Arturo Sánchez
S-a născut în 1990 la Barcelona și e student la literatură comparată în cadrul ENS din Lyon (Franţa). Face constant drumuri între Franţa şi Spania şi are un site cu tânărul poet spaniol Edgar Campos (palpitaiotlauri.com). Poemele lui au apărut pe platforme online, iar o selecţie va fi publicată curând într-o antologie. A scris două cărți de poezie pe care nu le-a dat la nicio editură până anul ăsta, când una dintre ele a apărut în proiectul Poetry Will Be Made By All (Un incendio en cada oasis).
Hep no. 1 Humility is beatness Umilinţa e fericirea Umilinţa e lovitura Umilinţa e ritmul Umilinţa e bătaia Şi nu nu nu eu nu nu nu eu nu sunt umil Sunt un hoţ elastic ca un desen Noaptea pe acoperișuri Scapă-ne de aici! Dând tare Unde doare Vindecarea mă loveşte în ficat “Copile, uită-te bine pe unde mergi, să nu cumva să-ţi cadă ochii”, au spus, dar la fel de bine pot să îmi cadă ochii şi să-mi intre în papuci “Stai puţin! Am o piatră în papuci! Ah, ce doare!” Şi când bat clopotele în noaptea electronică Şi când neoanele colorate luminează capela Şi când ies bule de săpun din gura femilor Şi când ies corbi şi stele şi porci mistreţi din gura bărbaților ŞI CÂND ÎN CELE DIN URMĂ INTENŢIA E DUSĂ PÂNĂ LA CAPĂT Vom dansa cu crocodili Oh doucement mon amour la petrecerea asta sinistră cu semne de întrebare şi dansatoare de flamenco pe LSD mușcând cu furie din creierul meu mescalinic Hai Hai Hai Oh, mă las în mâinile păgânilor barbari şi sângeroși şi sacrific pui pe altarul unui Cervantes supranatural! WHOAAAAA!!! Pentru că umilinţa e ritmul Şi am spus-o Şi o s-o repet Să se întoarcă (se întoarce) Timpul Asasinilor Era călăreţilor nebuni Baal-Babilonio şi Atila Mascaneuronas Asasinul zboară pe locul copilotului E terminat Pentru că umilinţa e fericirea. Omoară-ne Lilieci în dulap şi şerpi între cearşafuri Salvează-ne “Eh, băiete, mai bine nu mai vedea crocodili unde sunt doar spărgători de nuci” Şi poate poate poate Nu e vorba de asta fix de asta numai şi numai de asta Se ridică stele de cauciuc Pentru că umilinţa e lovitura Nu sunt credincios Nu sunt de aici Nu sunt albastru Nu sunt înţelept Nu cred Nu cred Nu cred Şi eu am dreptul să cânt blues şi să visez că tremur şi transpir şi am convulsii într-un concert Dizzy Gillepsie chiar dacă azi îi zice Parov Stelar Urme ale unui poem bun Ăsta nu e un poem bun Ăsta e tot cosmosul într-un cuvânt Pentru că umilinţa e bătaia Ascultă absenţa indiferenţei Baal! Coboară odată din copac, nu mă mai joc! Nu mă mai joc, Baal Se aude Bluesul din Babilon Sweet tune Se aude Bluesul din Babilon la saxofon În ziua învierii Învăţând să distrugă o lume şi să renască Ciufulit şi cu pupilele dilatate Pentru că eu sunt fericirea Şi eu sunt lovitura Şi eu sunt ritmul Şi eu sunt bătaia Şi eu sunt Oh! Acum o cred Sunt Sunt umil. Hep no.2 Dement Drive me crazy, God I’m ready for desintegraton of my mind, disgrace me in the eye of the earth. Allen Ginsberg Care e dorinţa umedă şi plină de tentacule a minţii a corpului în spaţiul infinit din câmpia oamenilor? Vreau nebunie vreau demenţă vreau noapte vreau lumini halucinante vreau asfalt tocit şi fierbinte vreau albastru vreau plante carnivore vreau mecanisme kantiene sărind dezbrăcate pe masa de la cantină tânjind după o reînviere miraculoasă Iubire infinită pentru Asasinul de la poarta Timpului Iubire infinită pentru Asasinul obosit Iubire infinită pentru o tăietură experimentală făcută greşit Iubire infinită pentru sânge Iubire infinită pentru teoria ridicolă şi celiniană a celor patru tipuri de umor Iubire infinită pentru bărbaţii care muşcă nu cum o fac femeile ci cum o fac leii Iubire infinită pentru femeile care inspiră frică nu cum o fac bărbații ci cum o fac leii Iubire infinită pentru femei Iubire infinită pentru toţi zeii asasini de bărbaţi Dincolo de stradă Dincolo de iertare Dincolo de sânge Dincolo de greaţă Dincolo de euforie Dincolo de minte Întotdeauna Întotdeauna Întotdeauna Întotdeauna Întotdeauna Întotdeauna Etern Fecund Sunt în spatele Sunt în spatele Traviatelor necruţătoare Asasinii BANG! BANG! BANG! Trei împuşcături violente de la trei tigrii trişti eroi tragici pentru moartea LUCIDITĂȚII Pe scurt, istoria urechii lui Van Gogh mutilată şi trimisă prin poştă mi se părea cu chiu cu vai o chestie destul de ciudată, deşi acceptabilă Azi e o nebunie Luciditatea se dezvoltă de-a lungul anilor Luciditatea e Virusul Luciditatea e zăpada Luciditatea e Statul Luciditatea e murdăria Luciditatea e plagitul Luciditatea e dezgustul Luciditatea e acelaşi lucru Luciditatea e maroul Luciditatea e cifra Luciditatea e povestea Luciditatea e drogul Luciditatea e DIN A-4 Luciditatea e toată lumea Luciditatea e împreună Luciditatea e singuri Luciditatea e oxidul Luciditatea e Imperiul Luciditatea e o bătrână cu reumatism şi cataractă Luciditatea contează Luciditatea contează Luciditatea contează Întotdeauna Întotdeauna Întotdeauna Întotdeauna Întotdeauna Întotdeauna Sunt vagabondul sanctificat şi angelic şi demonic şi brutal şi vesel şi obosit şi nervos şi încălzit şi erect şi vigilent în ascunzătorile fantastice ale nopţii Uitaţi-vă la mine Şi vedeţi-mă Aşa cum văd eu Văd peşti cu buze mari şi cărnoase ca ale curvelor din Babilon Văd o vulpe repezindu-se la testiculele unui călugăr budist când meditează Şi văd un limax uriaş țâșnind dintre nori cu biblia evanghelică scrisă în braille în secreţiile lui Văd biserici de mâncare devorate cu o lăcomie supranaturală metafizică platonică de cimpanzeul secolelor Şi văd un pistol în ceafa conductorului Şi acum, ce? Acum nu există. Sunt un poet contemporan cu Rimbaud, cu Gengis Khan, cu Keats, cu Gilgamesh, cu Jack Spintecătorul, cu Mahoma, cu Oscar Wilde, cu Neal Cassady, cu Lorca, cu Walt Whitman, cu Lorenzo de Medici, cu monstrul Kerouac-Ginsberg-Burroughs, cu Antonim Artaud, cu Oman Khazzam, cu Alcibiades, cu Sidddharta, cu Jim Morrison poetul neprețuit al Eternității, porc în reluare care se uită fix la lună. Uită-te la ea Uită-te la ea Uită-te la ea Uită-te la noi Uită-te la mine În memoria fiecăruia În memoria bătrânilor În memoria armatelor În memoria celor morţi în şanţuri cu ochi halucinați Sunt seva Sunt zgârietura Sunt magia Sunt primul vortex fără sfârșit din univers dar furios şi delicat cu Mintea! Traducere de Cătălina Stanislav