Colin Herd
Colin Herd s-a născut în Stirling, în 1985. Primul lui volum de poezie, too ok, a fost publicat de BlazeVOX în 2011. În același an, editura Knives, Forks and Spoons îi publică broșura like, iar în 2013, aceeeași editură îi publică volumul Glovebox. În 2015, sub egida Forumului Cultural Austriac apare o carte semnată Steven J. Fowler și Colin Herd, despre viața și opera lui Oskar Kokoschka. Scrie cronică de artă și carte în reviste precum Aesthetica, 3:AM, PN: Review și The Independent. Trăiește la Edinburgh.
Algele pot să ne păstreze pielea proaspătă? Ar fi bine să întrebi un estetician sau un vînzător de cosmetice dar eu aș zice că da pur și simplu e ceva cu felul cum arată, felul în care sclipesc, luciul lor, nămolul misterios, oare chiar ești făcut ca să-l întinzi ca o mască de față? Sau vrei să zici să extragi ceva din el, să pui în creme? La asta nu prea m-aș băga. Pare atît de banal & suspect. Poate sînt cinic dar statul ăla lungit pe pietriș pe plajă cînd caracatița vîscoasă mă sufocă cu sare și își emană ceva-ul prin porii mei mă transformă într-un triton tinerel din adîncuri, o stea de mare. Oh, fie atunci, trece-mă și pe mine, aș încerca aproape orice măcar o dată. plumb acesta e un vas pe care l-am recuperat dintr-un laborator vechi care fusese închis probabil a fost făcut pentru un acid tare, pentru că plumbul e foarte puțin reactiv. puteți vedea culoarea albă a oxidului de plumb, care se folosea mai demult la vopsele, pînă cînd s-a constatat că reacționează cu sulful din aer, devenind gri sau eventual negru de fapt asta s-a dovedit să fie ceva foarte util la deghizatul submarinelor, pentru că atunci cînd erai departe de coastă, ți-ai fi dorit ca submarinul tău să fie alb, ca să se confunde cu cerul dar dacă ai fi vrut să te strecori pe lîngă coastă în toiul nopții ai fi putut folosi o soluție din sulf și apă de mare, care să-l facă negru apoi, pentru a inversa procesul, puteai folosi peroxid de hidrogen, care să facă sulfura sulfat și submarinul tău din nou alb dumnezeu știe în ce scopuri ascunse a fost folosită treaba asta întîlnire te întîlnești cu cineva și pur și simplu vorbiți, vorbiți pendulînd ușor despre asta asta și aia, oarecum distanțați de grup, și deodată unul dintre voi începe să se agite, spune că ei te recunosc dintr-o (așa cred) viață anterioară o viață anterioară în care ai fost altcineva chiar ai fost altcineva! o personalitate istorică un superstar al istoriei și e bine vreau să spun nu cine știe ce tiran vreau să spun cîteva fărădelegi ici și colo dar, ce-i asta, a fost cu secole în urmă și oricum cine ești tu să judeci, cine erai tu pe atunci? pariez că erai mai nasol decît mine, pentru că... pentru că ești mai nasol decît mine acum! oricum, mai spune-mi o dată cu ce eram îmbrăcat, o pelerină portocalie și mai ce? curățenia de ce avem nevoie? să facem o listă ok iată: mănuși de cauciuc șervețele pentru curățat pielea făraș perie odorizant detergent balsam șervețele umede pastă de dinți apă de gură becuri noi lumînări parfumate detergent de covoare și o canapea nouă cîine jegos ce ești modelul carpetei va fi eliptică, pe fundal un alb porțelan. pe margini vor fi petice gri și pete ca niște reziduuri. bizarele școli vag conturate sau familii de bule gri deschis puțin mai încolo în interior unele îmbrățișîndu-se reciproc, îmbinate laolaltă, altele descurcîndu-se singure, pe cont propriu. cam la 35 de cm de punctul din dreapta și la 20 de margine va fi un dreptunghi argintiu cu una dintre margini pliată în ea însăși, marginea pliată urmînd să fie roșie. prin partea argintie vor fi urme de caisă, doar urme. apoi, cam la 20 de cm deasupra, vor fi trei nori mari, neregulați, aceeași caisă, poate un pic mai puțin pastelată, puțin mai spre șerbet. forma nu prea contează atîta timp cît e neregulată, poate una să aibă la bază o sculptură a lui vincent fecteau, alta una dintre mîinile acelea de spumă pe care le primești pe terenurile de sport, iar ultima ar trebui să fie ca un bazin plat, în forma unui branț de pantofi. cam asta. conceptul e bazat pe savoniera mea, care mi-a vorbit în dimineața asta în timp ce mă spălam pe dinți. modelul pantofului e un moment în limits of control al lui Jim Jarmusch în care Isaach de Bancholé stă la o cafenea și comandă două espresso în cești separate. cred că, de ce nu, asta ar putea fi la bază, dar cu susul în jos, astfel încît talpa pantofului să fie cele două farfurii conectate. apoi, pentru toc, vom folosi baldachinul vișiniu pliat din spatele lui, care converge spre un punct argintiu, pentru că la un pantof de genul îți trebuie un centru. și mai bine, am putea folosi copăcelul prins c-un fel de plasă. i-ar oferi o bază mai largă, iar tentativele de ramuri s-ar putea tîrî în jurul gleznei. are puțină bătaie de cap cînd le comandă, pentru că vin în forma unui espresso dublu, dar pînă la urmă obține ce vrea. modelul puloverului împărțit în șase zone, astfel încît să evităm să semene prea mult cu un steag: partea cea mai de sus e gri și pufoasă, dintr-o țesătură bogată cu detalii metalice – fire simple. cu ceea ce se cheamă decolteu tip barcă, lăsat și curbat. eu spun gri, dar e un gri rozaliu, ca o conservă de ton. următoarea parte e netedă și galben-verzuie, cu muguri ovoizi, mai flocoși, în zona de mijloc. Botanic – în mintea mea e salcie căprească – trebuie doar să contrasteze complet cu partea de sus. apoi urmează o țesătură simplă, culoarea cremei de ou, accentuată generos dar sporadic cu nasturi roșii, excentrici, de diferite forme și mărimi. poate cîteva din coarnele alea amuzante, micuțe, pe care le au paltoanele. nu-s culori complementare, pentru că se întîmplă prea multe în fiecare secțiune, dar probabil ai observat că am trecut de la gri la verde la cremă de ou, așa că următorul pas e să facem o mișcare surpriză, departe de galben, dar în același timp spre ceva complementar – un pinot noir. atîta că mergem pe lurex, cum a făcut prada. acru și zvelt. după asta, ai nevoie de ceva alternativ, pătrățele roșii și purpurii, așezate în pixeli micuți. ideea e să fii mai subtil în partea de jos, ca să atragi privirea înspre față, dar tot mai e nevoie de ceva – așa că m-am hotărît la firele metalice din prima secțiune, filate prin țesătură. trebuie să fie mișto și nu-mi pasă cum. ultima secțiune începe în culoarea făinei integrale, cu o fîșie subțire de crem, urmată de un roșu rozaliu variabil, altă dungă de crem și din nou făină integrală. trebuie să arate ca un sandviș cu zmeură și brînză topită, deci partea de făină integrală poate fi destul de precisă, dar cremul și rozul trebuie să se întrepătrundă, cum o vor și face. dilemă este o platformă de sărituri între mine și sticlă și este o sticlă, între mine și platforma de sărituri înfrîngere mai devreme sau mai tîrziu urma să se întîmple, voiam să-mi termin cursul de karate și să-i rup în bucăți pe derbedeii ăștia kiltul prins gen diana tartan în urma mea, urmele lor „haide încoace, gîndac caledonian amărît, îți voi, îți voi face armura bucățele” „hei, ce crezi tu că faci acolo?” „mă distrez singur!” poziția lunii, poate sclipire nocturnă cerul de un purpuriu strălucitor, ca pielea unei vinete de plastic, sau ceea ce producătorii de vopsea pentru mașini numesc purple velvet, deosebită și mai rapidă, o culoare personalizată, ceva pentru tine, un lac de unghii mov, întunericul venind încet, încet venind întunecimea. sînt felinare și, odată cu ele, dintr-un arsenal de perne, părul tău negru ireal, o vestă de salvare uzată, purtată și pălmuită, o bucățică de lemn sau plută cu vopsea și hîrtie lipită pe deasupra ca să arate ca o piscină, atîta că apa e argintie, iarba albastră și e un picior sau un braț, plutind la suprafață, de un roz pîrlit și cu ceva copită, cerul strălucitor, de un purpuriu strălucitor. Traducere de Radu Nițescu