care treceau pe lângă ele
holbându-se la moliciunea corpurilor lor, la tremurul buzelor sau la urechile mici, albe.
285 days duolingo streak
nu e nevoie să te caut nicăieri
te găsesc peste tot
ești prima gură din cana plină de cafea dimineața
ești plimbările prin centru seara târziu
ești răspunsul fără virgulă din testul la mate
ești concertul cu intrare liberă din Libertății
ești esența de vanilie din aluatul de biscuiți
ești porția de cartofi cu parmezan mâncată pe asfalt la festival
ești geaca roșie de piele a lui Tyler Durden
ești discuțiile profunde de la 3 dimineața din excursia cu clasa
ești mirosul de parfum care rămâne îmbibat pe haine după o îmbrățișare strânsă
ești minutul 1:52 din „ . /în /îm /pre //ună .”
te găsesc peste tot
nu e nevoie să te caut nicăieri
copilăria mea are miros de lăcrămioare
atunci când răcesc la șale, cum zicea bunica,
stând la umbra nucului
are gust de supă la plic și ton la conservă,
de o bucătărie de la etajul trei și
de o cămară plină, ca o pungă cu
alte pungi în ea
gust de un salariu minim pe economie
stil anii 2010
când terminai o facultate la cluj și
luai 700 RON în mână,
dar tu aveai un copil de crescut
doar în copilărie
parfumul de lăcrămioară venea de la flori,
nu de la odorizant din lidl
burta
dă-mi o poza cu burta
să te văd
doamne ce mare e
că erai numa oțâră
știi ce nume i-aș da
ryze
r
y
z
e
or tăiat n-ul și or tăiat i-ul și l-ul
you are very nice together
you are
you are
***
Să te văd stând lângă mine pe o canapea
Cu arcușurile ruginite, cu tapițeria pătată.
Să te aud discutând despre regrete, vicii,
Micul dejun luat azi, melodiile pe care le-ai ascultat,
Visul pe care l-ai avut aseară,
Țipetele vecinilor și claxoanele mașinilor de la primele ore ale zilei, atunci când ai fost trezită de ele.
Cristal, ecstasy, iarbă, moarte, viață, eliberare de iad, tu.
Zâmbești iar eu zâmbesc la rândul meu.
Râzi zicându-mi că te gâdil cu barba mea. Mă faci fericit.
Regulamentul concursului de creație literară pentru liceeni Z9Retro
I. Dispoziții generale
Art. 1. Concursul de creație literară pentru liceeni Z9Retro își propune să stimuleze producția de literatură și să crească vizibilitatea autorilor români tineri.
Art. 2. Premiile concursului de creație literară pentru liceeni Z9Retro se acordă în cadrul proiectului Z9Retro: literatura trecutului prin prezent, organizat de Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu prin Editura ULBS și Facultatea de Litere și Arte și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, după cum urmează:
a) 9 premii de etapă în valoare de 500 RON fiecare.
b) 1 premiu de popularitate în valoare de 500 RON.
c) 1 premiu al treilea în valoare de 800 RON.
d) 1 premiu al doilea în valoare de 900 RON.
e) 1 premiu întâi în valoare de 1000 RON.
Art. 3. Concursul de creație literară pentru liceeni Z9Retro va avea loc în perioada 18.10.2024-3.11.2024 după cum urmează:
a) o perioadă de înscrieri (18.10.2024-24.10.2024) – în care participanții înscriu textele pe Z9Platform;
b) o perioadă pentru jurizare și votare (25.10.2024-31.10.2024);
c) calcularea punctajelor finale și anunțarea câștigătorilor (1.11.2024-3.11.2024).
II.Eligibilitate
Art. 4. Sunt eligibili toți cetățenii români care pot dovedi Organizatorului faptul că, la momentul desfășurării Concursului, sunt înscriși la un liceu din România.
III. Procesul de desfășurare a concursului
Art. 5. Organizatorii vor posta, la adresa http://zonanoua.ro/z9retro-creatie și pe pagina de Instagram @zonanoua, 9 cerințe formulate de coordonatorii concursului, la data de 18.10.2024.
Art. 6.
a) Participanții vor încărca în perioada de înscrieri cele 9 poezii care respectă indicațiile organizatorilor, într-un formular online disponibil la adresa http://zonanoua.ro/z9retro-creatie.
b) Participanții nu au obligația de a se înscrie în toate cele 9 etape ale concursului, aceștia având posibilitatea de a-și alege etapele la care participă prin selectarea textelor pe care le înscriu. Așadar, un participant se poate înscrie la una, două, trei… până la nouă etape ale concursului, textele fiind jurizate independent unul de celălalt.
c) Participanții pot înscrie în concurs cel mult un text pentru fiecare etapă.
Art. 7. Juriul de selecție va alege cel mult 9 texte finaliste pentru fiecare etapă, pe care membrii echipei le vor posta în 27.10.2024 la adresa http://zonanoua.ro/z9retro-creatie.
Art. 8. Publicul va putea vota, la adresa http://zonanoua.ro/z9retro-creatie, varianta favorită a textelor finaliste din fiecare etapă până la ora 23:59 a zilei de 31.10.2024.
Art. 9. Câștigătoarea sau câștigătorul etapei se alege după următoarea formulă: 50% votul publicului și 50% votul unuia dintre membrii juriului (o etapă pentru fiecare jurat).
Art. 10. Finaliștii fiecărei etape primesc puncte pentru clasamentul general, după cum urmează: Locul 1 – 9p, Locul 2 – 8p, Locul 3 – 7p… Locul 9 – 1p, atât din votul publicului, cât și din votul juratului. În cazul unei egalități de voturi, punctele aferente locurilor se împart în mod egal tuturor celor care au fost la egalitate.
Art. 11. Votul se consideră încheiat în data de 31.10.2024 la ora 23:59.
Art. 12. Clasamentul va fi afișat la adresa http://zonanoua.ro/z9retro-creatie. Câștigătorii premiilor 1, 2 și 3 sunt persoanele care acumulează cel mai mare număr total de puncte, iar câștigătorul/câștigătoarea premiului de popularitate este persoana care acumulează cele mai multe puncte din votul publicului.
IV. Juriul de selecție a creațiilor literare
Art. 13. Juriul de selecție a creațiilor literare pentru liceeni este format din Ramona Boldizsar, Mădălina Căuneac, Lena Chilari, Diana Cornea, Mircea Andrei Florea, Cosmina Moroșan, Alberto Păduraru, Florentin Popa, Mihók Tamás.
V. Decernarea premiilor
Art. 14. Toate premiile concursului de creație literară pentru liceeni Z9Retro vor fi oferite după terminarea acestuia, adică după data de 3.11.2024.
VI. Taxe și impozite
Art. 15. Organizatorul Concursului va reține la sursă impozitele aferente premiilor, conform prevederilor legale în vigoare.