Unai Velasco

S-a născut în Barcelona în 1986. Este coordonator al revistei digitale de cultură Mamajuana! şi a colaborat cu reviste precum Quimera, Revista de Letras, Hermano Cerdo sau The Barcelona Review. Poeziile lui au apărut în publicaţii precum BCNWeek, Quimera, Paraiso sau Ex Libris. L-a tradus din engleză pe David Fishkind pentru antologia de poezie nordamericană tânără Vomit (2013) şi are un blog care se numeşte ifakedrogerrabbit.blogspot.com. A debutat cu volumul de poezie En este lugar, pentru care a primit în 2013 Premiul Naţional pentru Poezie Tânără Miguel Hernández. Noul său volum de poezie, El silencio de las bestias, este în curs de apariţie.

Noapte periculoasă la pagina 167


A bătut ora nouă și Hans încă nu ajunsese acasă.
SUB ROATĂ, 
H. HESSE, Editura Alianza, p. 167


Noapte periculoasă la pagina 167
dacă de fapt
ar fi ziuă, și așa
poate că nu ar mai trece până la următorul capitol.
Dacă de fapt ai întrerupe totul cu 
săruturi în vid, dar
de fapt lasă, ai răbdare, Hans Giebenrath moare
în versurile astea de la sfârșit.

Noaptea e periculoasă pentru Hans
Giebenrath dacă a decis să
închidă cartea verde
pentru că e noapte și ai lăsat lumina 
			pe coridor
aprinsă moartea tânărului Giebenrath
între întrerupătoare albe și nu vrei
să plângi cu grăsime pe degete tu cauți
poezia 
într-o cutie de măsline.

Și de fapt Hans moare,
Hans Gieberanth moare deja
de la 166
oh, și ce moarte banală și gălbuie
			aspră
și neagră fără demnitate
măcar
de ar fi murit în italice, fără să-l las să moară
în paginile în care Hermann a pus 
figuri de plumb 
toate până la o sută, moartea lui
în o sută și un pic de pagini
întreruptă și periculoasă pentru că
ajungi târziu la treburile tale și mi se răcește
		mâncarea
pe masă
așa cum se răcește
în piscină
corpul rece al lui Hans Gieberanth
la periculoasa pagină 167.


FERIGILE

Jurassic Park, înconjurați de plante...
Enciclopedia Salvat, vol. 15

Încă mai rulează filmele alea (ferigile
				[neobservate)
pe care nu mai vrem să le vedem,
gata, am spus
repede niște cuvinte obișnuite ușoare
toată greutatea zilelor stă	(în ferigi)
în gesturile cu care te-ai obișnuit.
Ignorând că
dincolo de prelungirea nemărginită a conținutului 
dincolo de montajul regizorului, vor rămâne
înainte de toate
nu cele mai obraznice filme, 
ci filmele cele mai fericite,
adevărate
nu recuperate
de nostalgici nu,
așa cum se întoarce acela care nu a plecat niciodată.
Vor rămâne la bine și la rău			(ferigile)
ca niște pietre mici de rugăciune
uscate și potrivite,
rămase în buzunarele
șortului,
care nu se pot întoarce pe dos.

Azi rulează acolo cu obstinența lor lucidă 	(și lanceolată)
care într-o zi va părea că ne salvează
sau ne va salva, cine știe,
pentru că merită efortul de a-ți da întâlnire la cinema
ca o decizie matură și deși
nu era destul de clar ce demoni erau
în dolby surround. Acum
vocile lor domoale			(frunzele lor)
ne înconjoară sau ne înfășoară.
Rulează acolo, sigur,
și-au făcut un desiș pe măsură,
agenții de circulație nu ajută la nimic
să-ți fie frică 			(de ferigi)
dacă prezența lor
în ziua în care ne vom întoarce
e mai vie decât tot ce am avut vreodată
decât ce nu am avut niciodată,

dacă prezența lor	
		ca o lovitură
ne va încolți
dacă se montează fără publicitate și fără tăieturi
dacă imaginea lor ne va lăsa uscați pe bancheta
				din interiorul
mașinii răsturnate într-o noapte agitată și sălbatică
hainele noastre făcute bucăți
bucățile de sticlă din parbriz
piciorul rănit al lui Jeff Goldblum
urmăriți de Tyrannosaurus Rex
fugiți
    fugiți
       către gard
căre partea de gard electric
		(în direcția ferigilor)
săriți-l
	iar prinși din urmă de duzine de 

gallimimus	 gallimimus	 gallimimus 

gallimimus 	gallimimus


Traducere de Cătălina Stanislav