Oli Hazzard

Dragoste adevărată

1.

Geamul în care m-am văzut era o cameră.
Soarele a dezvelit clădirile. Pe masa adâncă
O hartă veche, decolorată, foșnind de la
Vânt, o călugăriță obosită. Am trecut pe sub un stup de baloane;
Am confundat lebedele cu bulgări de frișcă; am văzut fantome în
Albul pielii arse, de chinez. Oamenii ăia
Dinăuntru s-au uitat la mine ciudat. N-au putut
Să creadă când m-am întins să-i ating. Am zis: Credem cu toții
În ideea de a ne preface că un lucru e altul, nu?
Eram cu toții puțin speriați. Dar n-am putut să fac
Ce am amenințat că fac. Era nevoie de altceva pentru a o ține în loc.
Altfel spus, poate s-ar fi putut întâmpla.

2.

Altfel spus, poate s-ar fi putut întâmpla, 
Am amenințat. Era nevoie de altceva pentru a o ține în loc. 
Eram cu toții puțin speriați. Dar n-am putut – ce?
În ideea de a ne preface, un lucru e altul. Nu o
Credem cu toții? Când m-am întins să-i ating, am zis: credem cu toții.
Dinăuntru s-au uitat la mine ciudat. N-au putut. 
Albul pielii arse, de chinez, oamenii ăia – 
Au confundat lebedele cu bulgări de frișcă, au văzut fantome
În vânt. Eu, o călugăriță obosită, am trecut. Sub un stup de baloane, 
O hartă veche, decolorată, foșnind. 
Soarele a dezvelit clădirile pe masa adâncă.
Geamul în care m-am văzut era o cameră.


Incapacitatea de a-ți aminti 
exact cuvântul pentru ceva

Toate lucrurile sunt cuvinte ale unei limbi stranii
/ Jorge Luis Borges

Prima persoană pe care o vezi după ce ieși din casă
Cineva care tot timpul vrea să știe ce se întâmplă
Să facă bani în orice mod posibil
Un tifon chirurgical lăsat accidental în corpul unui pacient
Din cauza râsului permanent și idiot
O atracție incestuoasă pentru o soră
Actul de a dezbrăca mental pe cineva
Cineva care vorbește sau oferă opinii despre chestiuni care îl depășesc
O întâlnire secretă a unor oameni care pun la cale un complot
Actul de a bate sau biciui copii de școală
Catalogarea a ceva care e nefolositor sau trivial
A râgâi un miros de carne nedigerată
Cineva care e dependent de vorbirea abuzivă
Folosirea limbajului abuziv sau jignitor e erotică numai când luminile sunt stinse
Să orbești pe cineva punându-i un vas fierbinte de cupru pe ochi
Actul de a deschide o sticlă cu o spadă
Obiceiul de a te te afișa la cineva acasă la ora mesei
Actul de a omorî fiecare a douăzecea persoană
Cineva care mănâncă broaște
Huruitul jos al tunetului îndepărtat
Cineva care urăște să exerseze la pian
Exercițiul de a scrie pe o parte a foii
Încercarea unui cal de a-și răsturna călărețul
Oftaturile colective ale publicului dezaprobator
Senzația că cineva te dezbracă mental
Actul auto-castrării
A fi predispus la greșeală
Cineva care simulează un zâmbet, ca la televizor
A număra folosind degetele cuiva
Actul sau atitudinea de a te întinde
Mirosul ploii pe pământul uscat
Spațiul dintre două ferestre


Trei rezumate

În timpul petrecut aici

am învățat că activitățile nu ne aduc mai aproape.
Repovestirea unei activități crează intimitate mai eficient.
Chiar dacă înțeleg că omorul poate fi un simbol puternic al prieteniei, 
cea mai fericită căsătorie e posibilă doar când cele două părți nu fac nimic împreună
și își spun totul. Pe de altă parte, 
o relație sănătoasă tată-fiu e posibilă doar atunci când a) tatăl e
omorât în timpul unui act de eroism b) fiul e
omorât în timpul unui act de nevinovăție sau c) sunt amândoi
vii și bine, în părți diferite ale unei țări, cu una sau două 
fantezii comune cu omor care să-i lege.
Una dintre ele ar trebui să includă un politician remarcabil.
Cealaltă ar trebui să includă culoarea pereților băii.
Niciuna dintre ele nu ar trebui să se refere în mod deschis la rasă, gen sau sex,
chiar dacă e permisă o poziționare, în cazul în care e îndeajuns de
și, dacă se poate, inteligent mascată. Ambiguitatea e piatra de temelie
a unei relații sănătoase câine-stăpân. 

În timpul petrecut aici

am învățat să-mi folosesc același mușchi ca să-mi pese
de astronauții din spațiu și să nu-mi pese de pușcăriașii care vomită.
Chiar dacă înțeleg că justiția poate fi un simbol puternic al virilității,
cel mai plăcut sex e posibil doar atunci când nici pușcăriașului, nici gardianului
nu-i pasă dacă celălalt simte plăcere. Pe de altă parte, 
o reație sănătoasă poet-cititor e posibilă doar atunci când a) poetul e
omorât în timpul unui act de comunicare b) cititorul e
omorât în timpul unui act de înțelegere sau c) sunt amândoi
vii și bine, în părți diferite ale unei țări, cu una sau două
fantezii erotice comune care să-i lege. 
Una dintre ele ar trebui să includă un romancier remarcabil. 
Cealaltă ar trebui să includă un teanc de felicitări de Crăciun. 
Niciuna dintre ele nu ar trebui să se refere în mod deschis la politică, frumusețe sau iubire, 
chiar dacă e permisă o poziționare, în cazul în care e îndeajuns de
și, dacă se poate, inteligent simulată. Eliberarea e piatra de temelie
a unei relații sănătoase profesor-elev.

În timpul petrecut aici

am învățat să vorbesc despre dorințele mele într-un mod care nu-i rușinos
pentru prietenii, familia, profesorii, elevii, pușcăriașii, gardienii și astronauții mei.
Chiar dacă înțeleg că ascultatul e un simbol puternic al dorinței, 
publicul ideal e posibil doar atunci când combini animale castrate de companie
cu filmări de arhivă. Pe de altă parte, 
o relație sănătoasă șofer-pasager e posibilă doar atunci când a) șoferul e
omorât în timpul unui act de evitare a unui copil b) pasagerul e
omorât în timpul unui act de sex oral asupra șoferului sau c) sunt amândoi
vii și bine, în părți diferite ale unei țări, cu una sau două
fantezii de călătorie care să-i lege.
Una dintre ele ar trebui să includă adoptarea unui copil.
Cealaltă ar trebui să includă câteva cântece cunoscute.
Niciuna dintre ele nu ar trebui să se refere în mod deschis la limbă, religie sau monedă, 
chiar dacă e permisă o poziționare, în cazul în care e îndeajuns de
și, dacă se poate, inteligent nejustificată. Ignoranța e piatra de temelie
a unei relații sănătoase turist-ghid.


Pantum în care Wallace Stevens îmi dă amețeli

În poemul „Piața publică” al lui Wallace Stevens, 
un îngrijitor apatic își poartă lanterna prin colonade
și arhitectura pălește. Nu pot să citesc poemul ăsta
fără să mă ia cu amețeală. Pot doar să citesc:

„Un îngrijitor apatic își poartă lanterna prin colonade...”
înainte de a mi se face rău și dintr-o dată conștient de circularitatea pământului.
Fără să mă ia cu amețeală, pot doar să citesc
în timp ce sunt legat de scaunul meu; o să citesc poemul și, 

înainte de a mi se face rău și dintr-o dată conștient de circularitatea pământului,
îmi reamintesc că e doar un poem, n-o să cad
în timp ce sunt legat de scaunul meu. O să citesc poemul și o
ies câștigător ajungând la sfârșit. Dar nu ăsta e adevăratul meu scop.

Îmi reamintesc că e doar un poem. N-o să cad
doar pentru o realizare minoră. Nu prea
ies câștigător ajungând la sfârșit. „Dar nu ăsta e adevăratul meu scop”, 
zic – de parcă asta ar fi fost măcar puțin adevărat. În fiecare zi mă celebrez

pentru o realizare minoră (Nu prea!)
și arhitectura pălește. Nu pot să citesc poemul ăsta, 
zic, de parcă asta ar fi fost măcar puțin adevărat. În fiecare zi celebrez
poemul „Piața publică” al lui Wallace Stevens.


Mutându-mă

Mă duci în valea dintre dealuri
unde granițele fermei sunt pline
de muri și albia secată e ca o piele
de animal – o urmăm în tăcere, desculți,
ascultând valurile de la Calpe spărgându-se
la mal, și când întind mâna să îți
ating părul, dintr-o dată 
avem senzația că ne aude
cineva: dar tot ce e pe partea asta
de vale e bâzâitul telefonului
firele de deasupra și întunericul punând
încet stăpânire din spatele norilor roz ca pielea – 
portocalii, la urma urmei, par să se strângă
deasupra șofranului și lucernei care
ies din pământ ca sprâncenele ridicate – 
deci, mergând mai departe – pândind, deja – 
convinși că noaptea e pur și simplu o suprapunere
a degetelor, înălțându-se ca un turn – căutăm
o vizuină, un acoperiș de pământ,
unde sunetul mării e la fel de curat
ca într-o scoică spiralată și faci 
un foc a cărui voce, ca ouăle-clocite-
în-permanență, o să îl facă pe al
nostru să pară cu atât mai improbabil. Dar
acum, stând aici singur, fărâmițând frunze uscate
în palmă, am impresia că singurul lucru pe care-l pot visa
e instalarea somnului. Realmente de-abia dacă observ
căldura din ce în ce mai mare a flăcărilor circulare din câmp
care curăță tot cerul de stele.

din volumul Between Two Windows


Citim prea mult | în pământ | sub | pământul de sub picioarele
noastre. Dacă tot ce s-a-ntâmplat | s-a-ntâmplat acolo | a explodat.
Cine știe ce | Puterea a eșuat pe parcurs. Dar, la fel ca Christopher
Newman (personaj în | Americanul lui Herny James), prefer
copiile | capodoperelor | în locul originalelor. Așa cum a sugerat
Paul Nash | poate pentru a distinge copacii | de lemn, lătratul lui e
mai rău ca | așa cum ar zice Lee Harwood | tot ce faci tu | e
adecvat. Tu al meu | eu al meu | cu al tău. Înarmează-te | pentru un
act de originalitate

                                                                     mușcătură

care o hrănește. Diviziile | nedivizate | cu atât mai dulci. Mi-a fost sugerată
peste pragul | unei margini | unui centru | mișcat de tușele schițate ale unei 
margini | un fel de descărcare latentă. | Ceva în același timp dubitabil și
redutabil | un relicvariu de limite. Ai putea să strănuți în lumina | unor
asemenea nume | și asta nu e | bibliotecă, șefule. Mare grijă la Ƿōden cel strict
pentru că el nu știe | ce faci: un tip de caz prefațat de un cap sau | o nucă
de soi | brazilian. O distanță mică se cutremură sub valoarea ei. Cine | mă va 
pilota acum? Întreabă | bietul Monmouth, transpirând | în ploaia | numelui
său.
Ne-am oprit destul încât să | fim auziți. Până la urmă există ceva
neclar – asemănător cu ceea ce pictorii numesc aerul cuiva – 
planând deasupra | primăverii: nu există cumva un pronume pentru
apusul ăsta de interior | cu o semnătură diferită | de-a lungul apei  | așa
cum  pe obiectele de lut s-au găsit proeminențe în formă de funie? Scopul
camuflării – de fapt chiar definiția ei – e, cu toate astea, să facă un obiect 
mai puțin detectabil | într-un mod prea convingător, astfel încât mascarea e declarată cu reticență. Dar pentru că nu era niciun „șantier” | Thiersch a preferat
să o resimtă peste tot. „Artefactele fără context sunt

                                                                    inutile

având în vedere că mișcarea nu a putut fi identificată | prezentarea a fost su-
punere | combinând 1% din | spectrul chiorăiturilor de mațe pentru a produce
un aspect | mai original decât originalul. Ofițerii au stat împreună într-o
cameră pentru a compune exterior | pe interior. Privesc acea apertură 
necesară | editată într-un program de manipulare foto în | registrul familiei
pigmentului | ca să fie auzită. E, de fapt, o replică mai mult decât exactă
pentru că piesa lipsă – bucata care a fost ruptă când au deschis
mormântul – a fost recreată. Deci, de fapt, am făcut-o un pic mai
originală decât originalul.
Vreau să fiu aproape de tine | via apropiere în general | o aplicație „șansă”
mai degrabă decât „abilitate” | care să determine obligațiile financiare ale
penelor când  | una din ele cade în pixelul | de pe interludiul | apei albe. 
Câmpului care se dizolvă inofensiv în  | ecran în timpul unei furtuni de vară
i se aplică o grilă. Fii atent. Tăcerea care precede deschiderea unei
aperturi | Mâinile stângi ale inginerilor care de obicei sunt dreptaci
brăzdate | jucăuș cu linii false. Rupturile alea sau zonele sensibile | din focul
extraordinar | sunt liniate cu un email foarte transparent, de greutate mică,
găsit în compania (din latinescul

                                                                    com-, „cu”,

și panis, „pâine”) altor expresii | ale spațiului înainte de a face o alegere
sub o câmpie ornamentală. Având în vedere că locația paradisului pare a fi
mai mult sau mai puțin aceea a Japoniei, o grilă este aplicată | imaginii din 
care obiectul a fost extras | și din care izbucnește. Așa cum spune Emerson,
liric, nu epic și nici măcar tragic | Suspendarea unor anumite clauze
din document este permisă atunci când există cazuri de rebeliune sau
o cere siguranța publică | Pânza poate fi împăturită în sine însăși
de 7 ori. O foiță de polistiren este | întinsă peste zona de pierdere din
peisaj |  nu peste fața | împietrită de ce ar fi putut elibera.

din volumul Within Habit

Traducere de Vlad Pojoga