Sam Riviere

Poem de criză

în 3 ani am primit 
48000£ de la diverse fundații
consilii și case de editură
pentru contribuția mea la artă
și aș vrea să fiu recunoscător
pentru inițiativele puse în aplicare
de guvern și pentru criteriile
riguroase de evaluare sub care
poezia mea a înflorit din 2008
am scris 20 sau 21 de poeme
a început să-mi placă sushi-ul
vinul decent mi-a cumpărat cunoștințele
multe beri mulți din ei
n-au lucrat nicio zi în viața lor
cum ți-ar plăcea să mă atingi și să-mi
citești în palmă cât de lungă a fost
săptămâna mea de lucru de obicei mă uit la filme
și mă holbez și-ncerc să mă decid ce 
haine să port în calitate de poet îți spun
că mai degrabă mi-aș zbura creierii decât
să rămân fără bani așa cum a explicat
biograful faimosului poet sinucigaș
din anii 50
capitalul e indexul sensului
orice e mai bine decât să furi
de la Co-op cu inima coagulată
fără el nu supraviețuiești


Numele meu real e

Saori Hara născută la 1 ianuarie 1988 idol al video-urilor pentru adulți
protagonistă a campaniilor anti boli venerice & star în Tokyo 20xx
care va apărea în fața publicului ca primul film 3d pentru adulți
ale cărei memorii Numele meu real e Mai Kato: de ce am
ajuns o fată în VpA au fost publicate în decembrie 2009
și detaliază ce „se întâmplă în mintea unei fete din VpA
în timpul filmărilor” și conține următorul citat: „Actorul 
și-a deschis larg mâna în fața mea. Părea foarte udă, 
plină de transpirație... Dar după aia mi-am dat seama că eu o
udasem, fusese acolo jos. În momentul ăla, 
împroșca din mine. M-am simțit murdară, rușinată
& tristă. În inima & mintea mea erau o groază de sentimente, 
luptându-se unul cu altul, & pur și simplu dintr-o dată s-a terminat.”


[Fără subiect]

putem să ne gândim un pic la cum să reparăm 
internetul & pe lângă asta la o antenă tv
să mergi în cafenele să dai un e-mail e așa deprimant
spune-mi de ce am lăsat internetul să-și
disloce norul radiant de deasupra
casei noastre când să alegi ce vrei
să vezi la comandă e mult prea stresant
evident că n-o să „aleg”
să mă uit la How I Met Your Mother
dar dacă deja se dă n-am problema asta


Tații triști ai iubitelor

Mă-ntreb te-ai gândit mai departe de punctul ăsta
în care ai zile-ntregi să visezi la ceva ce-a 
căzut ca o cheie strălucitoare direct
pe fundul unei fântâni ochelarii tăi
deformând programele tv în camera de zi
pe care într-un final o folosești unde serile se strâng
într-un tub schimbatul canalelor egal somn
și apoi să te trezești pentru o oră gândind limpede
tăcerile tale ca felinarele aprinzându-se
poveștile tale avansază încet dar nu trec niciodată de ele
Of fetelor plecați de la geamuri
așezați-vă aici și spuneți-mi cât ați cheltuit.


Tăieturi

văd că lucrurile au devenit destul de nasoale
stilul nostru de viață amenințat de finanțiști
specii de prefăcuți și oportuniști
și în scurt timp lucrurile de care ne bucurăm cel mai mult
o să ne fie cel mai probabil luate vinul
din pivnițele noastre rochiile de mătase și opiul
dar spune-mi ce te aștepți să facă Chung Ling Soo
iluzionistul îndelung ridiculizat al curții și ultimul
moștenitor al dinastiei vrăjitorilor în legătură cu asta?


Dulcele stil nou

ea privește din pozele
alea ale ei hai să-i spunem emma
cu un appeal mut care poate fi
ceva de genul „când
ai chef trebe numai să zici îs gata
oricând să plec de-aici” e așa de timidă
ochii ei urmăresc ochii tăi
plimbându-se pe sânii de fetiță
ascunși de cardiganul lălâi jennifer
adică emma trebe să te asigur
timiditatea ta n-a fost niciodată
mai justificată ca acum 


Viețile misterioase ale stelelor

Vreau ceva ca
sânii ăia mici din 1964
din expoziția lui Willy Ronis
sub ceva ca puloverul nou
de culoarea zmeurei al cuiva eu nu
port ochelari de soare chiar și-așa
îmi place opacitatea îmi place că
nu poți să-mi vezi ochii în timp ce
stau aici și scriu chestia asta
în tricoul meu preferat ăla
cu pin-up girl-ul retro
cu un receptor negru la ureche
& galbenă la subraț ca Rimbaud
binecuvântate fie puterile
care ne-au dus durerile departe de noi.


‘94

ce an minunat
atâtea albume mișto
caută dacă nu mă crezi
aș fi nostalgic dar 
din păcate nimănui
de-aici nu-i pasă
prea mult de anii ‘90
iar tu aveai
cât 6 ani cum te face
asta să te simți e greu
de spus acum ești
legată de ≈10000 de imagini
e amuzant cum în fanteziile mele
eu sunt cel care moare
tu rămâi aici arătând ca 
întotdeauna excelent în negru.


Nu atingeți

Mi-ar plăcea să-ți distrug viața
să nu se spună că n-am imaginația necesară
să fiu gelos
te-aș ruga să nu spui nimănui despre noi
și dacă nu spui nimănui despre noi
o să-ncerc din răsputeri să-mi ascund dezamăgirea
mi-ar plăcea să-ți repudiezi trecutul
ca pe o greșeală destul de mare
o să-nsemne ceva chiar dacă eu
n-o să te iert niciodată de tot
cred că reprezinți
o posibilitate de ceva nou în viața mea
mi-ar plăcea ca oamenii să spună despre ea
„s-a-ntors o cu totul altă persoană”
o să apărem împreună la nunți
ale oamenilor de care nu ne pas
cu fețele radiind de la futut.


Când a venit

am văzut nori în cafea
nori în telefon
sateliți ca și când scheletele libelulelor
ar fi orbitat planeta
din tren am văzut un nor de păsări
wow aveam păsări în cafea
păsări în telefon
de parcă toate lucrurile de pe pământ
ar fi trimis furioase mesaje tuturor lucrurilor
de pe pământ am simțit
mesajele lor ajungând în corpul meu
ăsta a fost un mesaj albastru / verde
ieșind din lumea socială


Sunt un budist 
asta e iluminarea

Urăsc când viața ca un autobahn se explică singură
și când prezentatorii de știri fac o glumă mică
referindu-se la lumea privată a căcaturilor din showbiz
așa că Giles a trebuit să zică „pot să-nțeleg asta” mi-a plăcut
când Aki a șoptit ceva în sala de biliard
care încă rămâne necunoscut pentru majoritatea universului
și apoi „n-o să mai zic niciodată ce-am zis acum”
of încerc foarte tare să-mi aduc aminte un cuvânt
cu ‘I’ și ‘O’ în el o cantitate ok de mister
pentru o sâmbătă la fel cum te-ai întâlni cu un cuplu chiar drăguț
sau cum cuvintele se ating unele pe altele în locuri ciudate 
ca băutură & biografie sau sex & cheesecake
dacă testez fiecare obiect de pe masă la căldură
sub mâna mea cel potrivit va răspunde și el cu căldură 


Greu

Azi e o zi cu zero conectivitate
mă spăl pe dinți și îmi bag capul în apă
apă cu care tu te speli pe sâni
vreau să folosesc exact același săpun
și să beau suc de portocale probabil din Spania
acum în bucătărie e o lumină rece
& afară același aer pe care toți trebuie
să-l respirăm ziua e într-un fel de bazin
tot ce o să fac e să mă gândesc la lucruri din ce în ce
mai oribile pe care să ți le spun lovindu-mă într-o
parte a capului pentru o nouă imagine nu ai cum
să te lupți cu ce-i spectaculos & evident
așa-i că-s un copil la opera emoțiilor


Ghid 
pentru 
orașele 
liberale

fă turul muzeelor și al magazinelor de caritate
ai grijă să nu cumperi ceva
în caz că-l interpretează cineva ca artă
nu citi în pub vorbește
despre entități care au nevoie de substanță autentică
fie că sunt suflete aur sau sânge
încearcă să nu *faci* nimic
mai ales gen să nu pierzi vremea
în anexa fluturilor pentru un sărut
mai bine stai în casa reptilelor
mirosind a sconcs
în siguranță în întunericul uscat călduț
dar adu-ți aminte să te gândești că
‘a-ți da blugii jos de pe fiecare picior
e ca și cum ai decoji prazul’
ignoră posibilii chiriași
care îți umplu somnul
neapărat fă-i o farsă partenerului tău
dar ține minte că dormitorul e o galerie
și ar trebui să proiectezi o ieșire
nu rămâne legat de niciun proiect
dar amână pe termen nedefinit procesul
care duce la propria capturare
nu murdări vasul wc
dar miroase-ți respirația
și furișează-te dimineața prin parc


Negru obișnuit

Cine nu s-ar uita mai degrabă la
un film despre vârcolaci în loc să facă 
playlisturi pentru înmormântarea unui prieten
toată ziua am bănuit ceva
adică chiar trebuie ca primul gând să fie mereu
‘alunecându-i afară din sutien’
sau ‘alunecându-i afară din sutien’
că nimeni nu mai spune nimănui că MINTE
și cine ratează lipsa aia de ambiguitate
că cuvântul ‘imagine’ nu mai e de mult
adecvat că pe vremea aia nimeni
nu devenea invizibil în propriile referințe
că liniștea lupei era totală
că pizza era livrată toată seara
că niciun ochi stâng nu plângea încontinuu
că ambițiile oamenilor erau strict amoroase
în plus seara asta ar fi fost perfectă
ca să-ți scoți prietena la o înghețată
nici nu mai e nevoie să zic că ea își amintește totul
diferit al doilea gând e 
oare face asta intenționat
și dragostea pe vremea aia dragostea era o tăietură de hârtie.

Traducere de Vlad Pojoga