Colin Herd

Colin Herd s-a născut în Stirling, în 1985. Primul lui volum de poezie, too ok, a fost publicat de BlazeVOX în 2011. În același an, editura Knives, Forks and Spoons îi publică broșura like, iar în 2013, aceeeași editură îi publică volumul Glovebox. În 2015, sub egida Forumului Cultural Austriac apare o carte semnată Steven J. Fowler și Colin Herd, despre viața și opera lui Oskar Kokoschka. Scrie cronică de artă și carte în reviste precum Aesthetica, 3:AM, PN: Review și The Independent. Trăiește la Edinburgh.

Algele pot să ne păstreze pielea proaspătă?


Ar fi bine să întrebi un estetician
sau un vînzător de cosmetice
dar eu aș zice că da

pur și simplu e ceva cu felul cum arată,
felul în care sclipesc, luciul lor,

nămolul misterios,

oare chiar ești făcut ca să-l întinzi
ca o mască de față?

Sau vrei să zici să extragi ceva
din el, să pui în creme? La asta nu prea
m-aș băga. Pare atît de banal & suspect.

Poate sînt cinic

dar statul ăla lungit pe pietriș pe plajă

cînd caracatița vîscoasă mă sufocă
cu sare

și își emană ceva-ul prin porii mei

mă transformă într-un triton tinerel
din adîncuri, o stea de mare.

Oh, fie atunci, trece-mă și pe mine,
aș încerca aproape orice măcar o dată.


plumb

acesta e un vas pe care l-am recuperat dintr-un
laborator vechi care fusese închis

probabil a fost făcut pentru un
acid tare, pentru că plumbul

e foarte puțin reactiv. puteți vedea
culoarea albă a oxidului de plumb, care

se folosea mai demult la vopsele, pînă cînd
s-a constatat că reacționează 
cu sulful din aer, devenind

gri sau eventual negru

de fapt asta s-a dovedit să fie ceva foarte util
la deghizatul submarinelor, pentru că

atunci cînd erai departe de coastă,
ți-ai fi dorit ca submarinul tău să fie alb,
ca să se confunde cu cerul

dar dacă ai fi vrut să te strecori
pe lîngă coastă în toiul nopții
ai fi putut folosi o soluție din sulf
și apă de mare, care să-l 
facă negru

apoi, pentru a inversa procesul, 
puteai folosi peroxid de hidrogen, care 
să facă sulfura sulfat și submarinul tău 
din nou alb

dumnezeu știe în ce scopuri ascunse
a fost folosită treaba asta


întîlnire

te întîlnești cu cineva și pur și simplu vorbiți,
vorbiți pendulînd ușor despre asta 
asta și aia, oarecum distanțați 
de grup, și deodată unul dintre voi începe
să se agite, spune că ei te recunosc 
dintr-o (așa cred) viață anterioară
o viață anterioară în care ai fost altcineva
chiar ai fost altcineva! o personalitate istorică
un superstar al istoriei și e bine vreau să spun
nu cine știe ce tiran vreau să spun
cîteva fărădelegi ici și colo dar,
ce-i asta, a fost cu secole în urmă și oricum cine
ești tu să judeci, cine erai tu pe atunci?
pariez că erai mai nasol decît mine, pentru că...
pentru că ești mai nasol decît mine acum! oricum,
mai spune-mi o dată cu ce eram îmbrăcat, 
o pelerină portocalie și mai ce?  


curățenia

de ce avem nevoie?
să facem o listă
ok iată:

mănuși de cauciuc
șervețele pentru curățat pielea
făraș
perie
odorizant
detergent
balsam
șervețele umede
pastă de dinți
apă de gură
becuri noi
lumînări parfumate
detergent de covoare

și o canapea nouă
cîine jegos ce ești


modelul carpetei

va fi 
eliptică, pe 
fundal un
alb porțelan.
pe margini
vor fi petice
gri și pete ca
niște reziduuri.
bizarele școli
vag conturate
sau familii
de bule 
gri deschis
puțin mai încolo
în interior
unele îmbrățișîndu-se
reciproc, îmbinate
laolaltă, altele
descurcîndu-se singure,
pe cont propriu.
cam la 35 de cm
de punctul din dreapta
și la 20 de
margine va fi
un dreptunghi
argintiu cu una
dintre margini pliată
în ea însăși, marginea
pliată urmînd 
să fie roșie.
prin partea argintie
vor fi urme de caisă,
doar urme. apoi, cam
la 20 de cm deasupra,
vor fi trei nori mari,
neregulați, aceeași
caisă, poate un pic
mai puțin pastelată, puțin
mai spre șerbet. 
forma nu prea
contează atîta
timp cît e
neregulată, poate
una să aibă la bază
o sculptură
a lui vincent fecteau,
alta una dintre mîinile
acelea de spumă
pe care le primești
pe terenurile de sport,
iar ultima ar trebui
să fie ca un bazin plat,
în forma unui branț 
de pantofi.
cam asta. conceptul
e bazat pe savoniera mea,
care mi-a vorbit 
în dimineața asta
în timp ce mă spălam
pe dinți.


modelul pantofului

e un moment în limits of control
al lui Jim Jarmusch în care Isaach
de Bancholé stă la o cafenea
și comandă două espresso în
cești separate. cred că, de ce
nu, asta ar putea fi la bază, dar
cu susul în jos, astfel încît talpa
pantofului să fie cele două farfurii
conectate. apoi, pentru toc,
vom folosi baldachinul vișiniu
pliat din spatele lui, care
converge spre un punct argintiu,
pentru că la un pantof de genul
îți trebuie un centru. și mai bine,
am putea folosi copăcelul prins
c-un fel de plasă. i-ar oferi o bază 
mai largă, iar tentativele de ramuri 
s-ar putea tîrî în jurul gleznei. are
puțină bătaie de cap cînd le comandă,
pentru că vin în forma unui espresso
dublu, dar pînă la urmă obține
ce vrea.


modelul puloverului

împărțit în șase zone, astfel încît să
evităm să semene prea mult cu un steag:
partea cea mai de sus e gri și pufoasă,
dintr-o țesătură bogată cu detalii 
metalice – fire simple. cu ceea ce se cheamă
decolteu tip barcă, lăsat și curbat. eu spun gri,
dar e un gri rozaliu, ca o conservă de ton.

următoarea parte e netedă și galben-verzuie,
cu muguri ovoizi, mai flocoși, în zona 
de mijloc. Botanic – în mintea mea e
salcie căprească – trebuie doar să contrasteze complet
cu partea de sus.

apoi urmează o țesătură simplă, culoarea cremei de ou, accentuată
generos dar sporadic cu nasturi roșii, 
excentrici, de diferite forme și mărimi.
poate cîteva din coarnele alea amuzante,
micuțe, pe care le au paltoanele.

nu-s culori complementare, pentru că 
se întîmplă prea multe în fiecare secțiune,
dar probabil ai observat că am trecut de la
gri la verde la cremă de ou, așa că următorul
pas e să facem o mișcare surpriză, departe
de galben, dar în același timp spre ceva 
complementar – un pinot noir. atîta că
mergem pe lurex, cum a făcut prada. acru și zvelt.

după asta, ai nevoie de ceva alternativ, pătrățele roșii
și purpurii, așezate în pixeli micuți.
ideea e să fii mai subtil în partea de jos,
ca să atragi privirea înspre față,
dar tot mai e nevoie de ceva – așa că
m-am hotărît la firele metalice
din prima secțiune, filate prin țesătură. trebuie
să fie mișto și nu-mi pasă cum.

ultima secțiune începe în culoarea făinei integrale, cu o
fîșie subțire de crem, urmată de un roșu rozaliu
variabil, altă dungă de crem și din nou făină integrală.
trebuie să arate ca un sandviș cu zmeură și brînză
topită, deci partea de făină integrală poate fi
destul de precisă, dar cremul și rozul trebuie să
se întrepătrundă, cum o vor și face.


dilemă

este o platformă de sărituri
între mine și sticlă
și este o sticlă, între 
mine și platforma de sărituri


înfrîngere

mai devreme sau mai tîrziu urma să 
se întîmple, voiam să-mi termin
cursul de karate și 
să-i rup în bucăți pe derbedeii ăștia

kiltul prins gen diana tartan
în urma mea, urmele lor

„haide încoace, gîndac
caledonian amărît, îți voi,

îți voi face armura bucățele”

„hei, ce crezi tu că
faci acolo?”

„mă distrez singur!”


poziția lunii, poate sclipire nocturnă

cerul de un purpuriu strălucitor, ca
pielea unei vinete de plastic, sau ceea ce
producătorii de vopsea pentru mașini numesc
purple velvet, deosebită și mai rapidă, o culoare
personalizată, ceva pentru tine, un lac de unghii mov,

întunericul venind încet, încet venind
întunecimea. sînt felinare și, odată cu ele,
dintr-un arsenal de perne, părul tău negru
ireal, o vestă de salvare uzată, purtată
și pălmuită, o bucățică de

lemn sau plută cu vopsea și hîrtie lipită
pe deasupra ca să arate ca o piscină,
atîta că apa e argintie, iarba albastră
și e un picior sau un braț, plutind la
suprafață, de un roz pîrlit și cu ceva copită,
cerul strălucitor, de un purpuriu strălucitor.

Traducere de Radu Nițescu
Drag View