June Jordan
June Jordan s-a născut în 1936 în Harlem, New York, și a avut o copilărie dificilă. Și-a dedicat viața luptei pentru solidaritate cu cei marginalizați și oprimați. A studiat la Barnard College, însă nu a absolvit niciodată, simțindu-se nereprezentată printre atâția studenți albi. Poetă, activistă, jurnalistă, eseistă și profesoară, a fost o voce puternică și radicală, activă și în lupta pentru drepturi civile, drepturile lgbtq+ și drepturile femeilor. Un aspect pentru care militează constant este folosirea englezei negre, pe care a și predat-o. Este autoarea a mai mult de douăzeci și cinci de volume de poezie, ficțiune și eseuri, dar a scris și literatură pentru copii. A predat la universități ca Yale sau Sarah Lawrence, iar opera și activitatea i-au adus numeroase premii prestigioase. Moare în 2002.
Care te uiți la mine? Fiului meu, Christopher Care ai picta un popor în alb sau în negru? * Pentru al meu am fost puternică atunci când nimic nu mi-a arătat cum iar în final am pornit singură spre o altă destinație * O privire albă fixă taie aerul oarbă în metrou în magazinele universale Liftul (călătorii line în care ignori fratele de lângă tine) O privire albă fixă taie obliterează încheietura cu nervii lezați de muncă glezna care se rupe sau splendoarea unei coloane care se răsucește * Așa ne uităm la tine ceva pe jumătate nimic cu adevărat real? Care vezi claritatea impunătoare a trăsăturii mărimii și formei unui singur cap un nas inconfundabil realitatea după-amiezii întunecând ochii lui de ceară Bărbații mai bătrâni cu gâtul umflat (când în sfârșit se așază Care te ridici în picioare pentru ei?) Nu îmi amintesc și nici nu îmi pot imagina oameni drăguți să mă trateze ca pe un băț flexibil CARE TE UIȚI LA MINE CARE VEZI dulceața blândă a unei fetițe care poartă prima pereche de cercei și o rochie roșie grația băiatului care își dă jos masca albă pe care o face frumoasă Mască cu gratii de fier peste sticlă și cadre de mișcare închise sau carbonizate sau închise Toporul stă pe pământ I-ascultă pașii călcând el își atinge doar picioarele puternic și prudent anonim și normal părinții și odrasla lor înfățișați formal * Sunt imposibil de explicat departe de interpretări vechi și noi și totuși nu chiar * uită-te la străin cum stă întins mai mult gri decât negru pe cuvertura colorată care (va spune toată lumea) pare strălucitoare pe lângă el uite marinari negri pe marea verde deschis cerul rămâne albastru vântul suflă departe și tare în noapte fără direcție în orice loc nou * Care vezi foametea de la masă cozile de bărbați fără nimic de muncit pe mama călcând o cămașă? Care vezi piele înghețată miezul nopții iarna și frigul din hol să te omoare în fașă? unde copiii își cumpără suc acidulat în saloane de lustruit pantofi frizerii ca să poată auzi niște râsete Care te uiți la mine? Care vezi copiii pe strada lor ușa doborâtă zidul ridicat un joc de mingi pierdut din start căutarea unei paternități a unei maternități a minții o oglindă multicolorată multifațetată a unei rase umane oneste? * uită-te îndeaproape să-mi vezi gura de negru dacă respiră (Nord și Sud) UN OM Sunt neagră, vie și mă uit înapoi la tine. * vezi gâtul meu de fată brună care zvâcnește de la atâta servitute vezi cum aud cuvântul fragil sar și îi arăt unui băiat negru nerăbdător după succes să-mi învelesc mândria în jurul zilei de mâine și să merg acolo fără să mă tem vezi coastele mele acoperite de întuneric în jurul inimii de-a lungul craniului pielea subțire protejează partea amorțită de durere * Care vezi zidul de care ne frângem mia de mile de spațiu solid de alabastru inscripționat nu ne apropiem nu intrăm nu atingem și Mai Așteaptă Puțin doar pentru Jumătate? * Începuturile nu sunt mai agonizante ca a-ți deschide pumnul * uneori trebuie să dansezi de parcă spui pe litere cuvântul nefericit * Descrie-mă ca pe o mastă ruptă în derivă dar puternică indiferent de ce i-ar putea tăia calea * Ce crezi că aude în fiecare seară? * Sunt blocată într-o foamete de mare prosperitate * adăpostul apare rar și ca un accident se oprește * Nu e nicio îndoială că închisoarea e albă acolo unde m-am născut dar negrul mă va scoate pe cauțiune afară * Am trăit cu la fel de multă prudență ca o biserică și o rugăciune în public * dezvăluim un trecut complicat cu pericol și ruină unde am dus apă pentru răsaduri venim din altă parte victime ale unui atac turbat și crud asupra mărfurilor ca să separăm și să sfâșiem membrii credincioși ai aceleiași inimi familia mea v-am căutat v-am căutat * (sclavie: ) insolența * am ajuns la frontierele autostrăzilor paralizate libertate strict sub pământ am venit aici la ură speranță muncă iubire și funie bună de spânzurat am venit familie la familie * l-am găsit pe tata în liniște în ciuda furiei îndurerate din viața lui După-amiezele își purta pălăria și ținea un baston Am găsit-o pe mama geografia ei devine casa noastră * atât de puțină siguranță aproape nicăieri ca în locul dorit din copilărie într-un spațiu trepidant fericit între mâini ferme și brune care aplaudă care au prevestit culesul roadelor pentru pământul total adormit mâini brune care au lucrat pentru ploaie pentru lemne de foc și pentru mâncare de mâncat de la naștere mâini brune pe care să le cuprinzi * Noi energii ale întunericului am deranjat un continent ca semințele și viața crește încet așa am crescut și noi Am devenit un pântece solid o seară de recoltă ținută de rugăciuni un aleluia într-o cameră mică Disprețul nebun ucigător în ciuda căruia am crescut a distrus strălucirea de a te fi născut Parțial am crescut privindu-te în trecut terenul alb unde Americii negre îi era imposibil să prospere pământul ostil față de munca labirintică pe care oamenii au trudit până la durere am crescut din muncă din așteptarea de a fi văzuți față neagră corp negru minte neagră dincolo de eradicarea omorului insultelor zilnice a morții zilnice sunetul pistolului războiul redneck trepidant cu respirația Parțial am crescut cu eroi care puteau să oprească o navă cu sclavi să conducă echipajul ca Cinqué (fiul unui Șef African Mendi) el a Condus în 1839 Revolta Amistad din sclavie a forțat o victorie a omorât căpitanul a omorât bucătarul a preluat controlul o revoluție pentru bărbăție oamenii l-au numit ucigaș dar unii dintre Aboliționiști s-au uitat înapoi la furtul persoanei uciderea sufletului pe care le cere sclavia și unul John Quincy Adams (șaptezeci și trei) l-a apărat pe Cinqué care prin înalt ordin judecătoresc a fost eliberat în 1841 și liber s-a întors în Africa victorios Parțial am crescut bunică soț băiat împreună când ziua de muncă epuizantă s-a terminat Parțial am crescut așa cum trebuia să creștem noi de noi cu regi și regine pe care niciun alb nu le-a știut am crescut șezând pe un scaun furat lângă geamuri și un vis ridicând steagul unui alt vapor care să poarte viața care să înceapă cântecul care să oprească țipătul * Aceste timpuri aduc sfârșitul tuturor minciunilor fanteziile anotimpurilor încep și se opresc ciclul nu vine cu nicio surpriză pentru că moartea nu uluiește numai viața poate să omoare să mistifice să înceapă și să se oprească așa cum desăvârșesc florile o-nmormântare ca atunci când (oamenii) se țin de mâini peste lama care taie sicriul de o mărime nemaiîntâlnită * Spuneți START șocului căștilor! și luați Chevroletul crem cu portocaliu dezmembrat până la interiorul de oțel și parcat veșnic pe o singură roată Dați drumul câinilor sălbatici să mestece capitularea demnă de milă floare de plastic draperii de plastic să șteargă praful Rupeți sfoara de haine dărâmați stâlpul sforii de haine O Viețile Mele Printre Clădirile Rănite ar trebui îmbrăcate în copaci și iarbă * nu vom mai aștepta nu vom mai vrea nu vom mai căuta ceea ce vrem * Facem o muzică unește cameră de cameră. * ascultați-o pe fata cea nouă își rupe rochia de petrecere să măture trotuarul în timp ce bătrânul încetul pastor se apropie de cutia poștală într-un costum negru cu mâna goală * Deși lumea mă uită voi spune da ȘI NU * NU unui carnaval condus de ciudați care iau o viață și o leagă îngrozitor la spatele meu Nimeni Nu Există Ca Numărul Doi Dacă o negi ar trebui să încerci să fii cineva care e numărul doi * Vreau să aud altceva decât un singur țârâit pe ciment * Plâng durerea urlu durerea scâncetul multor altora stânga dreapta copii negri și bărbați albi vârful muntelui mulțimea plâng durerea urlu durerea scâncetul deposedații privesc întunericul Uneori America peisajul rușinii teritoriul pumnului ciocnit pierzându-și forma Pământul din Sud ca sângele întoarce văile rece, gigantică inundație de sălcii plângătoare nebunul ăla pământul ăla minunat cimitirul în care cresc copaci acolo unde bărbații alt bărbat negru a murit a murit din nou a murit * Am încredere că îți vei aminti cum am încercat să iubim dincolo de dorința periculoasă să satisfaci și cum mulți am murit acolo îngenuncheați * Care vezi vârful și colțurile mândriei mele de a fi (așa cum ești și tu) liberă? CARE TE UIȚI LA MINE? Nimeni nu înseamnă mai mult pentru mine decât tine1 și viitoarea viață a lui Willie Jordan Engleza Neagră nu e neapărat un bizon lingvistic; când suntem mici, majoritatea celor treizeci și cinci de milioane de afro-americani negri care locuiesc aici depindem de limba asta ca să ne ajute să descoperim lumea. Dar apoi ne apropiem de maturitate într-un corp social mai mare, care nu ne va sprijini eforturile de a deveni altceva decât clone ale celor care nu ne sunt nici mame, nici tați. Începem să ne dezvoltăm într-o casă unde fiecare oglindă adevărată ne arată fața cuiva care nu-și are locul acolo, cineva al cărui mers, al cărui fel de a vorbi nu va arăta și nu va suna niciodată „cum trebuie”, pentru că acea casă a fost construită ca să adăpostească o familie care ne e străină și ostilă. Pe măsură ce învățăm cum să ne descurcăm cu mediul ăsta, fie ne ascundem deprinderile originale de limbaj, fie ne predăm complet propriei noastre voci, sperând să-i mulțumim pe cei care nu vor respecta niciodată pe nimeni altcineva în afară de ei înșiși: engleza Neagră nu e neapărat un bizon lingvistic, dar ar trebui să îi înțelegem statutul de specie pe cale de dispariție, de sistem de inteligență comunitară trecătoare și imposibil de înlocuit, sau ar trebui să ne așteptăm la extincția lui și, totodată, la distrugerea unei mari părți din ceea ce înseamnă mândria și identitatea noastră. Ceea ce numim în mod obișnuit „engleză” se potrivește din ce în ce mai puțin cu Anglia și „gentlemanii” ei. „Engleza” nu mai e o chestiune strict legată de geografie sau un element al privilegiului de clasă; mai mult de treizeci și trei de țări folosesc acest instrument pentru a „comunica internațional”2. Țări complet diferite, cum sunt Zimbabwe sau Malaezia, Israel sau Uganda, o folosesc ca pe o monedă non-nativă convenabilă. Evident că acest instrument, această „engleză”, nu poate să funcționeze înăuntrul a treizeci și trei de societăți distincte pe principiul unor reguli și valori întru totul determinate în altă parte, într-o a treizeci și patra țară, de exemplu. Pe lângă numărul uluitor de vorbitori non-nativi de engleză, există cinci țări, sau 333,746,000 de oameni pentru care această chestie numită „engleză” servește drept limbă nativă3. Aproximativ 10% din acești vorbitori nativi de „engleză” sunt cetățeni afro-americani ai Statelor Unite. Voi cita aceste numere și varietăți de ființe umane dependente de „engleză” în ordine, repede, ca să sugerez cât de bizar și cât de fragil poate fi orice concept de „engleză standard”. Evident, numeroase forme de engleză operează acum înăuntrul unui continuum natural și incontrolabil al dezvoltării. Presupun că „standardul” pentru engleză în Malaezia nu e același ca „standardul” din Zimbabwe. Știu că formele standard de engleză pentru Negrii din țara asta nu le copiază pe cele albe. Și, de fapt, diferențele structurale dintre aceste două feluri de engleză s-au intensificat, devenind și mai Negre sau mai puțin albe, în ciuda previzibilelor efecte omogenizatoare pe care le au televiziunea4 și alte forme de mass-media. În orice caz, standardele albe în ceea ce privește limba engleză persistă, supreme și de necontestat, în Statele Unite de azi. Pe lângă populația noastră multilingvă, și pe lângă diferențele tot mai mari din acel conglomerat, standardele albe ne controlează judecățile oficiale și răspândite legate de competențe verbale și de aptitudinile lingvistice corecte și incorecte, inclusiv cele de vorbire. Față de India, unde cel puțin paisprezece limbi coexistă ca limbi oficiale, față de Nicaragua, unde toți cetățenii au dreptul legal de a fi instruiți formal în școală în limbile lor regionale sau tribale, educația obligatorie din America propune acomodarea cu forme exclusiv albe ale „englezei”. În America, engleza albă e „engleza standard”. Povestea începe acum doi ani. Predam un nou curs, „În căutarea femeii Negre invizibile”, și studenții mei, destul de mulți, păreau să fie împărțiți în tinere și tineri Negri. Cinci sau șase studenți albi participau și ei la curs. Am trecut prin narațiunile istorice ale literaturii de secol 19, despre și de femei Negre, și am ajuns la cele din secolul 20 cu o viteză și un entuziasm neașteptate. Le-am dat să citească primele patruzeci de pagini din Culoarea Purpurie a lui Alice Walker, și am venit entuziasmată la curs în dimineața aia: — Deci! am exclamat cu voce tare. Cum vi s-a părut? V-a plăcut? Studenții își priveau mâinile și podeaua. N-au răspuns nimic. Sentimentul de încordare și de rezistență din cameră chiar m-a uimit. Într-un final, o studentă, o tânără care încă nu se uita în ochii mei, a bolborosit ceva în direcția mea: — Ce-ai spus? am întrebat-o. — De ce i-a pus să vorbească așa ciudat? Nu sună cum trebuie. — Vrei să spui limbajul? Alt student a ridicat capul: — Nici nu arată cum trebuie. Abia am putut să citesc. La asta, mai mulți studenți au început să critice cartea. Aproape unanim, criticile lor erau îndreptate spre limbaj. Am ascultat ce aveau de spus și m-am minunat în liniște la similaritățile dintre felul lor uzual de a vorbi și versiunea scrisă a englezei Negre. Dar m-am decis să nu arăt cu degetul spre aceste trăsături sintactice identice; nu voiam să îi fac să se simtă prost în legătură cu felul în care vorbeau – nu cât timp credeau în mod clar că era „greșit”. M-am decis, în schimb, să-mi înghit uimirea. Iată o reacție negativă a unor oameni Negri la una dintre operele premiate ale literaturii Negre, pe care cititorii albi din țară o aleseseră ca bestseller. Respingerea Neagră țintea singurul element ireductibil Negru din opera lui Walker: limbajul – engleza Neagră a lui Celie. Am scris primele cuvinte din Culoarea Purpurie pe tablă și i-am rugat pe studenți să mă ajute să traduc propozițiile astea în engleza standard: You better not never tell nobody but God. It’d kill your mammy. Dear God, Is am fourteen years old. I have always been a good girl. Maybe you can give me a sign letting me know what is happening to me. Last spring after Little Lucious come I heard them fussing. He was pulling on her arm. She say it too soon, Fonso. I aint well. Finally he leave her alone. A week go by, he pulling on her arm again. She say, Naw, I ain’t gonna. Can’t you see I’m already half dead, an all of the children5. Procesul nostru de traducere s-a transformat în ceva hilar și chiar isteric, cu râsete șocate. Scriitoarea Neagră, Alice Walker, știa ce făcea! Dacă criteriile fundamentale ale unei ficțiuni bune includ manipularea limbajului astfel încât sintaxa și dicția propozițiilor să-ți indice identitatea vorbitorilor, posibila lor vârstă, sexul și clasa lor, și chiar și mediul din care provin – urban/rural/sudic/vestic – atunci Walker scrisese perfect. Asta e traducerea în engleză standard pe care a produs-o clasa noastră: Absolutely, one should never confide in anybody besides God. Your secrets could prove devastating to your mother. Dear God, I am fourteen years old. I have always been good. But now, could you help me to understand what is happening to me? Last spring, after my little brother, Lucious, was born, I heard my parents fighting. My father kept pulling at my mother’s arm. But she told him, “It’s too soon for sex, Alfonso. I am still not feeling well”. Finally, my father left her alone. A week went by, and then he began bothering my mother, again: Pulling her arm. She told him, “No, I won’t! Can’t you see I’m already exhausted from all of these children?” (Partea noastră preferată era „It’s too soon for sex, Alfonso”). Când ne-am oprit din râs, când ne-am oprit din improvizațiile noastre din ce în ce mai nebunești pe tema traducerilor din engleză Neagră, studenții m-au provocat să le explic reacția negativă pe care ei înșiși au avut-o la limba lor vorbită pusă pe pagină. Mi s-a părut că ce se întâmpla era similar cu șocul de a te vedea într-o fotografie pentru prima dată. Cei mai mulți dintre studenți nu văzuseră niciodată un facsimil al felului în care vorbeau. Niciunul dintre studenți nu a învățat cum să-și scrie și să-și citească propriul sistem verbal de comunicare: engleza Neagră. În schimb, chestia asta a început să-i uimească sau să-i amuze și apoi să-i înfurie pe studenții mei. De ce? Era prea târziu? Puteau să învețe cum să o facă acum: Puteam să-i învăț eu? Pentru că nu învățasem pe nimeni engleza Neagră și, din câte știam eu, nimeni, nicăieri în Statele Unite, nu ținuse un astfel de curs, tot ce am putut să spun a fost „o să încerc”. Arăta ca un wrestler. Stătea fix în mijlocul camerei înghesuite, de fiecare dată când ni se întâlneau privirile, dădea rapid din cap, de parcă voia neapărat să mă liniștească, să mă încurajeze. Pe scurt, deși avea umeri surprinzători de mari și brațe lungi, avea o voce surprinzător de înaltă și plăcută care se potrivea cu mișcarea luminoasă și plăcută a ochilor lui. Numele lui era Willie Jordan. Ar fi părut și mai greu de crezut că se afla acolo, la cursul de poezie contemporană scrisă de femei, numai că alți zece sau doisprezece bărbați Negri erau și ei la cursul ăsta. Și totuși, Willie îți sărea în ochi. Figura atletică, densitatea musculară a prezenței lui evidenția atenția blândă și captivantă pe care o acorda oricărui lucru pe care l-ar fi spus oricine. În general, nu participa la dialogul zgomotos și nervos care se auzea în stânga și-n dreapta, dar nu exista niciun dubiu despre interesul pe care îl avea pentru discuțiile noastre. Și când s-a ridicat să prezinte un argument pe care îl pregătise peste noapte, zâmbetul ăla emoționat pe care îl avea a dispărut și a fost înlocuit de o bâlbâială stângace, în timp ce vorbea cu o sinceritate viscerală, cuvânt cu cuvânt. Așa l-am cunoscut pe Willie Jordan. A fost între „În căutarea femeii Negre invizibile” și „Arta englezei Negre”. Așteptam aprobarea departamentului și am presupus că Willie pierdea timpul, ca să zic așa, până când putea să studieze și el engleza Neagră. Dar Willie chiar voia să exploreze poezia contemporană scrisă de femei și chiar s-a oferit să facă cercetare extra și nu rata niciun curs. Spre sfârșitul semestrului, Willie m-a abordat pentru un proiect independent de studiu pe Africa de Sud. Ar fi început semestrul următor. Mi se părea că scrisul lui Willie avea nevoie de genul de îmbunătățire pe care doar exercițiul intens îl putea da. Știam că inteligența lui era remarcabilă. Dar optase cu toată inima pentru „engleza standard” la o vârstă destul de înaintată și rezultatele erau prețioase și de multe ori polisilabice doar de dragul de a avea mai multe silabe. Formalismul lingvistic nefiresc al lui Willie îmi părea a fi în concordanță cu formalismul cercetării lui pe apartheidul din Africa de Sud. Așa cum își făcuse planul de studiu, avea într-adevăr să-i rămână puțin timp pentru ziare. În schimb, mai mult de 90% din cercetarea lui urma să fie saturată prin material strict istoric, dacă nu și arhivistic. Eram foarte interesată. Ar fi fost complicat să-l ghidez spre o relație mai spontană și mai încrezătoare și cu limbajul și cu apartheidul. Avea să fie minunat să văd ce se va întâmpla când va putea să înțeleagă mai bine ce face și să arate lumii ce poate să facă. Septembrie, 1984: vreme răcoroasă de toamnă și mult entuziasm! La cursul meu, „Arta englezei Negre”, era plin-ochi. Și Willie Jordan venea la orele de studiu individual în fiecare săptămână, cu cincisprezece minute mai devreme, la fiecare întâlnire a noastră. În mare, eram destul de fericită că predau! Îmi amintesc un curs dintr-o dimineață devreme, când un frate tânăr, care nu se mai sătura de pălăria lui pork-pie, a ridicat mâna și apoi ne-a spus că mare parte din ce a auzit a fost „în regulă,” doar că era „prea curat”. „Frații de pe stradă,” a continuat, „mai adaugă una-alta”. Ca ‘fuck’ și ‘motherfuck.’ Sau ca ‘shit.’ A așteptat. Am așteptat și eu. Și apoi am râs toți o vreme și am intrat într-o discuție despre engleza Neagră „corectă” și „realistă,” care a dus la Regula 1. REGULA 1: Engleza Neagră e despre mult mai mult decât înjurături. Drept criteriu, ne-am decis că „realist” ar putea să te ducă oriunde ai vrea să mergi. În locuri artistice. În locuri nervoase. În locuri elocvente și cu vorbe dulci. În locuri polemice. La biserică. Și la Bar & Grill-ul local. Cercetam o limbă, nu o stare de spirit sau o atmosferă sau vorbăraia vreunui tip ușor de uitat. Era greu. Mare parte dintre studenți, ca să învețe engleza Neagră, aveau nevoie de o continuare a unor tipare și ritmuri de vorbire, pe care mulți dintre părinții lor le scoseseră din ei cu bătaia. Bătaie-bătaie. Și, în majoritatea cazurilor, la engleza Neagră corectă se putea ajunge doar dacă tindeam spre o engleză standard incorectă, ceva ce ei încă amânau, destul de nesiguri. Această situație a dus la Regula 2. REGULA 2: Dacă e greșit în engleză standard, probabil că e corect în engleză Neagră, sau, măcar, ești mișto. Era greu. Colegii de cameră și membrii familiei le ridiculizau studiile sau rămâneau uimiți. „Tu studiezi căcaturile astea? La școală?” Dar noi începeam să simțim tovărășia unor pionieri. Și ne-am decis că ne trebuia altă regulă care să desemneze importanța egală a fiecăruia dintre noi în vederea reușitei noastre comune. Asta era Regula 3. REGULA 3: Dacă nu sună ca ceva care a ieșit din gura cuiva, atunci nu sună în regulă. Dacă nu sună în regulă, atunci nici nu e. Punct. Regula asta a produs două săptămâni de compoziții în care studenții, agonizând, au încercat să rostească pe litere o propoziție în engleza Neagră pe care voiau să o transmită. Dar engleza Neagră e, cu precădere, un mijloc de comunicare oral/vorbit. Și nu poți să vorbești pe litere. Așa că avem nevoie de Regula 4. REGULA 4: Uită de ortografie. Lasă-te purtat de sintaxă. Odată ce am ajuns la regula 4, am început să simțim că zburăm, pentru că sintaxa, structura unei idei, te lasă să vezi lumea așa cum o vede vorbitorul și îi dezvăluie valorile. Sintaxa unei propoziții este același lucru cu structura conștiinței tale. Dacă am fi insistat ca engleza Neagră să adere la o sintaxă Neagră, atunci ar fi însemnat că postulam o diferență profundă între oameni albi și Negri, per se. Era vreo diferență între a premia și a distruge? Există trei trăsături ale englezei Negre – prezența vieții, a vocii și a clarității – care atestă un sistem distinctiv de valori Negre, de care ne-am entuziasmat și pe care am încercat în mod conștient să-l păstrăm. 1. Engleza Neagră a fost produsă de o cultură pre-tehnocratică, dacă nu cumva anti-tehnologică. Mai mult, cultura noastră a fost constant amenințată de anihilare, sau dacă nu, cel puțin de neclaritatea pe care o aduce asimilarea. Prin urmare, limba noastră e un sistem construit de oameni care simt nevoia constantă de a-și afirma cu insistență existența și prezența. Limba noastră vine dintr-o cultură care detestă tot ce înseamnă abstracție, sau orice care tinde să eclipseze sau să șteargă ideea de ființă umană care e aici și acum / realitatea persoanei care vorbește sau ascultă. În consecință, nu există vorbire indirectă în engleza Neagră. De exemplu, nu poți să spui „engleza Neagră este eliminată”. În loc, trebuie să spui „Albii elimină engleza Neagră”. Ideea de prezență a vieții guvernează toată engleza Neagră. De aceea, în mod copleșitor, toată acțiunea are loc în limba indicativului prezent. Și fiecare propoziție presupune participarea vie și activă a cel puțin două ființe umane, vorbitorul și ascultătorul. 2. O consecință principală a valorilor centrate pe persoană ale englezei Negre este felul în care se transmite vocea. Dacă vorbești sau scrii în engleză Neagră, ideile tale vor poseda acel atribut, de altfel înșelător, vocea. 3. Un beneficiu principal care rezultă din valorile centrate pe persoană ale englezei Negre este claritatea. Dacă ideea ta, propoziția ta, presupune prezența a cel puțin două persoane vii și active, vei lăsa să se înțeleagă asta, pentru că motivația din spatele fiecărei propoziții e dorința de a spune ceva real cuiva real. Pe măsură ce săptămânile treceau, traducerile din engleza standard în engleza Neagră sau invers ocupau o parte importantă din activitatea noastră de la curs. Engleza standard (de aici înainte E.S.): “In considering the idea of studying Black English those questioned suggested—” (Care e subiectul? Unde e persoana? E cineva viu acolo, în ideea aia?) Engleza Neagră (de-aici înainte E.N.): “I been asking people what you think about somebody studying Black English and they answer me like this”. Dar existau limite interesante. Nu poți să „traduci” în engleza Neagră cazuri din engleza standard care se ocupă cu abstracții sau cu nimic/nimeni care să fie în mod evident viu. Asta ar transforma limba într-o serie de utilizări în antiteză cu perspectiva îndrumătoare a comunității de utilizatori. Mai degrabă ar trebui să schimbi prima dată chiar acele propoziții din engleza standard în idei care să fie în concordanță cu ipotezele centrate pe persoană ale englezei Negre. Instrucțiuni pentru engleza Neagră 1. Număr minim de cuvinte pentru fiecare idee: Asta este sursa forței aforistice și/sau poetice a limbii; eliminați orice cuvânt poate fi eliminat. 2. Claritate: Dacă propoziția nu este clară, nu este engleză Neagră. 3. Eliminați utilizarea verbului a fi ori de câte ori este posibil. Acest lucru duce la implementarea unor verbe mai mult descriptive, și, prin urmare, mai precise. 4. Folosiți be sau been doar atunci când doriți să descrieți o stare cronică, continuă a lucrurilor. o He be at the office, by 9. (He is always at the office by 9). o He been with her since forever. 5. Zero copulă: eliminați verbul to be ori de câte ori s-ar combina cu un alt verb, în engleza standard. o E.S.: She is going out with him. o E.N.: She going out with him. 6. Eliminați do ca în: o E.S.: What do you think; What do you want? o E.N.: What you think? What you want? Regulile nr. 3, 4, 5 și 6 prevăd utilizarea unui număr minim de verbe per idee și, prin urmare, o mai mare acuratețe în alegerea verbului. 7. În general, dacă doriți să spuneți ceva cu adevărat pozitiv, încercați să formulați ideea folosind emfatic structura negativă. o E.S.: He’s fabulous. o E.N.: He bad. 8. Folosiți negative duble sau triple pentru a evidenția dramatismul. o E.S.: Tina Turner sings out of this world. o E.N.: Ain nobody sing like Tina. 9. Nu folosiți niciodată sufixul -ed pentru a indica timpul trecut al unui verb. o E.S.: She closed the door o E.N.: She close the door. Sau, she have close the door. 10. Indiferent de timpul intenționat al verbului, folosiți numai a treia persoană singular, prezent indicativ, pentru utilizarea verbului to have ca auxiliar. o E.S.: He had his wallet then he lost it. o E.N.: He have him wallet then he lose it. o E.S.: He had seen that movie. o E.N.: We seen that movie. Sau, we have see that movie. 11. Observați flexiunea minimă a verbelor. În special, nu schimbați niciodată formele de persoana întâi singular la persoana a treia singular. o E.S.: Forme la timpul prezent: He goes to the store. o E.N.: He go to the store. o E.S.: Forme la timpul trecut: He went to the store. o E.N.: He go to the store. Sau, he gone to the store. Sau, he been to the store. 12. Cazul posesiv abia dacă apare în engleza Neagră. Nu folosiți niciodată construcții cu apostrof. Dacă vă loviți de un caz posesiv, component al unei idei, atunci mențineți-vă pe linie logică: ours, his, theirs, mines. Dar, cel mai probabil, dacă vă loviți de așa o componentă, ați ajuns în afara viziunii fundamentale asupra lumii a englezei Negre. o E.S.: He will take their car tomorrow. o E.N.: He taking they car tomorrow. 13. Pluralitate: Continuarea consistenței logice: Dacă modificatorul indică pluralitate, atunci substantivul rămâne la singular. o E.S.: He ate twelve doughnuts. o E.N.: He eat twelve doughnut. o E.S.: She has many books. o E.N.: She have many book. 14. Ascultați sau inventați forme speciale de engleză Neagră la trecut, cum ar fi: „He losted it. That what she felted”. Dacă sunt clare și înțelese repede, folosiți-le. 15. Nu ezitați să vă jucați cu cuvintele, uneori inventându-le: de exemplu, „astropotomous” înseamnă imens ca un hipopotam, plus astronomic, ca urmare, înseamnă foarte mare. 16. În engleza Neagră, dacă nu cumva vreți foarte tare să subliniați natura trecută a unei acțiuni, rămâneți la timpul prezent și bazați-vă pe contextul general al ideilor pentru a comunica timpul și succesiunea timpurilor. 17. Nu folosiți niciodată forma cu sufixul -ly al unui adverb în engleza Neagră. o E.S.: The rain came down rather quickly. o E.N.: The rain come down pretty quick. 18. Nu folosiți niciodată articolul nehotărât an în engleza Neagră. o E.S.: He wanted to ride an elephant. o E.N.: He wanted to ride him a elephant. 19. Sintaxă invariantă: în engleza Neagră corectă e posibil să formulezi o idee imperativă, interogativă și una simplă, declarativă, cu aceeași sintaxă: o E.N.: You going to the store? o You going to the store. o You going to the store! Unde era Willie Jordan? Ajunsesem la parțialul din semestrul respectiv. Studenții formulaseră instrucțiuni pentru engleza Neagră, printr-un acord general, și acum scriau cu o frumusețe remarcabilă, cu un scop și cu încântare: I ain hardly speakin for everybody but myself so understan that. —Kim Parks Exemple din ceea ce scriau studenții: “Janie have a great big ole hole inside her. Tea Cake the only thing that fit that hole . . . “That pear tree beautiful to Janie, especial when bees fiddlin with the blossomin pear there growin large and lovely. But personal speakin, the love she get from starin at that tree ain the love what starin back at her inthem relationship.” (Monica Morris) “Love is a big theme in, They Eye Was Watching God. Love show people new corners inside theyself. It pull out good stuff and stuff back bad stuff . . . Joe worship the doing uh his own hand and need other people to worship him too. But he ain’t think about Janie that she a person and ought to live like anybody common do. Queen life not for Janie.” (Monica Morris) “In both life and writin, Black womens have varietous experience of love that be cold like a iceberg or fiery like a inferno. Passion got for the other partner involve, man or woman, seem as shallow, ankle-deep water or the most profoundest abyss.” (Constance Evans) “Family love another bond that ain’t never break under no pressure.” (Constance Evans) “You know it really cold/When the friend you/Always get out the fire/Act like they don’t know you/When you in the heat.” (Constance Evans) “Big classroom discussion bout love at this time. I never take no class where us have any long arguin for and against for two or three day. New to me and great. I find the class time talkin a million time more interesting than detail bout the book.” (Kathy Esseks) Așa cum sugerează exemplele astea, engleza Neagră nu-i mai limita în niciun fel pe studenți. De fapt, unul dintre ei, Philip Garfield, a „tradus” rapid o scenă fundamentală din piesa lui Ibsen, O casă de păpuși, pentru lucrarea lui de final de semestru: Nora: I didn’t gived no shit. I thinked you a asshole back then, too, you make it so hard for me save mines husband life. Krogstad: Girl, it clear you ain’t any idea what you done. You done exact what I once done, and I losed my reputation over it. Nora: You asks me believe you once act brave save you wife life? Krogstad: Law care less why you done it. Nora: Law must suck. Krogstad: Suck or no, if I wants, judge screw you wid dis paper. Nora: No way, man. (Philip Garfield) Dar unde era Willie? Obsesiv de punctual cum era și mereu foarte bine pregătit, cu compoziții scrise ordonat, dispăruse. Nu a mai venit nici la conferința noastră uzuală și nu am primit niciun bilețel, niciun telefon cu explicații. Trecuse o săptămână întreagă. Mă întrebam dacă Willie fusese în sfârșit prins în întâmplările de mare actualitate din Africa de Sud: o nouă constituție fusese aprobată, care nu acorda drepturi majorității Negre și reacțiile militante ale Negrilor din Africa de Sud la acel afront. Mă întrebam dacă fusese rănit. Mă întrebam dacă îl copleșise cantitatea serioasă de muncă și lecturile și compozițiile săptămânale și s-a răzgândit în legătură cu studiul independent. Unde era Willie Jordan? La o săptămână după acea conferință de la care a lipsit, Willie a sunat: — Alo, doamna profesoară Jordan? Sunt Willie. Îmi pare rău că n-am fost săptămâna trecută. Dar a intervenit ceva și sunt destul de supărat. Îmi pare rău, dar chiar nu pot să mă gândesc la asta acum. L-am rugat pe Willie să treacă pe la biroul meu ca să văd dacă e bine. A fost de acord să facă asta. Când l-am văzut am știut că ceva oribil se întâmplase. Ceva îl rănise și îl speriase până în măduva oaselor. Era agitat tot, se bâlbâia, era succint și incoerent. Într-un final, relatarea lui confuză mi-a dat de înțeles următorul lucru: poliția din Brooklyn îi omorâse fratele neînarmat de douăzeci și cinci de ani, Reggie Jordan. Nici Willie și nici părinții lui în vârstă nu știau ce să facă în legătură cu asta. Nimeni din presă nu era interesat. Părinții lui nu aveau bani. Poliția i-a trimis pe ai lui dintr-o parte în alta, fără niciun rezultat. Și Reggie era mort de-a binelea. Și Willie voia să lupte, dar se simțea neajutorat. Cu permisiunea lui Willie, am început să caut consiliere legală pentru familia Jordan. Din păcate, victimele Negre ale violenței poliției sunt numeroase, pe când resursele disponibile pentru a le pune sub acuzare ucigașii sunt reduse. Un prieten de la Centrul pentru Drepturi Constituționale a estimat că doar costurile premergătoare pentru chemarea polițiștilor în instanță se apropie în mod normal de 180,000 de dolari. Cu excepția cazului în care execuția lui Reggie Jordan ar fi devenit o cauză comunitară majoră pentru organizare și protest, uciderea lui avea să devină pur și simplu un element statistic. Din nou, cu permisiunea lui Willie, am contactat fiecare ziar și persoană din presă la care m-am putut gândi. Dar articolul de William Bastone din The Village Voice a fost singurul rezultat al acelui demers. Din nou, cu permisiunea lui Willie, am prezentat cazul în cadrul cursului meu de engleză Neagră. Am vorbit despre politica limbajului. Am vorbit despre iubire și sex și abuz asupra copiilor și bărbaților și femeilor. Dar uciderea lui Reggie Jordan s-a dezlănțuit ca un uragan în cameră. Există puține „probleme” atât de endemice pentru viața Neagră precum violența poliției. Cei mai mulți dintre studenți îl cunoșteau, respectau și plăceau pe Jordan. Mulți dintre ei veneau chiar din cartierul în care avusese loc crima. Toți studenții cunoscuseră pe cineva apropiat care fusese ucis de poliție, sau avuseseră momente înfricoșătoare de confruntări gratuite cu polițiști. Au vrut să facă totul deodată pentru a răzbuna moartea. Numărul unu: Au decis să compună declarații personale de condoleanțe pentru Willie Jordan și familia sa, scrise în engleză Neagră. Numărul doi: Au decis să compună mesaje individuale către poliție, în engleză Neagră. Acestea trebuiau să fie prefațate de un paragraf explicativ compus de întregul grup. Numărul trei: Aceste mesaje individuale, cu paragraful de început, trebuiau trimise la Newsday. În dimineața de după ce am căzut de acord asupra acestor obiective, una dintre studente a apărut cu un vizitator neidentificat, care a stat la tot cursul, zâmbind într-un mod diferit, confortabil. Acum trebuia să luăm decizii strategice. Pentru că voiam ca mesajele să fie publicate și pentru că am considerat că este imperativ ca furia noastră să fie cunoscută de poliție, întrebarea strategică a fost următoarea: deschiderea, paragraful grupului, trebuia să fie scris în engleză Neagră sau engleză standard? Rareori am fost de față la o discuție cu atât de mult suflet în ea. Nu voi uita niciodată elocvența, pauzele bruște în vorbire, lupta feroce să nu curgă lacrimi, pornirile furioase și explozia inutilă pe care a stârnit-o întrebarea asta. Acea singură întrebare conținea multe altele, fiecare din ele extraordinar de dureroasă chiar și numai privind-o. Cum să onorezi în cel mai bun fel memoria lui Reggie Jordan? Ar fi trebuit să folosim limbajul ucigașilor – engleza standard – ca să ne facem ideile acceptabile celor care controlează ucigașii? Dar nu ar fi fost respins ceea ce aveam de spus, pe scurt, dacă o spuneam în limba noastră, limba victimei, Reggie Jordan? Dar dacă încercam să ne exprimăm abandonându-ne limbajul, nu însemna asta oare suicid, pe lângă uciderea lui Reggie? Dar dacă ne exprimam în limba noastră nu ar fi fost și asta suicidar pentru dorința de a comunica cu cei care, în mod evident, nu dădeau doi bani pe noi/Reggie/violența poliției în comunitatea Neagră? La finalul uneia dintre cele mai lungi și dificile ore din viața mea, studenții au votat, unanim, să își prefațeze mesajele individuale cu un paragraf compus din limbajul lui Reggie Jordan. „Măcar așa nu renunțăm la nimic altceva. Măcar spunem adevărul: suntem cine suntem. Și suntem cu totul alături de Reggie”6. Din punctul ăla, a fost sfâșietor să continuăm. Toată lumea din cameră a realizat că decizia noastră în favoarea englezei Negre ne condamnase scrisorile, în același fel în care realitatea distinctivă a vieților noastre Negre ne condamnase dintotdeauna eforturile de a „fi cine suntem” în țara asta. M-am dus la tablă și am scris paragraful ăsta, dictat de clasă: “. . . YOU COPS! WE THE BROTHER AND SISTER OF WILLIE JORDAN, A FELLOW STONY BROOK STUDENT WHO THE BROTHER OF THE DEAD REGGIE JORDAN. REGGIE, LIKE MANY BROTHER AND SISTER, HE A VICTIM OF BRUTAL RACIST POLICE, OCTOBER 25, 1984. US APPAL, FED UP, BECAUSE THAT ANOTHER SENSELESS DEATH WHAT OCCUR IN OUR COMMUNITY. THIS WHAT WE FEEL, THIS, FROM OUR HEART, FOR WE AIN’T STAYIN’ SILENT NO MORE:” După ce am încheiat introducerea asta, nimeni nu a zis nimic. Am cerut comentarii. La invitația asta, vizitatorul neidentificat, un tânăr Negru, care zâmbea întruna, a ridicat mâna. Era, așa cum a făcut întâmplarea să fie, un polițist începător. Tocmai se alăturase academiei în septembrie și, spunea el, simțea că trebuia să clarifice niște lucruri. Așa că a venit în față și și-a desfăcut brațele ușor, într-o postură de bar, de căldură, de nostalgie: — Vedeți voi, ne-a luminat ofițerul Charles. De cele mai multe ori, când ești afară pe stradă și vine ceva spre tine, faci unul din două lucruri. Exagerezi sau nu exagerezi. Acum, dacă nu exagerezi, atunci s-ar putea să te trezești mort. Și dacă exagerezi, atunci s-ar putea să omori pe cineva. Din fericire, în nouă din zece cazuri vei exagera. Deci fratele a fost omorât. Și îmi pare rău, credeți-mă. Dar ce va trebui să înțelegeți e ceea ce l-a omorât pe el: exagerarea. Atât. Voi vorbiți despre oameni Negri și poliție albă, dar eu însumi sunt polițist. Și (a zâmbit larg) sunt Negru. Și numai acum câteva luni eram pe partea cealaltă. Dar vedeți voi, e la fel pentru mine. Dacă ești polițist, ești cea mai mare autoritate. Cea Mai Mare Autoritate. Și ești pe stradă, de cele mai multe ori, poți să faci unul din două lucruri: să exagerezi sau să nu exagerezi. Asta e tot cu fratele: exagerare. N-avea legătură cu rasa. În dimineața aceea, ofițerul Charles a avut norocul să scape fără să fie fiert de viu. Și îmi amintesc mândria din zâmbetul lui când am citit despre polițiștii Negri și alți colaboratori, în Africa de Sud. Mi-l amintesc și îmi amintesc șocul și sentimentul palpabil de rușine care a umplut camera. Era de parcă bărbatul acela tânăr și prostuț și periculos tocmai scuipase explicația lui prostească și copilărească față în față cu durerea tatălui și mamei lui Reggie Jordan. Cursul s-a terminat în liniște. Am copiat paragraful de pe tablă, am strâns mesajele individuale și i-am lăsat să le scrie pe calculator. Newsday a respins textul. The Village Voice n-a găsit loc în secțiunea lor pentru „Scrisori” să tipărească mesajele individuale ale studenților către poliție. Niciunul din reporterii de știri de la tv nu a vrut povestea. Nimeni nu a strâns 180,000 de dolari pentru ca uciderea lui Reggie Jordan să ajungă în instanță. Reggie Jordan e mort de-a binelea. L-am rugat pe Willie Jordan să scrie un eseu în care să includă tot ce fusese mai important pentru el în semestrul acela. Era copleșit încă de frustrare și uimire și pierdere. Asta e ceea ce a scris, needitat, și în întregime: „Pe parcursul cursului din semestrul acesta am cercetat efectele opresiunii și exploatării rasiale din Africa de Sud și țările sale vecine. Am devenit conștient de brutalizarea africanilor nativi de către poliția africană dincolo de limitele legii, chiar dacă legile însele sunt un catalizator pentru nenorocirea bărbaților, femeilor și copiilor Negri. Mulți africani mor în fiecare an ca rezultat al protejării structurilor albe de putere a poliției. Agenții de control social din Africa de Sud, precum polițiștii, sunt obișnuiți să își impună forța atât prin tactici clare, cât și prin manevre ascunse. Nu e neobișnuit să întâlnești coerciție dură și crime cu sânge rece asupra Negrilor, săvârșite de către poliția sud-africană pentru motive nedeterminate și/sau neadecvate. Probabil că adevărul e că singurele motive pentru acest tratament atroce al Negrilor sunt diferențele rasiale. Ar trebui să mai înțelegem că ceea ce portretizează media nu e mereu precis și poate uneori să fie interpretat ca vârful aisbergului în cel mai bun caz. Tocmai mi s-a amintit că rasismul, sărăcia și abuzul de putere sunt probleme globale care nu sunt în niciun fel caracteristice numai Africii de Sud. Pe 25 octombrie 1984, la aproximativ ora 15.00, fratele meu, domnul Reginald Jordan, a fost împușcat și omorât de doi polițiști din New York City, de la secția 75 din partea de Est a New Yorkului, din Brooklyn. Viața lui s-a terminat la vârsta de 25 de ani. Nici măcar până în acest moment, departamentul de poliție n-a reușit să ofere familiei mele, care e formată din cinci frați, opt surori și doi părinți, un motiv plauzibil pentru moartea lui Reggie. Dintre multele povești care au fost spuse familiei mele de către departamentul de poliție, niciuna nu pare să fie adevărată. De fapt, cred sincer că evaluarea departamentului în cazul uciderii fratelui meu nu e altceva decât UN CĂCAT IMENS și, până acum, n-a fost produsă nicio dovadă care să-mi schimbe percepția asupra situației. Mai mult, cred că unul din trei lucruri se poate să se fi întâmplat în cazul ăsta. Primul, moartea lui Reggie a fost rezultatul intenționat de acțiunea ofițerului, caz în care omorul a fost premeditat. Sau a fost un caz de identificare greșită, care dovedește faptul că cei doi ofițeri care mi-au ucis fratele și echipajele pe care le conduceau sunt cu toții foarte incompetenți. Sau ambele cazuri de deasupra sunt corecte, iar ucigașii lui Reggie intenționau să-l ucidă și departamentul de poliție nu a acționat corespunzător. Parte din argumentul ofițerilor care l-au ucis pe Reggie a fost că îl atacase pe unul din ei și îi luase arma. Aceasta a fost principala lor afirmație. Au mai spus și că doar unul din ei îl împușcase de fapt pe Reggie. În realitate, faptele vorbesc de la sine. Conform certificatului de deces și raportului de la autopsie, Reggie a fost împușcat de opt ori de la distanță mică. Doctorul care a făcut autopsia mi-a spus el însuși că fratelui meu i-au intrat două gloanțe în laterala capului, patru i-au zburat în spate și două l-au lovit în spatele picioarelor. E evident că poliția a folosit forță inutil și că e extrem de greu să împuști pe cineva în spate când te atacă sau se apropie de tine. După ce am trecut printr-o situație ca asta și am făcut cercetare în Africa de Sud, cred, într-o mare măsură, că dreptatea există doar ca retorică. Îmi e greu să vorbesc despre dreptate adevărată când opresiunea oamenilor mei, și acasă și în străinătate, atestă faptul că inegalitatea și nedreptatea sunt probleme serioase prin care Negrii și oamenii din lumea a treia sunt umiliți în permanență de societate. Ceva trebuie făcut în legătură cu felul în care această lume a fost construită. Deși e o sarcină dificilă, avem puterea să facem o schimbare.” — Willie J. Jordan Jr. EGL 487, Secția 58, 14 noiembrie, 1984 ___ 1 Aforism în engleză Neagră, de Monica Morris, studentă în anul 1 la S.U.N.Y., Stony Brook, octombrie 1984. 2 English is Spreading, But What Is English. O prezentare făcută de prof. S.N. Sridahr, Dept. de Lingvistică, S.U.N.Y., Stony Brook, 9 aprilie, 1985. 3 New York Times, 15 martie, 1985, Secțiunea 1, p. 14: Report on study by Linguistis at the University of Pennsylvania. 4 New York Times, 15 martie, 1985, Secțiunea 1, p. 14: Report on study by Linguistis at the University of Pennsylvania 5 Alice Walker,The Color Purple, Harcourt Brace, N.Y, p. 11. 6 În original, în engleză Neagră “At least we don’t give up nothing else. At least we stick to the truth: Be who we been. And stay all the way with Reggie.”, n.t. Traducere de Cătălina Stanislav
Volume publicate [selecție]:
- 1969 Who Look at Me
- 1971 Some Changes
- 1972 Dry Victories
- 1972 Fannie Lou Hamer
- 1975 New Life
- 1981 Civil Wars
- 1985 Living Room: New Poems
- 1985 On Call: Political Essays
- 1995 I Was Looking at the Ceiling and Then I Saw the Sky
- 2001 Soldier: A Poet’s Childhood
- 2010 His Own Where, Feminist Press, 2010.