Amiri Baraka

Amiri Baraka s-a născut în Newark, New Jersey, la data de 7 octombrie 1934. Urmează cursurile de la Barringer High School, fiind interesat de jazz încă din copilărie. Primește o bursă la Rutgers University, apoi se transferă la Howard University, unde studiază filosofia și religia. Se alătură Forțelor aeriene americane, dar la scurt timp este acuzat de comunism și prins în posesia unor documente sovietice. Se mută în Greenwich Village, unde devine tot mai interesat de jazz și ajunge să lucreze la un depozit de muzică. În această perioadă îi întâlnește pe poeții din grupul Black Mountain și pe cei ai Școlii de la New York și se căsătorește cu Hettie Cohen, cu care va fonda editura Totem Press, unde vor fi publicați autori ai generației Beat ca Jack Kerouac și Allen Ginsberg. În 1965, după ce Malcolm X este ucis, își schimbă numele din Everett LeRoi Jones în Amiri Baraka, își părăsește familia și se mută în Harlem, unde înființează Black Arts Repertory. Se căsătorește din nou și este condamnat la 3 ani de închisoare, după ce este prins cu o armă ilegală asupra sa. Ulterior, acuzațiile sunt retrase. La începutul anilor șaptezeci, atrage atenția prin poemele antisemite și naționaliste pe care le scrie. Ulterior se convertește la marxism, iar la începutul anilor optzeci se distanțează de antisemitismul anterior. Devine profesor invitat la Columbia University, ajungând să predea cursuri despre literatura și muzica afro-americană la Stony Brook. Moare în Newark, New Jersey, în 9 ianuarie 2014.

În Vestul Îndepărtat
(Pentru Gary Snyder)

Un gest la fel de simplu
precum deschisul ochilor. Doar
obișnuirea treptată cu lucrurile.

Dimineață: o lacrimă se sparge
pe scările de lemn
ale ochilor doamnei mele. Abundență
de verde. Frunzele. Constantele
lor prehensiuni. Ca drogații
bătrâni din Sheridan Square, cu ochii
reci și rotunzi. E un cântec pe care
îl cântă Nat Cole... Orașul ăsta
& dezordinea complicată
a anotimpurilor.

Nu sunt în stare să menționez
ceva atât de abstract precum timpul.

Chiar și așa, (o plecăciune adâncă în fumul
gros de tămâie ieftină; tot
felul de întrebări îți umplu gura,
până te sufoci & cazi mort
pe covorul opulent). Chiar și așa,

umbrele se vor furișa peste carnea ta
& îți vor ascunde dezordinea, minciunile.

Dincolo de fereastră
pisicile se ascund
în ferigile sălbatice neatrăgătoare. Urlă
de acolo în timpul nopții. În călduri
& sângerând pe lalelele mele.

Clopote de oțel, ca Sfinxul
diabolic nespălat, trase la apus.
Vechi ucigași fără copii, de secole
cu ochi mucegăiți.

Sunt tulburat. Când mă gândesc
la anotimpuri, la trecerea lor,
la trecerea mea, a însăși tinereții mele, 
savoarea desăvârșită a vieții mele; secată...

Ca niște macaci uriași;
scobindu-și craniile,
scoțând creierii dinăuntru 
cu ingenioasă cruzime.

Nu-i de niciun folos frumusețea
năruită, cu suflarea mucegăită,
terminată. Greutatea perfidă
a viselor cangrenate. Scula
uzată a lui Tiresias.

Pășind în mare, cu scoici
prinse în păr. Valuri
aspre care sfâșie limba.

Închisul ochilor. Un gest
la fel de simplu. Plutești


O agonie. Ca acum

Sunt înăuntrul cuiva
care mă urăște. Privesc
prin ochii lui. Miros
melodiile stricate pe care
le inspiră. Îi iubesc
femeile jalnice.

Șanțuri în metal, pentru soare. În locul
în care mi se rotesc ochii, la aerul rece
licărirea de lumină, sau carnea tare
frecată de mine, o femeie, un bărbat,
fără umbră, fără voce sau sens.

Aceasta e îngrădirea (carne,
unde inocența e o armă. O
abstracție. Atingere. (Nu a mea.
Sau a ta, dacă tu ești sufletul ce l-am avut
și l-am abandonat când am fost orb și 
dușmanii m-au purtat ca pe un mort
(dacă e frumos, sau compătimit.

Poate fi durere. (Ca acum, când toată
carnea lui mă doare). Poate fi altceva. Sau
durere. Ca atunci când ea a fugit de mine în
pădurea aceea.
		Sau durere, mintea
argint spiralat vârtejit spre soare, 
chiar mai sus decât credeau bătrânii
că s-ar afla Dumnezeu. Sau durere. Și cealaltă. 
Da-ul. (În cărțile lui, degetele lui. Care
sunt flori galbene ofilite și nu au fost niciodată
frumoase). Da-ul. Tu, suflet pierdut, o vei numi
„frumusețe”. Frumusețe, exersată, precum copacul.
Râul lent. Un soare alb în sentințele sale ude.

Sau bărbații reci în furtuna lor. Extaz. Carne
sau spirit. Da-ul. (Robele lor umflate de vânt. Bolurile lor
goale. Cântă la călcâiele mele, nu ale tale). Carne
sau spirit, la fel de corupte. Unde răspunsul se mișcă prea repede.
Unde Dumnezeu e un sine, la urma urmei).

Aer rece suflat prin îngustimea ochilor orbi. Carne,
metal alb fierbinte. Strălucește ca ziua cu soarele ei.
E o iubire umană cea în care trăiesc. Un schelet osos
pe care-l iei drept niște cuvinte sau o simplă senzație.

Dar nu are nicio senzație. La fel ca metalul, e fierbinte, ba nu e,
oferită iubirii.

Arde lucrul
dinăuntrul ei. Și acel lucru
țipă.


Balboa, animatorul

Nu se poate întâmpla
decât dacă o faci
din materiale
din care nu
se ia. (Filozofii
nevoilor, dintre care
în ultima vreme
fac și eu parte,
îți vor spune. „Oamenii”,
(și nu se vor considera
predispuși
la același
tremur al cărnii). Eu spun acum, „Oamenii”,
ca pe o lecție repetată, acum,
că luminile s-au stins, mi-o spun mie,
ca un iubit, sau către vântul rece.

Fie ca poemele mele să devină un grafic
despre mine. (Și rămân 
aproape de linie, unde carnea
scade. Vei ajunge
gol la mijloc. Un
om mort.

Dar
mori curând, Iubire. Dacă
ceea ce ai pentru
tine nu se
întinde spre capătul
corpului tău.
	(Unde, fără
prefață,
urmele muzicii sau degetele tale
alunecă
de pe brațul meu


Soloul Lanternei Verzi

Un ecou adânc, de frică absolută: câmpul întunecat
parcă pentru a încheia, și a muri, în ochii bătrânului
parcă pentru a se închide, în timp ce gura uscată a
dreptății vorbește vrute și nevrute în răcoarea zilei.
				Parcă pentru a muri
				fără a cunoaște viața.
				Trăind, atunci când
				a trăit ( un vechi Zeu aprig
				în oasele irosite
				ale demnității sale. Niciun țipăt
				nu-i străpunge buzele impenetrabile
				Urina i se împrăștie
				ca oțelul, care va cădea
				pe orice lucru delicat
				ai avea. ( Crima

				vorbește despre noi.

Scap și fug, sau dau înapoi și mă ascund
după ce am fost omorât de sălbăticiunile din somnul
tinerei mele soții. După ce am fost sfâșiat în mărunte ecouri de minciună, sau înconjurat
de fantomele puturoase ale intelectualilor răniți în camere întunecoase. Absolvenți bătrâni de științe
			ale căror mame au fost dubluri strălucite
		sau amante faimoase ale vreunui gangster binevoitor.
	Un comentariu misterios despre lume la nașterea
cuvântului. O larmă misterioasă a intelectelor pornind de la grosolănia
unei morți de aceeași perfectă ignoranță ca a noastră.
				Prietenul meu, poetul liric,
			        care nu a avut niciodată orgasm. Prietenul meu,
			criticul social, care nu a cunoscut niciodată societatea,
		nici nu i-a citit pe marii mincinoși italieni, cu excepția tatălui său
care sună în fiecare noapte la casa albă, cerând să i se ofere sarcini hidoase.
Prietenul meu care s-a avântat în demnitatea întregii cărni umane
încă se izbește de imaginea ei, de parcă el a fost intelectul leneș care l-a născocit
pe Dumnezeu.
	Nu, Niggerule, nu, bețivan orb din barba MoșuluiSuprarealist. Erou mort
al timpului nostru care ar crește economia națiunii făcându-și găuri
în brațe. Așa cum brațele de aur ridică o pădure de iubiri, și dau doar 
de răsuflarea îngreunată de burtă a doamnelor care își șoptesc sarcinile false la
telefon. Imaginea lâncedă a liliecilor navigând afară din gurile lor în timp ce ele
dau formă silabei răzbunării. Dă-mi voie să spun că e Iubire, dar niciodată sentiment.
E cunoaștere, dar niciodată perfecțiune, sau ceva de o duritate la fel de stupidă ca frumusețea.
O liniște la fel de importantă ca viețile lor, diminuate, prăfuite, corupte
de mult. La fel ca portul, unde fumul se ridică pentru bietul marinar francez
și târfa lui indiană. Sunt oase, care încă înfundă aceste moi mări
albastre, și conferă naturii o istorie umană. Poți să înțelegi
că nimic nu e gratis! Până și stranietatea plutitoare a capului poetului,
viziunile meșteșugite ale intelectului, numite, controlate, lovite și ridicate
pentru a funcționa, și pentru a se zbate sub degetele grele ale artei. Ce vale, ce
munte, ce vultur sau după-amiază nu sunt fixe sau schimbate sub picioarele
sau privirea noastră? Ce om nestrămutat de lângă sursa de carne se mai poate
încrede pe deplin în propriile forțe? Sau pe trotuarele pline de gunoi ale istoriei 
personale, se mai poate încrede în propria demnitate sau inteligență.
Cu excepția celor în totalitate ignoranți
care ne sunt lideri.
			Cu excepția celor complet nesinceri
			care ne sunt iubiți.
				Dacă nu e cumva un șarlatan, nimeni
				nu poate fi numit „Profesor”, la fel cum

păsările adulte vor fugi de cele mai tinere,
dacă acestea le urmează prea îndeaproape, sau tinerii înecați la pubertate
care nu au permis ca ritualul să devină mai puternic decât
sânul mamei lor.

Cei complet liberi sunt cei complet nevinovați, ceea ce 
niciun alt lucru pe care-l cunosc nu poate pretinde; în ciuda picioarelor murdare
ale înțelepților noștri, vorbele lor calme atârnau într-o linie, din oraș
în oraș: cu toată îndrăzneala dezgustătoare sau onestitatea inutilă
a celor care pretind că se iubesc unii pe alții și își rezolvă viețile
prin cuvinte de patru litere: în ciuda justeții, a tăriei
a strălucirii și caracterului, a incontestabilei idioțenii a unor poeți
precum Marx și Rousseau.
		Ceea ce am creat suntem noi
		ca eroi, ca iubiți, la fel de dezgustător
		de răi. Ca Dialogurile cu sufletul, cu
		sinele, mai multe Sine, strigând cu furie
		unele la altele. Așa cum aceleași degete
		ating aceleași fețe, așa cum aceleași
		guri se apropie unele de altele. Cel ucis
		este ucigașul, cel iubit iubește
și insulele omenirii au devenit uriașe pentru a include întreaga viață,
toată pofta, tot comerțul și frumusețea. Fiecare idee o reflexie a ei însăși
și a tuturor ideilor pe care le-au avut vreodată oamenii. Adevăr, Minciună, 
atât de apropiate încât rezistă
oricărei examinări, și capătă autonomie doar datorită unor proști naivi,
care nu râvnesc deloc totalitatea sau forța. Care nu pot decât să tânjească
după Mintea Unică, sau Ordinea, sau poate un fel de Zeu, un lucru care 
îi depășește, un lucru spre care întreaga viață se fixează, într-o permanentă 
reajustare, o economie ireductibilă, dogmatică 
a sufletului.


Mincinosul

Ce-am crezut că era dragoste
înăuntrul meu, resimt drept o mie de ipostaze
ale fricii. (Ale umbrei copacului
înfășurându-se în jurul scaunului, o muzică îndepărtată
de păsări înghețate zornăind
în frig.
Oriunde merg să îmi revendic
carnea, există intrări
pentru spirit. Și chiar și alinările lui
sunt întrebuințări hidoase pe care mă chinui
să le înțeleg.
		Deși sunt un bărbat
care e gălăgios
la nașterea
propriilor căi. Redefinind în mod public
fiecare schimbare din sufletul meu, de parcă le-aș fi
prezis,
	și aș fi profitat de ele, în sens biblic, chiar dacă
	greutatea lor incantatorie
			mi-a șters familiaritatea
			de pe față.
				O întrebare, cred,
un răspuns, orice rămâne
numărând minutele
până mori.

		Când vor spune, „E Roi
cel care a murit?” mă întreb
la cine se vor referi?


Cineva a aruncat 
în aer America

Cineva a aruncat în aer America
Se spune că ar fi un terorist,
un barbar
un A Rab,
în Afganistan
N-au fost teroriștii noștri americani
N-au fost Klanul sau Capetele Rase
Sau ăia care aruncă-n aer bisericile
Niggerilor, sau ne reîncarnează în Condamnarea la Moarte
N-a fost Trent Lott
Sau David Duke sau Giuliani
Sau Schundler, Helms pensionându-se

N-a fost
Gonoreea costumată
Bolile așternuturilor albe
Care au ucis oameni negri
Au terorizat rațiunea și sănătatea mintală
Mare parte a umanității, cum le place

Se spune (cine spune?)
Cine-s cei ce vorbesc
Pe cine plătesc
Cine spune minciunile
Cine-i sub acoperire
Cine a avut sclavi
Cine a făcut biștari din Dolari

Cine s-a îmbuibat din plantații
Cine a făcut genocidul indienilor
A încercat să nimicească poporul Negrilor

Cine trăiește pe Wall Street
Prima plantație
Cine ți-a tăiat boașele
Cine ți-a violat-o pe mami
Cine l-a linșat pe tati

Cine a avut smoala și cine a avut penele
Cine a avut chibritul, cine aprindea focul
Cine a ucis și a angajat
Cine a spus că e Dumnezeu & era tot Diavolul

Cine-i mai mare ca oricine
Cine-i mai bun ca cel mai bun
Cu cine seamănă Iisus

Cine a creat totul
Cine-i cel mai deștept
Cine-i cel mai tare
Cine-i cel mai bogat
Cine zice că ești urât și ei ceimaisuperbi

Cine definește arta
Cine definește știința

Cine a făcut bombele
Cine a făcut armele

Cine a cumpărat sclavi, cine i-a vândut

Cine ți-a spus în toate felurile
Cine crede că Dahmer n-a fost nebun

Cine? Cine? Cine?

Cine a furat Puerto Rico
Cine a furat Indiile, Filipinele, Manhattanul
Australia & Hebridele
Cine le-a impus opiul chinezilor

Cine deține clădirile
Cine o duce bine
Cine râde de tine
Cine te-a închis
Cine deține ziarele

Cine a comandat vasul cu sclavi

Cine a condus armata

Cine-i președintele fals
Cine-i stăpânitorul
Cine-i bancherul

Cine? Cine? Cine?

Cine deține mina
Cine te înnebunește 
Cine a avut pâinea
Cine a vrut pace
Cine crezi că a vrut război

Cine deține petrolul
Cine nu-și spală nici bolul
Cine deține solul
Cine nu-i un nigger
Cine-i mai șmecher ca orice șmecher

Cine deține orașul

Cine deține aerul
Cine deține apa

Cine îți deține bârlogul
Cine sparge și fură și înșală și ucide
și transformă adevărul în minciună
Cine spune că ești necivilizat

Cine trăiește în cea mai mare casă
Cine face crima cea mai mare
Cine merge în vacanță oricând

Cine a omorât cei mai mulți niggeri
Cine a omorât cei mai mulți evrei
Cine a omorât cei mai mulți italieni
Cine a omorât cei mai mulți irlandezi
Cine a omorât cei mai mulți africani
Cine a omorât cei mai mulți japonezi
Cine a omorât cei mai mulți latino

Cine? Cine? Cine?

Cine deține oceanul
Cine deține avioanele
Cine deține mallurile
Cine deține televiziunea
Cine deține radioul

Cine deține ceea ce nici măcar nu știm că poate fi deținut
Cine-i deține pe proprietarii care de fapt nu dețin

Cine deține suburbiile
Cine absoarbe orașele
Cine face legile

Cine l-a făcut pe Bush președinte
Cine crede că steagul confederat trebuie arborat
Cine vorbește despre democrație și minte

Cine e Fiara din Apocalipsă
Cine-i 666
Cine știe cine decide
Că Iisus trebuie crucificat
Cine-i Diavolul adevărat
Cine s-a îmbogățit din genocidul armean

Cine-i cel mai mare terorist
Cine schimbă biblia
Cine a omorât cei mai mulți oameni
Cine face răul cel mai mare
Cine nu-și face griji pentru supraviețuire

Cine are coloniile
Cine a furat cel mai mult pământ
Cine stăpânește lumea
Cine spune că-s buni dar fac numai rău
Cine-i călăul cel mai mare

Cine? Cine? Cine?

Cine deține petrolul
Cine vrea mai mult petrol
Cine ți-a spus ce să crezi și mai târziu ai aflat că-i o minciună

Cine? Cine? Cine?

Cine l-a găsit pe Bin Laden, poate că-s chiar Satana
Cine plătește CIA-ul,
Cine știa că bomba urma să explodeze
Cine știe de ce teroriștii
Au învățat să zboare în Florida, San Diego

Cine știe de ce Cinci israelieni filmau explozia
Și se spărgeau de râs

Cine are nevoie de combustibil fosil când soarele nu pleacă nicăieri

Cine face cardurile de credit
Cine profită de cele mai mari reduceri de impozit
Cine a plecat de la Conferința
Împotriva Rasismului
Cine i-a ucis pe Malcolm, pe Kennedy & Fratele lui
Cine l-a ucis pe Dr King, cine și-ar dori așa ceva?
Sunt ei legați de uciderea lui Lincoln?

Cine a invadat Grenada
Cine a făcut bani din apartheid
Cine îi ține pe irlandezi într-o colonie
Cine a răsturnat Chile și mai târziu Nicaragua

Cine i-a ucis pe David Sibeko, Chris Hani,
aceiași care i-au ucis pe Biko, Cabral,
Neruda, Allende, Che Guevara, Sandino,

Cine l-a ucis pe Kabila, cei care i-au nimicit pe Lumumba, Mondlane,
Betty Shabazz, Die, Prințesa Di, Ralph Feathersone,
Micuțul Bobby

Cine i-a închis pe Mandela, Dhoruba, Geronimo,
Assata, Mumia, Garvey, Dashiell Hammett, Alphaeus Hutton
Cine i-a ucis pe Huey Newton, Fred Hamtpon,
Medgar Evers, Mikey Smith, Walter Rodney,
Au fost oare cei care au încercat să-l otrăvească pe Fidel
Care au încercat să-i țină pe vietnamezi Oprimați

Cine a pus un preț pe capul lui Lenin

Cine i-a închis pe evrei în cuptoare,
și cine i-a ajutat să facă asta
Cine a spus „America Prima”
și și-a dat acordul pentru stelele galbene

Cine i-a ucis pe Rosa Luxemburg, pe Liebknecht
Cine i-a ucis pe Rosenbergi
Și pe toți oamenii buni care au fost aruncați în frig,
torturați, asasinați, făcuți să dispară

Cine s-a îmbogățit în Algeria, Libia, Haiti,
Iran, Irak, Arabia Saudită, Kuweit, Liban,
Siria, Egipt, Iordania, Palestina,

Cine a tăiat mâinile oamenilor în Congo
Cine a inventat SIDA
Cine a pus microbi
În păturile indienilor
Cine a inventat „Drumul Lacrimilor”

Cine a aruncat în aer Maine
& a pornit Războiul Hispano-American
Cine l-a readus pe Sharon la Putere
Cine i-a susținut pe Batista, Hitler, Bilbo,
Chiang Kai Chek

Cine a hotărât că Acțiunea Afirmativă trebuia să fie
Reconsiderată, The New Deal,
The New Frontier, The Great Society,

Pentru cine lucrează Tom Ass Clarence
Cine cine iese din gura lui Colon 
Cine știe ce fetiță e o Condoleeza
Cine-l plătește pe Connelly ca să fie un negru țeapăn
Cine dă Bursele de Geniu unui Homo Locus
Subsidere

Cine i-a răsturnat pe Nkrumah, Bishop,
Cine l-a otrăvit pe Robeson,
cine a încercat să-l vâre pe Du Bois în Închisoare
Cine i-a înscenat-o lui Rap Jamil Al Amin, Cine le-a înscenat-o Rosenbergilor,
lui Garvey,
Băieților din Scottsboro,
Celor Zece de la Hollywood

Cine a incendiat Reichstagul

Cine știa că World Trade Center avea să fie bombardat
Cine le-a spus celor 4000 de israelieni care munceau în Turnurile Gemene
Să rămână acasă în acea zi
De ce a stat Sharon deoparte, știi?

Cine? Cine? Cine?

Explozia Bufniței, cum îi spun ziarele
Putea fi văzută fața diavolului

Cine face bani din război
Cine-și câștigă pâinea din frică și minciuni
Cine vrea lumea așa cum e
Cine vrea ca lumea să fie condusă de imperialism și opresiune 
națională și violență, teroare, și foamete și sărăcie.

Cine stăpânește Iadul?
Cine e cel mai puternic

Cine dintre cei pe care i-ai cunoscut
L-a văzut pe Dumnezeu?

Dar toți l-au văzut
Pe Diavol

Ca o Bufniță explodând
În viața ta în creierul tău în sinele tău
Ca o Bufniță care cunoaște diavolul
Toată noaptea, toată ziua dacă asculți, Ca o Bufniță
Explodând în flăcări. Auzim întrebările ridicându-se
În focul teribil ca fluieratul unui câine nebun

Ca voma acidă a flăcărilor Iadului
Cine și Cine și CINE cine cine
Cineeee și Cineeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!Vorbește-mi cu gura ta


Vorbește-mi cu gura ta

Nu cu Ștreangul Zilnic sau cu animalele false ale lui Moș Crăciun
Pe care le văd la televizor. Vorbește-mi la ureche. Suficient de tare
Încât să te aud. Spune-mi ce se întâmplă cu noi, de ce
Stăm acum aici și ne îndreptăm spre Iad la ordinele Urâților lacomi
Mincinoși Zapalote, care spun că îi iubești, și că de asta trebuie
Să ne omoare. Spune-mi ce se petrece în mintea ta, nu în cutia idioților
Ai căror ochi transmit mirosuri prin conductă, cei care au deprins meșteșugul
De a-i spune Bestiei unde trăim, astfel încât să ne trezim rânjind
Spune-mi, uită-te la mine în timp ce vorbești. Atinge-mă ca să te asiguri că suntem amândoi aici.
Pune-mi o întrebare și o să-ți pun și eu una.
Putem conversa pentru un minut
Promite-mi că n-o să mă faci un scârbos egoist care bălește la dorințe neobișnuite.
Eu n-o să-ți strig numele. Strigă-mă prin ferestrele serii.
Poți cânta? Atunci fă-o. Un cântec pe care-l știm amândoi. Ce-ai zice de Internațională?
N-ai auzit niciodată de ea?
Vrei să cânți Past Time Paradise? Nu cumva ești Stevie Wonder, nu-i așa?
Ești prieten sau dușman? Prietenul sau dușmanul meu. Eu sunt poet. Am
o LAMĂ în vestă. Îl știi pe Langston Hughes. Îți place Aimé Césaire. Nu știi
Să joci baseball, dar știi să boxezi. Porți ceva albastru. Ai peste tot 
albastru pe tine. Ai ochii indigo, ești femeie sau bărbat.
De ce nu te-am întrebat înainte?
Înainte de ce? Ușa spre inima ta e deschisă? Buzele tale pot cânta?
Degetele tale sunt undeva aproape? Te cunosc? Ne-am întâlnit vreodată?
Cum ai ajuns aici?
Sunt aici unde sunt pentru mult timp. Fereastra mă iubește. Cum te pot
vedea? Tu nu vrei să mă vezi? De ce nu? Ok, dar totuși, vorbește-mi
cu gura ta.
Sper că nu ești preot sau detectiv.

Traducere de Alex Văsieș

Cărți publicate [selecție]:

• 1961 Preface to a Twenty Volume Suicide Note
• 1963 Blues People
• 1964 The Dead Lecturer
• 1966 Black Art
• 1969 Black Magic: Collected Poetry 1961-1967
• 1979 Poetry for the Advanced
• 1995 Transbluesency: The Selected Poems of Amiri Baraka/LeRoi Jones
• 1996 Eulogies
• 2000 The Fiction of LeRoi Jones/Amiri Baraka
• 2003 Somebody Blew Up America & Other Poems