Rebecca Tamás
Rebecca Tamás s-a născut în 1988, la Londra. A publicat broșura The Ophelia Letters în 2012, la editura independentă Salt. Poemele ei au apărut în diverse publicații și antologii, precum The White Review, Best British Poetry 2015, The Morning Star și para-text. Trăiește în Norwich, studiază și predă la University of East Anglia. O găsiți pe twitter, @RebTamas.
Natură Zice că-i place natura în unele circumstanțe, de exemplu: într-o salată. Ce chestie interesantă, zic. Râurile astea, munții ăștia, pădurile astea care strigă sunt, până la urmă, terifiante. Explică: de ce sunt terifiante? Râurile astea, munții ăștia, pădurile astea care strigă au înăuntru teroarea iubirii. E greu să faci față terorii iubirii, e trist. Nu se poate spune că râurile etc iubesc dar o fac. Dar nu ești tu cel pe care-l iubesc, nici tu nu iubești ca ele. De exemplu, pădurile nu stau noaptea să bocească pentru că s-au băgat în cineva, cum stai tu, sau după un set de gene false uitat în autobuzul de noapte. Pădurilor nu le e frică de nimic, nici nu-s curajoase. Verdele nu înseamnă că ai curaj, înseamnă că ești incredibil de frumos, că transformă lumina și o mănâncă, și, repezindu-se afară, unde totul e futut, lumina și apa sunt strat superior, xylem. Pădurile, râurile și așa mai departe iubesc fiecare sămânță, fiecare val, fiecare moarte, frunză, dragoste în fiecare inch, fiecare tulpină, fiecare limbă. Explică: de ce trebuie să îmi fie frică de asta? Pentru că în ce fel ar trebui să începem? Animalele Stau întinsă pe șuncile mele mari și proaste, făcute din carne, machiajul de pe față e umed și arată ca speranța pentru că poți să-l schimbi. Față udă plină de chestii care se pot întinde și pot să dispară. Afară animalele se adună și cântă, tot cu fețe ude. Mă ridic și mă duc la geam, găini și lupi cu capete de leu, herghelii de cai, păsări cu aripi albe de pânză, pisici gri slăbănoage. Despre ce e cântecul lor? Sigur nu l-am mai auzit, se mulează pe mine, carnea mea, fața mea albă și pătată. Sigur că e frumos, o stea neutronică în ultimele ei rotații bizare, huruitul și sclipiciul unui circ care-și adună corturile, miros de rumeguș umplând aerul. De ce stau în fața geamului în ploaia asta neagră? Apa continuă să li se scurgă pe membre, papagali fac schimb de capete cu pui de pantere, libelule cu cozi de șopârlă. Sunt atât de speriată și atât de fericită. Lumina lor strigă la mine, bubuitura unor țevi sparte sub piele. În întunericul albastru ele strigă în aer taie capetele săgeților. Cântecul lor linge pământul noroios, toată carnea lor în vitrine pentru mine, venele lor verzi, aplauzele lor fără sfârșit. Carnea mea se-ncălzește, ceruri interioare fără stele. Bărbatul ăsta Bărbatul ăsta e un înger pentru că nu e un bărbat. Resping ideea că penisul ar fi ontologia mea chiar și atunci când penisul lui e în mâna mea chiar și atunci când gura lui e deschisă ca un sân care s-a scurs Teoria acestui bărbat e să nu aibă nicio teorie să se întoarcă și să facă exact ce-i spun eu atunci când spun eu Când îl iau în mine mă gândesc că iubirea nu s-a întâmplat până acum iubirea a fost un substitut și o dorință frumoasă între om și spațiul vâscos unde trebuia să fim noi Dacă nu ești tu însuți cine ești e genul de întrebare stupidă pe care el n-o pune știe cum să se uite cum mă ridic ca un soare străin luminând prima zi pe o planetă nouă Când suntem în pat nu există un subiect anume doar fierăstrăul dimineții florile roz care se laudă pe ele însele una-ntruna o pasăre care-și fute propria bucurie oarbă Când îl urăsc și-l țin în brațe pe bărbatul ăsta e în siguranță norocosul e parte din ura încolăcită și alintată pe coapsa mea Fața de fetiță a bărbatului ăstuia pântecele lui afectat cântă ei sunt afară Probabil atunci când vin și distrug totul el va fi în regulă R/E/Ț/E/T/Ă La mine-n vis i-am făcut lui Simone Weil o supă cu nap, morcov și ghimbir. „Simone, poate-ți place.” I-am spus, plângând isteric. La mine-n vis i-am spus lui Simone Weil că nu vreau să-mi țin ciocolata sub pat într-un săculeț de mătase, ci undeva înăuntrul corpului ei rece. La mine-n vis Simone Weil mi-a ținut părul în timp ce vomitam. Mi-am dorit să nu-și mai ia mâna fină de pe gâtul meu. La mine-n vis am gătit una din rețetele lui Jamie de 30 de minute pentru Simone Weil. Mi-a luat 38 de minute. La mine-n vis i-am făcut o prăjitură lui Simone Weil pentru că avea SPM. A mâncat o felie și eu m-am uitat la ea. Deci muncitorii se întorc unii împotriva celorlalți. La mine-n vis am umplut toată casa cu miros de mere și scorțișoară, și când Simone Weil a intrat înăuntru a spus „fulger.” La mine-n vis am stat deasupra lui Simone Weil pentru prima dată. Era destul de întuneric în timp ce noi ne legănam înainte și înapoi. La mine-n vis am fost la un terapeut și în cameră la ea mirosea a croissante. Când i-am spus lui Simone Weil asta mi-a spus să-mi găsesc un alt terapeut. La mine-n vis Simone Weil a sprayiat cu frișcă peste tot pe pieptul meu gol, dar când chiar s-a ajuns la asta, n-a putut s-o lingă. La mine-n vis Simone Weil și cu mine am mâncat niște all-bran. A luat un pic în gură și apoi a scuipat înapoi în bol. La mine-n vis eram în vacanță cu Simone Weil și ni se servea o friptură în sânge. A plâns când am desfăcut-o cu cuțitul. La mine-n vis Simone Weil și cu mine am fost la liturghie împreună și am văzut azima cum s-a amestecat cu sângele lui Hristos în gura ei. din VRĂJITOARE 1 când vrăjitoarea s-a întâlnit prima dată cu diavolul diavolul era un bărbat frumos care era și o femeie frumoasă diavolul avea gene lungi și un corp care era puternic și fragil în același timp așa încât voiai să-l ții în brațe și totodată să fii ținut în brațe de ea și să-ți treci degetele prin părul creț și lipicios ca jeleurile care mirosea ca sarea risipită de prora unei bărci diavolul a vrut să cunoască vrăjitoarea pe care voia s-o întrebe de vrăjile pe care le-a făcut când a scos rădăcini din nimic și a coordonat stăncuțe cu ușurința cu care coordonezi studenți de anul întâi într-o piesă a departamentului voia să vadă lucrurile pe care putea ea să le facă atunci când își băga degetele în noroi și asculta cât de bine putea ce zicea noroiul până când uneori noroiul i se ducea în sus pe gât și îi ieșea prin gură diavolul era foarte diferit vrăjitoarea își dădea seama că e diferit din felul cum vorbea cu ea și chiar asculta ce răspunde vrăjitoarei îi plăcea cum își târâia picioarele și felul în care se uita la ea cu ochi sticloși care își tot schimbau culoarea ba cer ba mare tot altă direcție vrăjitoarea aștepta deja de multă vreme pentru că chiar dacă locuia într-o societate pre-industrială visa la autostrăzi și cluburi de noapte deși nu știa că li se spune autostrăzi și cluburi de noapte visa la bucăți imense dintr-un cer care cad și acoperă toate turnurile scufundă toate clopotele și orașele și plugurile și bisericile în albastru 2 diavolului îi plăcea să se trezească de dimineață, ceea ce-i plăcea și vrăjitoarei, așa că ieșeau înainte ca oricine altcineva să se trezească și repetau ritualuri satanice în pădure vrăjitoarea era surprinsă din cauza asta pentru că ea credea că diavolul preferă mai mult noaptea dar era fericită în același timp pentru că vezi mai bine ce faci când se crapă de ziuă și lumina era verde cum e cuprul coclit și făcea parte din ceremoniile despre care diavolul spusese că erau probabil cele mai bune pe care le făcuse pentru că vrăjitoarea era atât de bună la asta și tot ce făcea era firesc vrăjitoarea a continuat să facă sex cu diavolul și diavolul avea toate organele sexuale pe care ți le puteai dori așa că vrăjitoarea putea să-l aibă înăuntrul ei și în același timp putea să-i țină sânul în gură și chiar dacă vrăjitoarea a presupus mereu că probabil chiar îi plăcea sexul în general deși de obicei nu și pus în practică de data asta vrăjitoarei îi plăcea pus în practică pentru că nu trebuia să-și puna mâna peste gură sau ceva doar trebuia să continue ce făcea și diavolului îi plăcea să-și mai pună limba acolo jos și să se transforme în alte animale cât timp era acolo așa că vrăjitoarea nu numai că simțea că primește ce vrea simțea că toată lumea peste tot primește ce vrea. 3 diavolul i-a făcut vrăjitoarei o salată care avea frunze de salată și castravete dar care avea și pepene în ea carnea roz și sâmburii negri vrăjitoarea a început să plângă când a văzut asta dar nu știa exact de ce ceva legat de rozul umed și negrul dur și fructul rece din gura ei pe lângă legumele ușor murdare îi aminteau de descrierile învierii lui hristos când după atâta timp petrecut sub un bolovan mort fiind, iese afară și e încă mort dar e în viață totodată și strălucește cu o lumină bizară, ca o iarnă din nord când soarele nu apune și el zâmbește în sinea lui dar mai e și carne distrusă care stă pe oasele lui cu un sânge nou și roz pe care cineva tocmai l-a pus acolo 4 vrăjitoarea i-a arătat divolului cum să comunice clipind din ochi ca să nu înțeleagă nimeni ce se întâmplă și divolul a încercat să-i arate vrăjitoarei cum să devină invizibilă dar asta e chiar o treabă grea care o să ia ceva vreme până iese bine diavolul avea o groază de cărți cu el pe care le ținea îndesate în dulapul cu lenjerie un amestec de chestii gen biblia spusă invers și opere generale de literatură contemporană ca vrăjitoarea să poată citi totul atunci când nu făcea exerciții pentru cum să schimbi vremea lingând o lingură cu miere și păr de câine sau cum să folosești pătrunjelul și latina ca să-l faci pe pastor să nu mai vorbească duminicile ca să trebuiască să dea doar din mâini și să încerce să imite focurile teribile ale iadului și apa fiartă care va întâmpina fiecare păcătos atunci când în sfârșit au renunțat la viața lor grea și au trecut la următoarea viață grea ca să-ncerce iar 5 vrăjitoarea nu se gândise niciodată ce anume credeau oamenii că a crezut ea despre autostrăzile alea și cluburile de noapte și și-a imaginat că e călcată de o mașină sau că moare de supradoză și-a mai imaginat și că se transformă în cretă și dispare și-a imaginat că naște un grup de broaște și de țipari și a spus oamenilor despre asta ceea ce înseamnă că nu trebuia să-și facă griji de căsătorie la fel de mult cum trebuiau alte fete sau femei sau tineri bărbați să-și facă griji de căsătorie dar acum se gândea la lucruri diferite diferite cum sunt norii desfăcuți ai unor țâțe albastre din cavitățile dintre mușchii ei și o clădire imensă decorată plină de paturi încât nu puteai să vezi podeaua doar niște saltele drăguțe cu mătase deasupra unde femeile urcau din pat în pat șoptindu-și chestii una alteia și aprinzând lumânări și fără să trebuiască să atingă cu picioarele rumegușul sub un acoperiș făcut din sticlă fumurie ca ele să vadă tot afară dar nimeni să nu poată vedea înăuntru 6 diavolului nu-i plăcea să vorbească despre dumnezeul ăla atât de mult pentru că s-au răcit relațiile vrăjitoarea nici măcar nu era sigură că diavolul credea 100% în el totuși vrăjitoarea voia să știe cum era dumnezeu de la o ființă care-l văzuse voia să umple golul ăla la care visase noaptea când era mică fără să se gândească la nimic rugându-se la nimic uitându-se la perdea cum se lovește de geam așadar diavolul a descris un peisaj de gheață cu piscuri și culmi înghețate ridicându-se către un cer palid de gheață întinderi vaste de zăpadă trecând prin canale de vânt în bucle răsucite și aisberguri înalte și imense ca niște continente din care curge apa ca sângele pe cearșafurile înghețate care erau prea groase ca să fie testate cu instrumente științifice un aer care e așa de rece încât păsările care zboară prin el cad moarte direct balenele rămân într-un bloc de gheață spart când găsesc marea nemișcată kilometri și kilometri de alb de parcă te uiți și nu te uiți la el totodată vrăjitoarea a întrebat cum poate dumnezeu să fie un peisaj de gheață și diavolul a spus nu dumnezeu nu e gheața el e sub gheață dar trebuie să fii foarte foarte foarte fierbinte ca să îți topești drumul spre el 7 o chestie pe care vrăjitoarea n-a abordat-o cu diavolul a fost răutatea chiar dacă știa că mulți oameni vor spune că diavolul era plin de răutate dacă nu era chiar definit de ea dar deja vrăjitoarea se săturase de bunătate la fel de mult cum se săturase de răutate de fapt chiar se săturase de tot de ele o durea coloana de la cum s-au adunat ca un lichid roz grețos în spațiile dintre vertebre vrăjitoarea voia un soi de putere deși știa că asta o să-i facă probleme vrăjitoarea voia să aibă voie să-și vadă de treabă fără să fie deranjată voia să-și arunce mătura pe grătar și în loc să-și cumpere un avion care să se zboare pe cerul argintiu-conservă-de-metal mai sus și mai sus 9000 de metri și atât de sus încât nimeni nu poate să te prindă de glezne nimeni să nu poată să te acopere sau să încerce să te pună pe spate să tragă de ceva un pustiu albastru de nori planete reci stoluri de păsări mereu s-a uitat în sus așa că repeta de multă vreme stând pe muchie întinzându-și gâtul și imaginându-și un spațiu în afara pământului o plimbare la aer care arată ca viitorul pentru că e 8 diavolul a spus că e acuzat de crimă oriunde merge deși n-a omorât niciodată pe nimeni nu pentru că nu e etic ci din alte motive care au de a face cu forța esențială a vieții și energia a anotimpurilor a spus că n-o să bea lapte pentru că nu-i aparține și că și dacă era cineva cu el pentru 1000 de ani nu l-ar fi înțeles nu era nimic de înțeles sau cel puțin nu așa funcționează înțelegerea diavolul a zis totuși că el crede într-un fel de sacrificiu personal care nu implică un altar sau nu are neapărat o cauză deși avea o slăbiciune pentru martiri mai degrabă a spus că trebuie să iei o decizie ești pregătit să te distrugi pe tine pentru libertate chiar dacă va fi chiar nasol și poate mai rău decât să n-ai libertate deși o să implice niște exemple cu adevărat oribile printre care plămâni ca o mlaștină de gudron chiar foarte puțină lumină naturală refractându-se prin niște obloane în permanență trase și o selecție generoasă de tipuri de liniște fiecare dintre ele fiind neobservate diavolul s-a uitat mereu la vrăjitoare cu o expresie plină de compasiune care era aceeași expresie pe care o avea pe față când se uita la el dar când vorbea despre libertate arăta incredibil de tăcut ca genul de persoană care nu strică niciodată nimic și vrăjitoarea s-a întrebat dacă asta era de fapt pentru că fața ei arăta așa 9 când vrăjitoarea și-a luat la revedere de la diavol nu au fost excesiv de emotivi dar au rămas agățați unul de celălalt multă vreme până când a urmat un flux de aer înainte și înapoi care era în totalitate egal în aerul care trecea prin gurile lor e oribil că nu putem niciodată garanta nimic din ceea ce vrem e ceea ce gândea vrăjitoarea dar totuși a luat puțin din părul ei și l-a înfășurat în jurul încheieturii diavolului și diavolul a spus ceva în urechea ei dar nu erau cuvinte așa că nu pot să transcriu dar arăta ca un corp plutind pe o mare de iarbă cu luna trăgând în față și în spate iarba aia în valuri și cu fiecare smucitură a luminii lunii tot mai multe flori albastre ieșeau din pământ și-și întindeau gurile acoperite și corpul trecea peste ele în lumina care era atât de puternică încât puteai să citești la ea Traducere de Cătălina Stanislav
