Concursul de traduceri Z9Contemporan
NUMEPUNCTE
Evelyn Sim77,5
Andrada Strugaru54
Irina-Adelina Găinușă49,5
Ioana Grințescu49
Bogdan Vișan38
Mălina Turtureanu37
Emilia Teodosiu35
Suzan Otay34,5
Carla Airinei26
Irina Nicolescu24
Ioana Răducu22
Elena Luchian20
Cleo Constantinescu20
Livia Niță19
Alexandra-Maria Stancu18
Bianca Gabriela Buga17
Bryanna Manolache16
Daniela Moldovan16
Adrian-Florin Duță15
Roxana-Delia Prohap15
Ilinca Matei14
Denisa Chirteș13
Mihaela Munteanu13
Teodora Potocean13
Christian-Casian Mitrik13
Viviana Pascu13
Lucia Maria Vereș12
Maria Ioniță11,5
Ioana-Cătălina Mocanu11
Ecaterina Butnariuc10
Elena Druță10
Miruna Jurj10
Ștefan Mihai8
Georgiana Barbu8
Denisa Locher8
Maria-Talida Izdrăilă7
Catinca Dascălu6
Alisa Tite6
Elena Boldor6
Bianca Bustan5
Denisa Silivestru5
Marco Manolescu5

 

NUMEPUNCTE
Evelyn Sim35,5
Irina-Adelina Găinușă30,5
Andrada Strugaru26
Ioana Grințescu26
Mălina Turtureanu22
Bogdan Vișan20
Ioana Răducu16
Irina Nicolescu15
Suzan Otay12,5
Bryanna Manolache11
Emilia Teodosiu10
Alexandra-Maria Stancu9
Ilinca Matei9
Denisa Chirteș9
Lucia Maria Vereș9
Maria Ioniță8,5
Elena Luchian8
Adrian-Florin Duță8
Mihaela Munteanu8
Carla Airinei7
Livia Niță7
Daniela Moldovan7
Roxana-Delia Prohap7
Teodora Potocean7
Ioana-Cătălina Mocanu7
Ștefan Mihai7
Georgiana Barbu7
Bianca Gabriela Buga6
Christian-Casian Mitrik6
Ecaterina Butnariuc6
Cleo Constantinescu5
Maria-Talida Izdrăilă5
Catinca Dascălu5
Elena Druță4
Alisa Tite4
Viviana Pascu3
Bianca Bustan3
Miruna Jurj2
Denisa Locher2
Elena Boldor2
Denisa Silivestru2
Marco Manolescu1
NUME% VOTPUNCTE VOTPUNCTE JURIUTOTAL
Alexandra-Maria Stancu24,29918
Irina Nicolescu23,78816
Andrada Strugaru11,46511
Ioana-Cătălina Mocanu14,97411
Suzan Otay3,6279
Evelyn Sim5,9369
Maria-Talida Izdrăilă6,7527
Adrian-Florin Duță6,1415
Denisa Locher3,5134
NUME% VOTPUNCTE VOTPUNCTE JURIUTOTAL
Andrada Strugaru28,89918
Mihaela Munteanu15,48513
Teodora Potocean15,47613
Evelyn Sim10,85,5712,5
Miruna Jurj3,82810
Suzan Otay10,85,549,5
Alisa Tite7,8426
Daniela Moldovan5,2314
Denisa Locher2134
NUME% VOTPUNCTE VOTPUNCTE JURIUTOTAL
Bogdan Vișan11,37815
Evelyn Sim18,28614
Bryanna Manolache25,49312
Irina Adelina Găinușă116410
Carla Airinei3,41910
Suzan Otay10459
Cleo Constantinescu5279
Bianca Gabriela Buga10,7527
Lucia Maria Vereș5314
NUME% VOTPUNCTE VOTPUNCTE JURIUTOTAL
Evelyn Sim19,78715
Andrada Strugaru36,19514
Elena Luchian14,77613
Daniela Moldovan6,44812
Carla Airinei0,31910
Ilinca Matei10,3639
Viviana Pascu0,6246
Catinca Dascălu7,5516
Bianca Bustan4,4325
NUME% VOTPUNCTE VOTPUNCTE JURIUTOTAL
Roxana-Delia Prohap14,37815
Irina Adelina Găinușă5,79211
Ioana Răducu7,98311
Evelyn Sim13,84711
Andrada Strugaru23,12911
Ecaterina Butnariuc9,26410
Bogdan Vișan10,15510
Elena Luchian13167
Maria Ioniță2,9314
NUME% VOTPUNCTE VOTPUNCTE JURIUTOTAL
Mălina Turtureanu16,58917
Evelyn Sim34,39716
Ioana Grințescu12,77815
Elena Druță12,36410
Livia Niță9,7538
Lucia Maria Vereș0,4268
Carla Airinei0,1156
Marco Manolescu7,2415
Denisa Silivestru6,8325
NUME% VOTPUNCTE VOTPUNCTE JURIUTOTAL
Ioana Grințescu33,59716
Ioana Răducu17,48311
Emilia Teodosiu63811
Irina-Adelina Găinușă9,65,5510,5
Adrian-Florin Duță7,34610
Bianca Gabriela Buga0,11910
Georgiana Barbu12,8718
Maria Ioniță9,65,527,5
Elena Boldor3,7246
NUME% VOTPUNCTE VOTPUNCTE JURIUTOTAL
Emilia Teodosiu6,15914
Denisa Chirteș37,49413
Christian-Casian Mitrik8,86713
Mălina Turtureanu22,48311
Cleo Constantinescu23811
Irina-Adelina Găinușă4,1459
Irina Nicolescu18,4718
Viviana Pascu0,1167
Bryanna Manolache0,7224

 

NUME% VOTPUNCTE VOTPUNCTE JURIUTOTAL
Ioana Grințescu35,89918
Bogdan Vișan17,98513
Livia Niță6,54711
Emilia Teodosiu1,22810
Irina-Adelina Găinușă10,6639
Mălina Turtureanu9,3549
Ștefan Mihai14,2718
Suzan Otay0,4167
Ilinca Matei4,1325

 

We Used Our Words We Used What Words We Had

we used our words we used what words we had

to weld, what words we had we wielded, kneeled,

we knelt. & wept we wrung the wet the sweat

we wracked our lips we rang for words to ward

off sleep to warn to want ourselves. to want

the earth we mouthed it wound our vowels until

it fit, in fits the earth we mounted roused

& rocked we harped we yawned & tried to yawp

& tried to fix, affixed, we facted, felt.

we fattened fanfared anthemed hammered, felt

the words’ worth stagnate, snap in half in heat

the wane the melt what words we’d hoarded halved

& holey, porous. meanwhile tide still tide.

& we: still washed for sounds to mark. & marked.

Ne-am folosit cuvintele, am folosit ce cuvinte am avut

ne-am folosit cuvintele am folosit ce cuvinte am avut

ca să legăm, cuvintele pe care le-am avut le-am mânuit, îngenuncheat,

am îngenuncheat. & am plâns am stors udeala sudoarea

ne-am frământat buzele am sunat să vină cuvintele să alunge

somnul să atenționeze să ne vrem pe noi. să vrem

pământul l-am rostit mut ne-am înfășurat vocalele în jurul lui până

a încăput, înauntru încape pământul pe care l-am încălecat l-am trezit

& legănat am repetat am căscat & am încercat să răcnim

& am încercat să reparăm, alipiți, am cugetat, simțit.

am îngroșat trâmbițat intonat ciocănit, simțit

valoarea cuvintelor stagnând, plesnind în două la căldură

declinul dogoarea ce cuvinte strânsesem înjumătățite

& găurite, poroase. între timp fluxul încă e flux.

& noi: totuși curați ca sunetele să ne însemneze. & însemnați.

Ne-am folosit cuvintele am folosit ce cuvinte aveam

ne-am folosit cuvintele am folosit ce cuvinte aveam

de stăpânit, ce cuvinte sădisem, îngenuncheați,

am îngenuncheat. & am suspinat am stors sudoarea umezeala

ne-am sfâșiat buzele am scotocit după cuvinte să surghiunească

somnul să ne prevină să ne dorim. să ne dorim pământul rostit ne-a rănit vocalele până s-a

potrivit, în rafale pământul încălecat a răsuflat

& răvășiți ne-am revoltat am căscat și am încercat să strigăm

& am încercat să reparăm, reuniți, am răsărit, simțit.

am îmbelșugat, am famfarat, imnat tunat, simțit

cuvintele cuvenite trenat, despicate în dogoare

diminuarea dizolvarea cuvintelor adunate făcute pe din două

& găurite, cariate. între timp curentul încă pe curs.

& noi: încă ne scufundam după sunete de însemnat.

& am însemnat.

Ne-am folosit cuvintele am folosit ce cuvinte aveam

ne-am folosit cuvintele am folosit ce cuvinte aveam

de sudat, ce cuvinte am avut am sudat, îngenuncheat,

am îngenuncheat. și plâns am smuls sudoarea

ne-am mușcat buzele am urlat cuvinte să alungăm

somnul să ne prevenim din a ne vrea pe noi înșine. ca să vrem

pământul l-am șoptit ne-am înfășurat vocalele până

au încăput, în forme am fixat legat

și legănat am repetat am căscat și încercat să zbierăm

și să reparăm, să lipim, am verificat, simțit.

ne-am îndopat am fredonat cântat strivit, simțit

valoarea cuvintelor stagnând, am rupt în două căldura

epuizarea ceara cuvintele pe care le-am strâns s-au înjumătățit

și găurit, perforat. între timp valuri încă se sparg.

și noi: încă purtați către sunete să le însemnăm. și am însemnat.

Ne-am folosit cuvintele ne-am folosit de ce cuvinte aveam

Ne-am folosit cuvintele ne-am folosit de ce cuvinte aveam

de legat, ce cuvinte am avut am legat, de îngenuncheat,

am îngenuncheat & am plâns am stors umezeala sudoarea

ne-am sfâșiat buzele am strigat după cuvinte să înlăture

somnul să ne avertizeze să ne vrem. să vrem

pământul din care am mușcat ne-a rănit vocalele

până s-a înfipt, în fărâme s-a zgâlțâit pământul pe care l-am prins

s-a deșteptat & cutremurat am cântat, am căscat & am încercat

să strigăm & am încercat să reparăm, să aplicăm, am făcut, am simțit

ne-am îngrășat am trâmbițat am cântat am lovit, am simțit

valoarea cuvintelor a stagnat, s-a rupt în două, a ars

prăbușirea topirea cuvintele prețuite de noi s-au înjumătățit

& s-au găurit, au curs. Între timp valul tot val rămâne.

& noi: suntem încă spălați pentru sunete pronunțate &

răspronunțate.

Ne-am folosit cuvintele am folosit ce cuvinte am avut

ne-am folosit cuvintele am folosit ce cuvinte am avut

să sudăm, ce cuvinte am avut am sudat, îngenuncheați,

am îngenunchiat. & am plâns ne-am șters sudoarea udă

ne-am strâns buzele am apelat la cuvinte să ne alunge

somnul să ne avertizeze să ne vrem pe noi înșine. să vrem

pământul am murmurat ne-am rănit vocalele până s-au

potrivit, s-au potrivit pământului am murmurat treji

& legănați am zguduit am căscat & am încercat să ne plângem

& am încercat să reparăm, am înfăptuit, am simțit.

Am îmbogățit, lăudat, prețuit, netezit, am simțit

valoarea cuvintelor stagnând, sfâșiate în jumătate în căldură

declinul topirea jumătăților de cuvinte goale adunate,

poros. între timp, legătura rămâne strânsă.

& noi încă dornici să marcăm sunete. & marcate.

Ne-am folosit toate cuvintele, am folosit toate cuvintele pe care le aveam

ne-am folosit toate cuvintele, am folosit toate cuvintele pe care le aveam

ca să legăm, cuvintele pe care le aveam le-am legat, le-am manevrat,

am îngenuncheat. & plângând, am stors sudoarea, transpirația

ne-am sfâșiat buzele, am chemat cuvinte să alunge

somnul, să ne prevină, să ne dorim pe noi înșine. să ne dorim

pământul, i-am șoptit, am aranjat vocalele până

s-au potrivit, în încăperi pământul l-am montat, s-a zgâlțâit

& l-am agitat am cântat la harpă am căscat & am încercat să strigăm

& am încercat să reparăm, să atașăm, am confruntat, simțind.

am crescut am cântat la fanfare am intonat imnuri am bătut cu ciocanul, am simțit

valoarea cuvintelor stagnând, le-am rupt în jumătăți sub o sursă de căldură

declinul, topirea, cuvintele pe care le-am adunat s-au înjumătățit

& pline de găuri, poroase. între timp, fluxul a rămas flux.

& noi: am căutat sunete pe care să le însemnăm & le-am însemnat.

Ne-am folosit cuvintele am folosit ce cuvinte aveam

ne-am folosit cuvintele am folosit ce cuvinte aveam

de sudat, ce cuvinte am avut am folosit, îngenuncheat

& noi am îngenuncheat. & am plâns am stors umedul transpirația

ne-am chinuit buzele am sunat după cuvinte care să

alunge somnul să ne avertizeze să ne vrem noi înșine

pământul pe care l-am mimat pe buze ne-a înfășurat vocalele până

a încăput, înăuntru încape pământul pe care l-am escaladat pe care l-am deșteptat

& legănat l-am tot pomenit l-am căscat & încercat să-l strigăm

& încercat să-l reparăm, l-am transformat, l-am luat în calcul, simțit

am îngrășat fanfarat imnat ciocănit, simțit

valoarea cuvintelor stagnând, rupând brusc în două pe căldură

declinul topirea ce cuvinte am dosit înjumătățite

& găunoase, poroase. între timp mareea tot maree.

& noi: tot extenuați, așteptând sunete de marcat. & am marcat

Ne-am folosit cuvintele am folosit cuvintele pe care le aveam

ne-am folosit cuvintele am folosit cuvintele pe care le aveam

pentru a suda, ce cuvinte aveam am mânuit, am îngenuncheat,

am așezat în genunchi. & am plâns am stors umezeala sudoarea

ne-am zvântat buzele am sunat după cuvinte pentru a ne feri

de somn pentru a ne atenționa pentru a ne dori pe noi înșine. pentru a vrea

pământul l-am rostit ne-am răsucit vocalele până când

să corespundă, să se adapteze pământului pe care l-am urcat

și ne-am legănat, ne-am zbătut, am bâiguit și am încercat să lăcrimăm

& am încercat să fixăm, să ne fixăm, să ne atașăm, să simțim.

am îngurgitat am trâmbițat ne-am făcut fanfară, am cântat, am simțit

valoarea cuvintelor cum stagnează, cum se rupe în jumătate în căldură

se stinge se topește ce cuvinte am acumulat doar pe jumătate

& hulpave, spongioase. între timp mareea tot maree.

& noi: încă ne spălam după sunete pe care să le marcăm. & de marcat.

Ne-am folosit cuvintele am folosit cuvintele pe care le-am avut

ne-am folosit cuvintele am folosit cuvintele pe care le-am avut

să sudăm, cuvintele pe care le-am avut le-am mânuit, îngenunchiat,

am îngenunchiat. & plâns am stors umezeala transpirația

ne-am pustiit buzele am strigat pentru cuvinte să țină departe

somnul să prevină să ne dorească. să dorească

pământul pe care l-am râcâit ne-a rănit vocalele până ce-a

încăput, înăuntru-ncape pământul pe care l-am urcat provocat

& zguduit am trăncănit am căscat & încercat să țipăm

& încercat să fixăm, anexați, am făcut fapte, simțit.

am îngrășat trâmbițat adus ode dat cu ciocanul, simțit

valoarea cuvintelor stagnând, date-n jumătate în căldură

declinul topirea ce cuvinte-am adunat înjumătățite

& pline de găuri, poroase. între timp fluxul flux stătut.

& noi: tot spălați pentru sunete să ne zgârie. & zgâriați.

Dreaming is a Form of Knowledge Production

Nobody’s immune to their ego taking the wheel.

Dreaming is a form of knowledge production

& they don’t want it to be that easy for us.

As in: lay your head on a pillow

                                                            wake up holding

something new. I said what I said, not what you say

I said. Pigs are outside the house, but next door

this time. It’s not something our relationship

will be able to survive. He doesn’t show it, the cat,

but he loves me so. He has the gene but it hasn’t

kicked in yet. Another thousand years. All thinking

& no feeling. Shut up about Freud.

Să visezi e o formă de a produce cunoaștere

Nimeni nu e imun la propriul ego care ia cârma.

Să visezi e o formă de a produce cunoaștere

& ei nu vor să ne fie prea ușor.

Adică: pune-ți capul pe o pernă

                                                 trezește-te conținând

ceva nou. Am zis ce am zis, nu ce zici tu că

am zis. Porcii sunt în afara casei, dar la ușa vecină

de data asta. Nu este ceva pe care relația noastră

va reuși să îl supraviețuiască. El nu o arată, pisica,

dar mă iubește așa mult. El are gena, dar nu s-a

activat încă. Încă o mie de ani. Atâta gândit

& niciun sentiment. Taci despre Freud.

Visarea e o formă de producție a cunoașterii

Nimeni nu e imun la preluarea controlului de către ego.

Visarea e o formă de producție a cunoașterii

și ei nu vor să ne fie atât de ușor.

Constând în: lasă-ți capul pe o pernă

                     trezește-te ținând

ceva nou. Am zis ce am zis, nu ce zici tu

că am zis. Porcii sunt afară, la vecini,

de data aceasta. Nu e ceva ce relația noastră

ar supraviețui. El nu o arată, pisica,

dar mă iubește așa. Are gena, dar nu e

declanșată încă. Alți o mie de ani. Doar gândire,

fără sentimente. Nu mai vorbi despre Freud.

 

 

Visatul este o formă de producere a cunoașterii

Nimeni nu este imun egoului care preia conducerea.

Visatul este o formă de producere a cunoașterii

& ei nu vor să ne fie atât de ușor.

Precum: așază-ți capul pe o pernă

                                        trezește-te ținând

ceva nou. Am spus ce am spus, nu ceea ce spui tu

că am spus. Sunt porci afară, dar alături

de data aceasta. Nu este ceva căruia relația noastră

va fi capabilă să îi supraviețuiască. Nu o arată, motanul,

dar chiar mă iubește. Are gena dar nu

s-a activat încă. Încă o mie de ani. Doar gândit

& fără simțire. Mai lasă-mă cu Freud.

Visarea este o formă de producției a cunoașterii

Nimeni nu este imun la faptul că ego-ul lor preia controlul.

Visarea este o formă de producție a cunoașterii

iar ei nu-și doresc să ne fie atât de ușor.

Cum ar fi: întinde-ți capul pe o pernă

                                            trezește-te ținând

ceva nou. Am spus ce am spus, nu ce ai zis tu

că am spus. Porcii sunt în afara casei, dar la vecini

de data aceasta. Nu este ceva ce relația noastră

va putea supraviețui. Nu o arată, motanul,

dar mă iubește atât de mult. Are gena,dar încă nu a

început să-și facă efectul. Încă o mie de ani. Toți gândire

și fără simțire. Să taci despre Freud.

Visul e o formă de producere a cunoașterii

Nimeni nu e imun propriului ego care apucă cârma.

Visul e o formă de producere a cunoașterii

Și ei nu vor să ne fie atât de ușor.

Ca în: pune-ți capul pe pernă

                                                   trezește-te ținând în mână

ceva nou. Am zis ce-am zis, nu ce zici tu că

am zis. Porci sunt în afara casei, dar în vecini

de data asta. Nu e ceva căreia relația noastră

i-ar rezista. Nu o arată, pisica,

dar mă iubește mult. Are gena, dar încă

e latentă. Încă o mie de ani. Doar gânduri

și niciun sentiment. Mai taci odată cu Freud cu tot.

Să visezi e o formă de a produce cunoaștere

Nimeni nu e imun la propriul ego care ia cârma.

Să visezi e o formă de a produce cunoaștere

& ei nu vor să ne fie prea ușor.

Adică: pune-ți capul pe o pernă

                                                 trezește-te conținând

ceva nou. Am zis ce am zis, nu ce zici tu că

am zis. Porcii sunt în afara casei, dar la ușa vecină

de data asta. Nu este ceva pe care relația noastră

va reuși să îl supraviețuiască. El nu o arată, pisica,

dar mă iubește așa mult. El are gena, dar nu s-a

activat încă. Încă o mie de ani. Atâta gândit

& niciun sentiment. Taci despre Freud.

Să visezi e o formă de a produce cunoaștere

Nimeni nu e imun la propriul ego care ia cârma.

Să visezi e o formă de a produce cunoaștere

& ei nu vor să ne fie prea ușor.

Adică: pune-ți capul pe o pernă

                                                 trezește-te conținând

ceva nou. Am zis ce am zis, nu ce zici tu că

am zis. Porcii sunt în afara casei, dar la ușa vecină

de data asta. Nu este ceva pe care relația noastră

va reuși să îl supraviețuiască. El nu o arată, pisica,

dar mă iubește așa mult. El are gena, dar nu s-a

activat încă. Încă o mie de ani. Atâta gândit

& niciun sentiment. Taci despre Freud.

Visul e un mod de producere a cunoașterii

Nimeni nu e imun la preluarea controlului de către ego

Visul e un mod de producere a cunoașterii

& ei nu vor să ne fie atât de ușor

Cum e: pune-ți capul pe pernă

                        trezește-te ținând în mâini

ceva nou. Am zis ce-am zis, nu ce zici tu

că am zis. Sunt porci în afara casei, dar la vecinul de lângă

de data asta. Nu e ceva căruia relația noastră

va putea să-i reziste. Nu-mi arată asta, motanul,

dar mă iubește așa de tare. Are gena, dar

nu se exprimă încă. Încă o mie de ani. Doar gândit &

deloc simțit. Mai taci cu Freud al tău.

Visarea este o formă de producere a cunoașterii

Nimeni nu este imun la preluarea controlului de către propriul ego.

Visarea este o formă de producere a cunoașterii

& ei nu vor să ne fie atât de ușor.

Ca în: puneți-vă capul pe pernă

                                                            treziți-vă ținând

ceva nou. Am spus ceea ce am spus, nu ce spui tu

că am spus. Porcii sunt în afara casei, dar la ușa de alături

de data asta. Nu este ceva căreia relația noastră îi va putea supraviețui. Nu o arată, pisica,

însă mă iubește atât de mult. Are gena, dar nu a crăpat încă. Încă o mie de ani. Toată rațiunea

& niciun sentiment. Taci din gură în legătură cu Freud.

Identity Politics

I buy a Mana Party T-shirt from AliExpress.

$9.99 free shipping via standard post.

Estimated arrival 14–31 working days.

Tracking unavailable via DSL. Asian size XXL.

I wear it as a dress with thigh-high vinyl boots

and fishnets. I post a picture to Instagram.

Am I navigating correctly? Tell me,

which stars were my ancestors looking at?

And which ones burnt the black of searching irises

and reflected something genuine back? I look to

Rihanna and Kim Kardashian shimmering in

Swarovski crystals. Make my eyes glow with seeing.

I am inhaling, long white clouds and I see

rivers of milk running toward orange oceans of

sunlit honey. Tell me, am I navigating correctly?

I want to spend my money on something bougie,

like custom-made pounamu hoop earrings. I want to

make them myself but my line doesn’t trace back

to the beauties in the south making amulets

with elegant fingers. I go back into blackness,

I go back and fill in the gaps, searching through archives

of advertisements: Welcome to the Wonderland

of the South Pacific. Tiki bars, traffic-light cocktails &

paper umbrellas. Tell me, am I navigating correctly?

Steering through the storm drunk & wet-faced

waking up to the taste of hangover, a dry mouth, a strange bed,

shirt above my head is the flag fluttering over everything.

What were we celebrating? The 6th of February is the anniversary

of the greatest failed marriage this nation has ever seen.

In America, couples have divorce parties. We always arrive

fashionably late. Tell me, am I navigating correctly? The sea

our ancestors traversed stretches out farther than the stars.

Politica Identității

Cumpăr un tricou al partidului Mana de pe AliExpress.

9,99 dolari, livrare gratuită prin poșta standard.

Sosire estimată în 14-31 de zile lucrătoare.

Urmărirea indisponibilă prin DSL. Mărimea asiatică XXL.

Îl port ca o rochie cu cizme de vinil peste genunchi

și ciorapi de plasă. Postez o poză pe Instagram.

Oare navighez corect? Spune-mi,

la ce stele se uitau strămoșii mei?

Și care dintre ele au ars negrul irisurilor în căutări

și au reflectat ceva autentic înapoi? Mă uit la

Rihanna și Kim Kardashian care strălucesc a

cristale Swarovski. Îmi fac ochii să sclipească.

Inspir, nori lungi și albi și văd

râuri de lapte curgând spre oceane portocalii de

miere luminată de soare. Spune-mi, navighez corect?

Vreau să-mi cheltui banii pe ceva de lux,

cum ar fi cerceii rotunzi din pounamu făcuți la comandă. Vreau să-i

fac singură, dar rădăcinile mele nu se întorc

până la frumusețile din sud care confecționau amulete

cu degetele elegante. Mă întorc în negură,

mă întorc și umplu golurile, căutând prin arhive

de reclame: Bine ați venit în Țara Minunilor

din Pacificul de Sud. Baruri Tiki, cocktailuri semafor și

umbreluțe de hârtie. Spune-mi, navighez corect?

Conducând prin furtună, beat și cu fața udă

trezindu-mă cu gustul mahmurelii, gura uscată, un pat străin,

cămașa de deasupra capului meu e steagul care flutură peste tot.

Ce sărbătoream? 6 februarie este aniversarea

celei mai mari căsnicii eșuate pe care această națiune a văzut-o vreodată.

În America, cuplurile fac petreceri de despărțire. Noi întotdeauna suntem în urmă

cu moda. Spune-mi, navighez corect? Marea

pe care au traversat-o strămoșii noștri se întinde mai departe decât stelele.

Identitate politică

Cumpăr un tricou cu Partidul Mana de pe AliExpress.

9,99 dolari, transport gratuit prin poșta standard.

Sosire aproximativă în 14-31 zile lucrătoare.

Urmărire indisponibilă prin DSL. Dimensiunea asiatică XXL.

Îl port ca pe o rochie cu cizme de vinil până la coapse

și ciorapi de plasă. Am postat o poză pe Instagram.

Navighez corect? Spune-mi,

la care stele se uitau strămoșii mei?

Și care dintre ele au ars negrul irisurilor care au căutat

și au reflectat ceva autentic înapoi? Mă uit la

Rihanna și Kim Kardashian care strălucesc în

cristale Swarovski. Îmi fac ochii să strălucească doar cu privirea.

Inspir, lungi nori albi și văd

râuri de lapte curgând spre oceane portocalii de

miere luminată de soare. Spune-mi, navighez corect?

Vreau să-mi cheltuiesc banii pe ceva de lux,

cum ar fi cercei tip inel pounamu, făcuți la comandă. Aș vrea să

îi fac eu însă genele mele nu se trag

din frumusețile din sud care fac amulete

cu degete elegante. Mă întorc în întuneric,

Mă întorc și completez golurile, scormonind prin arhivele

din reclame: Bun venit în Țara Minunilor

din Pacificul de Sud. Baruri Tiki, cocktailuri semaforizante &

umbreluțe de hârtie. Spune-mi, navighez corect?

Conduc prin furtună beată și cu fața udă

mă trezesc cu gustul mahmurelii, gura uscată, un pat ciudat,

cămașa deasupra capului meu este steagul care flutură peste tot.

Oare ce sărbătoream? Pe 6 februarie este aniversarea

celei mai mari căsnicii eșuate pe care a văzut-o vreodată această națiune.

În America, cuplurile fac petreceri de divorț. Întotdeauna ajungem

intenționat cu întârziere. Spune-mi, navighez corect? Marea

pe care strămoșii noștri au traversat-o se întinde mai departe decât stelele.

Politica identității

Cumpăr un tricou cu partidul Mana de pe AliExpress.

9.99 dolari pentru curier standard.

Livrarea estimată în 14-31 de zile lucrătoare.

Transport indisponibil prin DSX. Mărimea asiatică XXL.

Îl port pe post de rochie cu cizme peste genunchi din vinilin

și cu ciorapi plasă. Pun o poză pe Instagram.

Sunt oare pe drumul cel bun? Spune-mi,

ce stele priveau strămoșii mei?

Și care dintre ele au ars negrul irișilor iscoditori,

reflectând ceva autentic în schimb? Mă uit la

Rihanna și Kim Khardashian strălucind în

cristale Swarovski. Îmi iau ochii.

Inhalez norii albi și văd

râuri de lapte galopând înspre oceane portocalii de miere,

ce reflectă lumina soarelui. Spune-mi, sunt pe drumul cel bun?

Vreau să-mi cheltui banii pe ceva decadent,

precum niște creole din jad făcute pe comandă. Le-aș face chiar eu,

dar nu mă trag din frumoasele sudiste care realizează amulete

cu degetele lor elegante. Mă trag din obscuritate.

Mă retrag și mă complac, căutând prin arhive

publicitare: Bine ați veni în Țara Minunilor

la sud de Pacific. Baruri, cocktailuri în degrade

și umbreluțe de hârtie. Spune-mi, sunt pe drumul cel bun?

Rătăcesc beată prin furtună cu fața acoperită de sudoare,

trezindu-mă cu un gust de mahmureală și o gură uscată într-un pat străin,

tricoul de deasupra capului meu fluturând în ciuda a tot.

Ce sărbătorim? Pe 6 februarie este aniversarea celui mai nefericit mariaj

din câte au văzut cetățenii acestei națiuni.

În America, cuplurile dau petreceri de despărțire. Mereu întârziem

exact atât cât trebuie. Spune- mi, sunt pe drumul cel bun? Marea

pe care au traversat-o strămoșii noștri se întinde dincolo de stele.

Îmi cumpăr un tricou cu partidul Mana de pe AliExpress.

9.99$ cu transport moca prin poștă standard.

Livrare în aproximativ 14-31 zile lucrătoare.

„Urmărește comanda prin DSL” indisponibil. Mărimea XXL (Asia).

Îl port drept rochie cu niște bocanci de vinilin, peste genunchi

și dresuri de plasă. Pun o poză pe Instagram.

Navighez oare cum trebuie? Spune-mi,

la ce stele se uitau străbunii mei?

Și care dintre ele le-au ars negrul irișilor scrutători

și au reflectat înapoi un răspuns sincer? Mă uit la

Rihanna și la Kim Kardashian, în Swarovski din cap

până în picioare. Îmi spăl ochii cu pozele lor.

Trag în piept, nori albi și lunguieți și văd

râuri de lapte care se varsă în oceane de culoarea mierii,

atinse de soare. Spune-mi, navighez cum trebuie?

Vreau să-mi sparg banii pe ceva bougie,

gen creole personalizate din pounamu. Vreau să

le fac eu însumi, însă nu mă trag din neamul

femeilor frumoase din sud care lucrau amulete

cu degete elegante. Eu mă trag din nimic,

refac legături și scormonesc prin arhive pline

de reclame: Bun venit în Țara Minunilor

a Pacificului de Sud. Baruri Tiki, cocktail-uri tricolore și

umbrelute de hârtie. Spune-mi, sunt pe drumul cel bun?

Înaintez prin furtună, beată și cu apele curgându-mi pe față

mă trezesc cu mahmureala pe limbă, cu gura uscată, într-un pat străin,

tricoul deasupra capului ca un steag fluturând deasupra camerei.

Ce sărbătoaream oare? Pe 6 februarie e aniversarea

celei mai eșuate căsnicii pe care a văzut-o țara asta.

În America, cuplurile dau petreceri cu ocazia divorțului. Nouă place însă

să fim mereu în urmă. Spune-mi, navighez pe unde trebuie? Marea

pe care străbunii meu au străbătut-o se întinde departe, dincolo de stele.

Politici de identitate

Îmi cumpăr un tricou Mana Party de pe AliExpress.

9.99 de dolari livrare gratuită prin poștă.

Sosire estimată între 14-31 de zile lucrătoare.

Monitorizare indisponibilă prin DSL. Mărime asiatică XXL.

Îl port pe post de rochie cu cizme înalte din vinilin

și ciorapi de plasă. Pun o poză pe Instagram.

Navighez corect? Spune-mi,

la care stele se uitau strămoșii mei?

Și care dintre ele ardeau negrul irișilor căutători

și reflectau ceva sincer la rândul lor? Mă uit

la Rihanna și Kim Kardashian sclipind

în cristale Swarovski. Fă-mi ochii să strălucească prin ceea ce văd.

Inspir, nori albi lungi și văd

râuri de lapte gonind spre oceane portocalii de

miere scăldată în lumina soarelui. Spune-mi, navighez corect?

Vreau să-mi cheltuiesc banii pe ceva de snobi,

cum ar fi niște cercei rotunzi pounamu făcuți la comandă. Vreau să

mi-i fac eu singură, dar linia mea de sânge nu se întoarce în urmă

la frumusețile din sud făcând amulete

cu degete elegante. Mă întorc în întunecime,

mă întorc și umplu golurile, căutând prin arhive

de reclame: Bine ați venit în Țara Minunilor

din Pacificul de Sud. Baruri Tiki, cocktail-uri multicolore &

umbreluțe de hârtie. Spune-mi, navighez corect?

Conducând prin furtună beată & cu fața umedă

trezindu-mă cu gustul mahmurelii, cu gura uscată, într-un pat străin,

cămașa de deasupra capului este steagul care flutură asupra tuturor lucrurilor.

Ce sărbătoream? Ziua de 6 februarie este aniversarea

celui mai grandios mariaj eșuat pe care l-a văzut națiunea asta.

În America, cuplurile dau petreceri de divorț. Ajungem mereu

târziu că e la modă. Spune-mi, navighez corect? Marea

pe care au străbătut-o strămoșii noștri se întinde mai departe de stele.

Politici identitare

Cumpăr un tricou cu Partidul Mana de pe Aliexpress

9.99 de dolari livrare gratuită cu expedierea standard

Timp de livrare estimat 14-31 de zile lucrătoare

Monitorizare indisponibilă prin DSL. XXL dimensiuni asiatice

Îl port ca pe o rochie, împerecheat cu cizme de vinilin până la genunchi

Și ciorapi de plasă. Postez o poză

pe Instagram

Navighez corect? Spune-mi, la ce stele privesc strămoșii mei?

Și care dintre ele au ars negrul irisurilor cercetătoare

Și au oglindit ceva real?

Mă uit cum Rihanna și Kim Kardashian strălucesc în cristale Swarovski.

 Ochii mei sclipesc de atâta văz.

Inspir, nori albi prelungi și văd

cum râuri de lapte se varsă

în oceane portocalii de miere atinse de soare.

Spune-mi, navighez corect?

Vreau să îmi dau banii pe ceva dichisit,

cum ar fi cercei rotunzi pounamu făcuți pe comandă. Vreau să

 îi fac eu, dar rădăcinile mele nu se întind

 până la frumusețile din sud, care confecționează

 cu degetele lor elegante amulete.Mă întorc în negură,

Mă întorc și completez goluri, cercetând arhivele reclamelor:

Bun venit pe Meleagurile Minunate

ale Pacificului de Sud. Baruri Tiki, cocktail-uri traffic-light și umbreluțe de hârtie.

Spune-mi, navighez corect?

Plutind printre bețivi cu fețele umezite

Trezindu-mă cu gust de mahmureală pe limbă, gura uscată, într-un pat strain,

tricoul de deasupra capului meu este steagul ce flutură deasupra a tot.

Ce am sărbătorit? 6 februarie este aniversarea

celei mai mari căsătorii eșuate din istoria țării.

În America, cuplurile dau petreceri de divorț.

 Mereu ajungem după sfertul academic.

Spune-mi, navighez corect? Marea

 traversată de strămoșii noștri se întinde mai departe de stele.

Politici Identitare

Cumpăr un tricou cu Partidul Mana de pe AliExpress.

9.99 dolari livrare gratuită prin poștă standard.

Sosire estimată 14-31 zile lucrătoare.

Urmărire indisponibilă prin DSL. Mărime asiatică XXL.

Îl port ca pe o rochie cu cizme din vinil până la coapse

și ciorapi plasă. Postez o poză pe Instagram.

Navighez corect? Spune-mi,

la care stele se uitau strămoșii mei?

Și care au ars negrul irisurilor în căutare

și au reflectat ceva autentic înapoi? Mă uit înspre

Rihanna și Kim Kardashian sclipind în

cristale Swarovski. Fă-mi ochii să strălucească de la văz.

Inhalez, nori lungi albi și văd

râuri de lapte curgând înspre oceane oranj de

miere luminată de soare. Spune-mi, navighez corect?

Vreau să îmi cheltui banii pe ceva pretențios,

ca cerceii rotunzi din pounamu făcuți la comandă. Vreau să

îi fac singură dar descendența mea nu ajunge

la frumusețile din sud ce făceau amulete

cu degete elegante. Mă întorc la negriciune,

mă întorc și umplu golurile, căutând prin arhive

de reclame: Bine ați venit în Tărâmul Minunilor

din Pacificul de Sud. Baruri Tiki, cocktailuri în culori de semafor &

umbreluțe de hârtie. Spune-mi, navighez corect?

Cârmind prin furtună beată și udă pe față

trezindu-mă cu gustul mahmurelii, o gură uscată, un pat nefamiliar

cămașa deasupra capului meu e steagul fluturând peste toate.

Ce sărbătoream? 6 februarie e aniversarea

celei mai grozave căsătorii eșuate pe care a văzut-o vreodată națiunea asta.

În America, cuplurile dau petreceri de divorț. Mereu ajungem

elegant de târziu. Spune-mi, navighez corect? Marea

traversată de strămoșii noștri se întinde dincolo de stele.

Politică Identitară

Cumpăr un tricou cu Partidul Mana de pe AliExpress.

$9,99 expediere gratuită prin poștă.

Livrare estimată 14-31 zile lucrătoare.

Urmărire indisponibilă prin DSL. Mărime asiatică XXL.

Îl port pe post de rochie cu cizme înalte din vinil

și ciorapi plasă. Postez o poză pe Instagram.

Navighez cum trebuie? Spune-mi

la care stele se uitau strămoșii mei?

Și care din ele mistuiau irisurile negre scormonitoare

și reflectau ceva real înapoi? Mă uit la

Rihanna și Kim Kardashian cum strălucesc în

cristale Swarovski. Îmi fac vederea să-mi sclipească în ochi.

Inspir, nori lungi și albi și văd

râuri de lapte curgând către oceane oranj de

miere scăldată de soare. Spune-mi, navighez cum trebuie?

Vreau să-mi dau banii pe ceva pompos,

cum ar fi cercei rotunzi din pounamu personalizați. Vreau

să mi-i fac singură dar genealogia mea nu are legătură

cu femeile frumoase din sud care fac amulete

cu degetele lor elegante. Mă întorc în întuneric,

mă întorc și umplu golurile, caut prin arhive

cu reclame: Bine ați venit în Paradisul

Pacificului de sud. Baruri tiki, cocktailuri semafor &

umbreluțe de hârtie. Spune-mi, navighez cum trebuie?

Conduc prin furtună beată & cu fața umedă

mă trezesc cu gust de mahmureală, gură uscată, un pat străin,

tricoul deasupra capului meu e steagul care flutură asupra a tot.

Ce sărbătoream? 6 februarie e aniversarea

celei mai importante căsnicii eșuate pe care a văzut-o țara asta.

În America, cuplurile dau petreceri de divorț. Noi mereu

întârziem cu stil. Spune-mi, navighez cum trebuie? Marea

pe care strămoșii noștri au traversat-o se întinde dincolo de stele.

Politici identitare

Cumpăr un tricou cu Partidul Mana de pe AliExpress.

9.99 dolari livrare gratuită prin poștă.

Livrare estimată în 14-31 zile lucrătoare.

Indisponibilă urmărirea coletului prin DSL. Mărime asiatică XXL.

O port drept rochie cu cizme înalte din vinil

și ciorapi plasă. Postez o poză pe Instagram

Navighez cum trebuie? Spune-mi,

la care stele se uitau strămoșii mei?

Și care dintre ele au ars negrul irișilor curioși

și au transmis ceva autentic înapoi? Mă uit la

Rihanna și la Kim Kardashian sclipind în

cristale Swarowski. Fă-mi ochii să strălucească doar privind.

Inhalez nori albi și lungi și văd

râuri de lapte curgând spre oceane portocalii de

miere luminată de soare. Spune-mi, navighez cum trebuie?

Vreau să-mi cheltui banii pe ceva opulent,

cum ar fi cerceii circulari pounamu făcuți pe comandă. Vreau să

mi-i fac singură, dar arborele meu genealogic nu merge până la

frumusețile din sud ce fac amulete

cu degete elegante. Mă întorc în întunecime

mă întorc și umplu golurile, căutând prin arhive

reclame: Bun venit în Paradisul

Pacificului de Sud. Baruri tiki, cocktail-uri tricolore &

umbreluțe de hârtie. Spune-mi, navighez cum trebuie?

Virând prin furtună beată & cu o grimasă pe chip

trezindu-mă cu gust de mahmureală, gura uscată, patul unui străin

tricoul de deasupra capului meu e steagul ce flutură deasupra a tot.

Ce sărbătoream? 6 Februarie e aniversarea

celei mai mari căsătorii eșuate pe care națiunea asta a văzut-o vreodată

în America, cuplurile organizează petreceri de divorț. Mereu întârziem

cu stil. Spune-mi, navighez cum trebuie? Marea

pe care strămoșii noștri au străbătut-o se-ntinde până după stele.

din “Introductions”

 

Who am I?
Someone who kisses your shoulder when they’re not supposed to.
I’m wearing high heels by the pool so that makes everything OK.
Now don’t be charming, darling.
There could be a lot of smashed vases in our future.

What should I do? Mind my manners?
I’m the type of person to lose an emerald ring.
I might drop it in my champagne and drink it.
How can I be such a swine?
Oh, darling. I hate to be thirsty.

Introduceri

 

Cine sunt?
Cineva ce-ți sărută umărul când nu ar trebui.
Port tocuri la piscină așa că nu-i bai.
Acum nu fi fermecător, dragule.
Viitorul ar putea să ne rezerve multe vaze sparte.

Ce ar trebui să fac? Să fiu grațioasă?
Sunt genul de persoană care ar pierde un inel cu smarald.
Mi-ar scăpa în paharul cu șampanie și l-aș bea.
Cum pot să fiu așa grosolană?
Oh, dragule. Urăsc să-mi fie sete.

Cine sunt?
Cineva care te sărută pe umăr când n-ar trebui
Port tocuri la piscină totuși, deci totul e OK
Nu încerca sa fii fermecător, dragă
Ar putea fi multe vaze sparte in viitorul nostru

Ce-ar trebui să fac? Să am grijă la maniere?
Sunt genul de persoană care ar pierde un inel de smarald
L-aș scăpa in șampanie și l-aș bea
Cum pot să fiu așa o scroafă?
Oh, dragă. Urăsc sa-mi fie sete.

din “Prezentări”

 

Cine sunt?
Cineva care ți-a sărutat umărul
când nu ar fi trebuit.
Port tocuri la piscină deci
asta face totul OK.
Nu face pe fermecătorul, scumpule
S-ar putea ascunde multe vaze sparte în viitorul nostru.


Ce ar trebui să fac? Să mă port frumos?
Sunt genul care să își piardă inelul cu diamant.
Poate îl voi scăpa în șampanie și îl voi bea.
Cum pot fi așa o vită?
O, scumpule. Nu suport să fiu însetată.

Din Introduceri

 

Cine sunt?
Cineva care-ți sărută umărul când n-ar trebui să o facă.
Port tocuri la piscină deci asta face totul ok.
Acum nu fii fermecător, dragule.
Ar putea fi o mulțime de vase sparte în viitorul nostru.

Ce ar trebui să fac? Să am grijă la maniere?
Sunt genul de persoană care ar pierde un inel cu smarald.
S-ar putea să-l scap în șampanie și să-l beau.
Cum pot să fiu așa o scroafă?
Of, dragule. Urăsc să-mi fie sete.

din „introduceri”

Cine sunt eu?
Cineva care-ți sărută umărul atunci cînd nu ar trebui să o facă.
Port tocuri înalte pe marginea piscinei și asta face totul ok.
Nu te da fermecător, dragule.
Ar putea fi o grămadă de vaze sparte în viitorul nostru.

Ce-ar trebui să fac? Să am grijă cu manierele mele?
Sunt genul de persoană care ar pierde un inel de smarald.
L-aș putea scăpa în șampanie și l-aș bea.
Cum pot fi așa o scroafă?
Oh, dragule. Detest să-mi fie sete.

Cine sunt eu?


Cineva care îți sărută umărul când nu ar trebui să o facă.
Port tocuri înalte pe lângă piscină și asta face totul să fie ok.
Nu fi fermecător, dragă.
Ar putea fi multe vaze sparte în viitorul nostru.

Ce ar trebui să fac? Să am grijă la maniere?
Sunt genul de persoană care pierde un inel de smarald.
S-ar putea să-l scap în șampanie și să-l beau.
Cum pot fi așa o scroafă?
Oh, dragă. Urăsc să-mi fie sete.

din “Introducere”

 

Cine sunt eu?
Cineva care îți sărută umărul când nu ar trebui.
Port pantofi cu toc în apropierea piscinei, așa că asta face ca totul să fie în regulă.
Haide, nu e nevoie să fii fermecător, dragă.
S-ar putea să existe o mulțime de vaze sparte în viitorul nostru.

Ce ar trebui să fac? Să-mi revizuiesc manierele?
Sunt genul de persoană care ar pierde un inel de smarald.
S-ar putea să-l scap în șampanie și să-l beau.
Cum pot să fiu atât de scroafă?
Oh, dragă. Urăsc să fiu însetată.

din "Prezentări"


Cine sunt eu?
Cineva care te sărută pe umăr atunci când nu ar trebui să o facă.
Port tocuri înalte lângă piscină, așa că totul e în regulă.
Nu fi fermecător acum, dragă.
S-ar putea să fie o mulțime de vase sparte în viitorul nostru.

Ce ar trebui să fac? Să-mi văd de maniere?
Sunt genul de persoană care pierde un inel de smarald.
S-ar putea să îl scap în șampanie și să-l beau.
Cum pot să fiu atât de porcoasă?
Oh, dragă. Așa urăsc să mi se facă sete.

din „Introduceri”

 

Cine sunt eu?
Cineva care te sărută pe umeri când nu ar trebui să o facă.
Port tocuri înalte la piscină, așa că totul este în regulă.
Nu fi fermecător, dragule.
S-ar putea să fie o mulțime de vaze sparte în viitorul nostru.

Ce ar trebui să fac? Să-mi văd de maniere?
Sunt genul de persoană care pierde un inel de smarald.
S-ar putea să îl scap în șampanie și să îl beau.
Cum pot să fiu atât de ticăloasă?
Oh, dragă. Nu-mi place să-mi fie sete.

The last night of my 20s

for Roddy Lumsden

 

Fitting that the day should dawn

in this most Lumsdenesque of Lumsdenesque

contexts: sea-froth for night music

and the company of Suzannah –

kind enough to show me this walk

she knows without recourse to light.

When the hour came

‘Mr Brightside’ played it in

a song to which

            by dint of the glint

                        in Sophie Barnard’s eye

                                    twelve years ago

I cannot listen passively.

Which calls to mind the secret canticle

that undoes you, Roderick.

Maybe it is better some things

retain their mist

that all of us might carry a well of myth

in the pit of our pitch,

maybe it is by such melodies we exist.

Ultima noapte din al doilea-mi deceniu

pentru Roddy Lumsden

 

Nimerit ca ziua să răsară

în aceste cele mai lumsdenești ale lumsdenescului

contexte: spumă de mare pentru muzica nocturnă

și compania Suzannei -

amabilă încât să-mi arate acest drum

pe care îl știe fără a recurge la lumină.

 

Când a venit ora

„Mr Brightside” a cântat-o

Într-o melodie pe care

           în urma scânteii

                        din ochii Sophiei Barnard

                                    acum doisprezece ani

Nu o pot asculta pasiv.

 

Care aduce aminte de cântarea tainică

care te dezleagă, Roderick.

Poate că e mai bine ca unele lucruri

să-și păstrează negura

ca să purtăm cu toții o fântână de mit

în golul vocilor noastre,

poate că prin astfel de melodii noi existăm.

Ultima noapte din tinerețea mea

pentru Roddy Lumsden

 

Potrivit că zorile se înalță

în cel mai lumsdenesc dintre

contextele lumsdenesciene: spuma mării ca muzică de noapte

și compania lui Suzannah –

destul de drăguță încât să-mi arate acest drum

pe care îl știe fără să recurgă la lumină.

Când a venit vremea

„Mr. Brightside” a început să cânte

un cântec pe care

     ca urmare a licărului

           din ochii lui Sophie Barnard

                acum doisprezece ani

nu-l pot asculta nepăsător.

Ceea ce îmi amintește de cântarea secretă

care te dezleagă, Roderick.

Poate este mai bine ca unele lucruri

să rămână în ceață

ca noi toți să purtăm o fântână de mituri

în adâncul frecvenței noastre,

poate că datorită acestor melodii existăm.

Ultima noapte la douăzeci-și-ceva de ani

pentru Roddy Lumsden

 

Potrivit ca ziua să răsară

în acest context cât se poate de lumsdenesc:

spuma mării pentru muzica nopții

și compania Suzannei –

îndeajuns de binevoitoare să îmi arate acest drum

pe care îl cunoaște fără a recurge la lumină.

Când a venit ora

„Mr Brightside” a întâmpinat-o

un cântec pe care

            ca urmare a licăririi

                        din ochiul lui Sophie Barnard

                                    acum doisprezece ani

nu îl pot asculta pasiv.

Ceea ce evocă în minte cântul secret

care te desface, Roderick.

Poate e mai bine ca unele lucruri

să își păstreze ceața

ca noi toți să purtăm o fântână de mit

în adâncul tonului nostru,

poate prin astfel de melodii existăm.

Ultima noapte a tinereții mele

pentru Roddy Lumsden

 

Convenabil ca ziua să înceapă

în cel mai tipic lui Lumsden dintre contextele tipice

lui Lumsden: spuma mării în loc de muzica nopții

și compania lui Suzannah –

atât de bună să îmi arate calea

pe care-o distinge fără să recurgă la lumină.

Când a sosit clipa

a început „Mr Brightside”

un cântec pe care

            prin gloria și energia

                        din privirea lui Sophie Barnard

                                         de-acum doisprezece ani 

nu-l pot asculta indiferent.

O aducere aminte a imnului neștiut

care te înduioșează pe tine, Roderick.

Poate e mai bine că unele lucruri

își păstrează ceața

pe care o conținem cu toții în fântâna dorințelor

din negura adâncurilor noastre,

poate că grație unor asemenea melodii existăm noi.

Ultima noapte având 20 și ceva de ani 

pentru Roddy Lumsden

 

Cum s-a nimerit ca ziua să se ivească

în cel mai Lumsdenian

context cu putință: valurile înspumate ale mării muzică pe fundalul nopții

și compania Suzannei  –

destul de amabilă încât să-mi arate calea

pe care ea o parcurge și pe întuneric.

 

Când a bătut ceasul

„Mr. Brightside” a marcat momentul

un cântec pe care

            din cauza sclipirii privirii

                              Sofiei Barnard

                                    în urmă cu doisprezece ani

nu îl pot asculta impasibil.

 

Asta mă duce cu gândul la cântarea secretă

care te răscolește, Roderick.

Poate e mai bine ca în unele cazuri

negura să nu se risipească

ca fiecare dintre noi să-i confere un mit originar,

smuls dintr-un puls al inimii,

poate că doar prin astfel de acorduri melodioase ajungem să trăim cu adevărat.

Ultima noapte a tinereții mele

pentru Roddy Lumsden

 

Se cuvine ca soarele să răsară

în cel mai Lumsdenesc dintre contextele

Lumsdenești: spuma mării pe post de muzică nocturnă

și Suzannah în compania mea —

care a binevoit să-mi arate promenada

pe care o cunoaște fără a avea nevoie de lumină.

 

Când a sosit timpul

au pus Mr Brightside

un cântec pe care

        grație scintilației

                din ochii Sophiei Barnard

                        acum doisprezece ani

nu pot să-l ascult pasiv.

 

Ceea ce-mi aduce aminte de cântarea secretă

care te năruie pe tine, Roderick.

Poate că unele lucruri trebuie

să rămână înnegurate

ca fiecare din noi să poată purta un izvor de legende

în străfundul modulației sale,

poate doar întru asemenea melodii existăm.

Ultima noapte a celui de-al doilea deceniu al vieții mele

pentru Roddy Lumsden

 

Se cuvine ca ziua să răsară

în acest context ce pare cel mai Lumsdian dintre Lumsdian       

spuma mării în schimbul sunetului nopții

și compania Suzannei -

destul de amabilă să-mi arate această cale

pe care o știe fără ajutorul luminii.

Când a venit momentul,

"Mr. Brightside" a fost difuzată

o melodie pe care

                      datorită strălucirii

                              din ochii Sophiei Barnard

                                              cu doisprezece ani în urmă

nu o pot asculta în mod pasiv.

Ceea ce îmi evocă în minte cântecul secret

care te dezleagă, Roderick.

Poate că este mai bine ca unele lucruri

să rămână-n ceață

astfel încât toți să adăpostim un izvor de legende

în adâncul abisului nostru,

poate că noi existăm prin astfel de melodii.

Ultima mea noapte la 20 și

pentru Roddy Lumsden

 

Cât de potrivit că zorii se ivesc

în cel mai lumsdenian dintre contextele

lumsdeniene: spuma mării ținând loc de muzică a nopții

și compania Suzannei –

destul de amabilă să îmi arate traseul ăsta

pe care poate să îl facă fără să aibă nevoie de lumini.

 

Când a fost momentul

a început „Mr. Brightside”

un cântec pe care

        ca o urmă a scăpărării

                din privirea Sophiei Barnard

                        de-acum doisprezece ani

nu pot să-l ascult indiferent.

 

Ceea ce-mi amintește de psaltirea secretă

care te destramă pe tine, Roderick.

Poate e mai bine ca unele lucruri

să rămână în ceață

să putem păstra cu toții un izvor de fantezii

în adâncul măduvii

poate astea-s melodiile care ne țin în viață.

Ultima noapte la 20

pentru Roddy Lumsden

 

Potrivind ca ziua să-nceapă

în cel mai lumsdenian din contextele

lumsdeniene: spuma-mării pentru muzica serii

și compania lui Suzannah –

destul de drăguță să-mi arate ruta asta

pe care o știe fără să recurgă la lumină.

 

Când ora veni

'Mr. Brightside' a cântat

o melodie pe care

                datorită strălucirii

                            din ochii lui Sophie Barnard

                                        de acum doișpe ani

nu o pot asculta pasiv.

 

Ceea ce îmi amintește de imnul secret

care te distruge pe tine, Roderick.

Poate e mai bine că unele lucruri

își păstrează ceața

că toți am putea căra o fântână de mit

în groapa zgomotelor noastre,

poate prin astfel de melodii existăm.

The Honey Bear
Billie Holiday was on the radio
I was standing in the kitchen
smoking my cigarette of this
pack I plan to finish tonight
last night of smoking youth.
I made a cup of this funny
kind of tea I’ve had hanging
around. A little too sweet
an odd mix. My only impulse
was to make it sweeter.
Ivy Anderson was singing
pretty late tonight
in my very bright kitchen.
I’m standing by the tub
feeling a little older
nearly thirty in my very
bright kitchen tonight.
I’m not a bad looking woman
I suppose O it’s very quiet
in my kitchen tonight I’m squeezing
this plastic honey bear a noodle
of honey dripping into the odd sweet
tea. It’s pretty late
Honey bear’s cover was loose
and somehow honey dripping down
the bear’s face catching
in the crevices beneath
the bear’s eyes O very sad and sweet
I’m standing in my kitchen O honey
I’m staring at the honey bear’s face.

Ursul de miere
La radio răsuna Billie Holiday
stăteam în bucătărie
fumându-mi țigara din
pachetul ăsta pe care plănuiesc să-l termin astă-seară
ultima seara de fumat din tinerețe.
Mi-am făcut o ceașcă de un
gen ciudat de ceai pe care-l
aveam prin sertare. Un pic prea dulce
un amestec nepotrivit. Singurul meu impuls
era să-l îndulcesc mai mult.
Ivy Anderson răsună
destul de târziu astă-seară
în bucătăria mea luminată.
Stau lângă chiuvetă
simțindu-mă un pic mai bătrână
aproape treizeci astă-seară
în bucătăria mea luminată.
Nu arăt așa rău,
presupun O e foarte liniște
în bucătăria mea astă-seară Storc
un urs de miere făcut din plastic un pic
de miere scurgându-se în ceaiul dulce ciudat. E destul de târziu
Capacul de la ursul de miere nu e pus bine
și cumva mierea se scurge
pe fața ursului oprindu-se
în crăpăturile de sub
ochii ursului O foarte trist și dulce
Stau în bucătăria mea O dragă
Mă uit la fața ursului de miere.

Billie Holiday era la radio
stateam in bucătărie fumând-mi țigara din pachetul pe care plănuiesc să-l termin in seara asta
ultima noapte de tânără fumătoare
mi-am făcut o cana din ceaiul ăsta ciudat pe care îl aveam uitat pe aici. Puțin prea dulce, un amestec ciudat. Singurul meu impuls a fost să-l fac și mai dulce.
Ivy Anderson cânta destul de târziu in noapte în bucătăria mea foarte luminată
lângă chiuveta
ma simt puțin mai bătrână, aproape 30, în bucătăria mea foarte luminată in această seară
cred că nu sunt o femeie care arată rau
O este atât de liniște în bucătăria mea
strâng acest urs de plastic plin de miere
un strop de miere se scurge într-un dulce ciudat ceai. E destul de tarziu
capacul ursului de miere era desfăcut si cumva mierea scurgandu-se pe fața lui ajunge în crăpăturile de sub ochi. O, foarte trist și dulce
stau în bucatarie. O, dragă
Holbându-mă la fața ursului de miere

Ursul cu miere

Au dat Billie Holiday la radio
Stăteam în bucătărie
fumându-mi țigara din
pachetul pe care plănuiesc să-l termin diseară
ultima noapte fumându-mi tinerețea.
Mi-am făcut o ceașcă
de ceai străin pe care îl aveam prin
casă. E puțin cam dulce
o combinație bizară. Singurul meu impuls
a fost să-l îndulcesc și mai mult.
Ivy Anderson a cântat
destul de târziu în seara asta
în bucătăria mea mult prea luminată.
Stau pe lângă chiuvetă
simțindu-mă puțin mai bătrână
la aproape 30 de ani în
bucătăria mea mult prea luminată în noaptea asta.
Nu arăt rău
Presupun
O, e prea liniște în bucătăria mea în noaptea asta
strâng în mâini ursul ăsta de plastic cu miere
un fir de miere curgând în ceaiul dulce și straniu. E destul de târziu
Capacul ursului cu miere nu a fost strâns cum trebuie
și cumva mierea
se prelinge
pe fața ursului
intrând în scorburile de sub
ochii ursului
O, atât de trist și dulce
Stau în bucătărie
O, dulceață
Privesc fața ursului cu miere.

Ursul cu miere

Era Billie Holiday la radio
stăteam în bucătărie
fumam o țigară din
pachetul pe care vreau să îl termin astă-noapte
ultima noapte de fumat din tinerețe.
Am făcut o ceașcă din ceaiul ăsta
amețitor pe care-l aveam
pe aici. O idee prea dulce
un amestec ciudat. Singurul meu impuls
a fost să-l fac mai dulce.
Cânta Ivy Anderson
era destul de târziu astă-noapte
în bucătăria mea orbitoare.
Stau lângă chiuvetă
mă simt o idee mai în vârstă
aproape 30 de ani
astă-noapte în bucătăria mea orbitoare.
Nu sunt o femeie urâtă
mă gândesc oh cât e de liniște
în bucătăria mea astă-noapte strâng
ursul ăsta din plastic cu miere un fir
de miere se prelinge în ceaiul ciudat de
dulce. E destul de târziu
ursul cu miere avea capacul desfăcut
și cumva mierea curgea
pe chipul lui rămânea
în scobiturile de sub
ochii lui oh atât de tragic și dulce
stau în bucătăria mea oh iubite
mă uit numai la fața ursului cu miere.

Honey Bear

La radio era Billie Holiday
stăteam în bucătărie
fumam țigări din
pachetul ăsta pe care am de gând să îl termin în seara asta
ultima noapte de tinerețe fumând.
Am făcut o cană din ceaiul ăsta ciudat
pe care-l aveam de ceva vreme. Puțin cam dulce,
un mix bizar. Singurul meu impuls
a fost să-l fac mai dulce.
Ivy Anderson cânta
destul de târziu în seara asta
în bucătăria mea luminoasă.
Mă sprijin de chiuvetă
simțindu-mă puțin mai bătrână
aproape de 30 în seara asta
în bucătăria mea foarte luminată.
Nu sunt o femeie care arată rău,
presupun. O, e mare liniște
în bucătătria mea în seara asta strâng
flaconul de miere un noodle
de miere curge în ceaiul ciudat
de dulce. E destul de târziu
eticheta de pe flaconul de miere era dezlipită
și cumva mierea curgea pe
fața ursului de pe ambalaj rămânând
printre crăpăturile de sub
ochii lui O, foarte trist și dulce
stau în bucătăria mea o, dragule
mă holbez la fața lui Honey Bear.

Ursul de miere

Billie Holiday se auzea la radio
Stăteam în bucătărie
fumând țigara din acest
pachet pe care am de gând să-l
termin în seara asta.
ultima noapte de fumatătoare din tinerețea mea.
Am făcut o ceașcă din acest ciudat
fel de ceai pe care-l aveam
prin preajmă. Puțin prea dulce
un amestec ciudat. Singurul meu impuls
era să-l fac mai dulce.
Ivy Anderson cânta
destul de târziu în seara asta
în bucătăria mea foarte luminoasă.
stau în seara asta lângă cuva din
bucătăria mea luminoasă
simțindu-mă mai în vârstă
aproape de treizeci.
nu sunt o femeie neatrăgătoare
Presupun O este foarte liniște
în bucătăria mea în această seară Strâng
acest urs de plastic cu miere o picătură
de miere scurgând-se în ceaiul neobișnuit
de dulce. Este destul de târziu
Capacul ursului era desfăcut
și cumva mierea se scurgea
pe fața ursului prinzându-se
în crăpăturile de dedesubtul
ochilor ursului O foarte triști și dulci
stau în bucătărie O dragă
Și mă holbez la fața ursului de miere.

Billie Holiday era la radio
stăteam în bucătărie
fumându-mi țigara din acest
pachet pe care plănuiesc să-l termin diseară
ultima noapte de fumătoare tânără
Am făcut o ceașcă din acest ceai
ciudat pe care îl aveam prin preajmă. Un pic prea dulce
o combinație neobișnuită. Singurul meu impuls
era să îl îndulcesc mai mult.
Ivy Anderson cânta
destul de târziu în noaptea asta
în bucătăria mea foarte luminoasă.
Stau lângă chiuvetă
simțindu-mă un pic mai îmbătrânită
aproape de treizeci de ani în
bucătăria mea foarte luminoasă.
Nu sunt o femeie urâtă
presupun O, e atât de liniște
în bucătăria mea în noaptea asta Strâng
acest urs de miere din plastic un tăițel
de miere se prelinge în ceaiul dulce și
ciudat. E destul de târziu
Capacul ursului de miere era desfăcut
și cumva mierea picura
pe chipul ursului se aduna
în cute sub
ochii ursului O, foarte trist și dulce
stau în bucătăria mea O, miere
privesc chipul ursului de miere.

Ursulețul de miere

Billie Holiday rula la radio
Stăteam în bucătărie
fumându-mi țigara din acest
pachet pe care planific să-l termin în seara asta
ultima noapte din tinerețea mea fumegătoare.
Am făcut o ceașcă din acest amestec ciudat
de ceai pe care l-am avut prin
preajmă. Puțin prea dulce,
o combinație bizară. Singurul meu impuls
a fost să-l fac și mai dulce.
Ivy Anderson cânta
destul de târziu în seara asta
în bucătăria mea foarte luminoasă.
Stau lângă chiuvetă
simțindu-mă un pic mai bătrână
am aproape treizeci de ani în bucătăria mea foarte
luminoasă în seara asta.
Nu sunt o femeie urâtă,
cred eu O e foarte liniște
în bucătăria mea în seara asta Storc
acest ursuleț de miere din plastic un fir
de miere picurând în ceaiul dulce
și straniu. E destul de târziu
capacul ursulețului de miere era deschis
și cumva mierea picura
pe fața ursulețului prinzându-se
în cutele de sub
ochii ursulețului O foarte trist și dulce
stau în bucătăria mea O dragă
mă holbez la fața ursulețului de miere.

Ursul cu miere

La radio era Billie Holiday
stăteam în picioare în bucătărie
și-mi fumam țigara din pachetul
ăsta pe care plănuiesc să-l termin în noaptea asta
ultima noapte de tânără fumătoare.
Mi-am făcut o ceașcă din ceaiul
ăsta ciudat pe care l-am tot ținut
pe-aici. Puțin cam prea dulce
un amestec bizar. Singurul meu impuls
a fost să îl îndulcesc și mai tare.
Ivy Anderson cânta
destul de târziu în noaptea asta
în bucătăria mea așa de luminoasă.
Stau în picioare lângă chiuvetă
și mă simt ceva mai bătrână
aproape de treizeci în bucătăria
mea așa de luminoasă în noaptea asta.
Nu sunt o femeie urâtă
presupun Vai e așa de liniște
în bucătăria mea în noaptea asta storc
ursul ăsta de plastic cu miere un tăițel
de miere scurgându-se în ceaiul bizar
și dulce. E destul de târziu
capacul ursului cu miere nu era bine strâns
și cumva mierea scurgându-se de-a lungul
feței ursului oprindu-se
în adânciturile de sub
ochii ursului Vai ce trist și dulce
stau în picioare în bucătăria mea Vai dulceață
mă holbez la fața ursului cu miere.

Citizen: “You are in the dark, in the car…” (excerpt)

You are in the dark, in the car, watching the black-tarred street being swallowed by speed; he tells you his dean is making him hire a person of color when there are so many great writers out there.

You think maybe this is an experiment and you are being tested or retroactively insulted or you have done something that communicates this is an okay conversation to be having.

Why do you feel okay saying this to me? You wish the light would turn red or a police siren would go off so you could slam on the brakes, slam into the car ahead of you, be propelled forward so quickly both your faces would suddenly be exposed to the wind.

As usual you drive straight through the moment with the expected backing off of what was previously said. It is not only that confrontation is headache producing; it is also that you have a destination that doesn’t include acting like this moment isn’t inhabitable, hasn’t happened before, and the before isn’t part of the now as the night darkens and the time shortens between where we are and where we are going.

Cetățean: "Stai în întuneric, în mașină..." (fragment)

Stai în întuneric, în mașină, uitându-te la strada neagră ca smoala ce se blurează de la viteză; el îți spune că decanul lui îl obligă să angajeze o persoană de culoare deși mai există mulți alți scriitori buni.

Te gândești că poate e un experiment și trebuie să treci un test sau ești insultată retroactiv sau ai făcut tu ceva ce spune că e ok să ai genul ăsta de conversație.

De ce simți că e în regulă să-mi zici așa ceva? Ai vrea ca lumina de la semafor să se facă roșie sau ca sirena poliției să răsune ca să poți pune frână, să te izbești de mașina din fața ta, să fiți propulsați atât de rapid încât fețele voastre ar fi brusc expuse vântului.

Ca de obicei, tu o iei fix prin momentul cu retragerea așteptată a cuvintelor ce au fost spuse. Nu numai pentru că o confruntare ți-ar provoca o durere de cap; e și că ai o destinație ce nu include să te prefaci că momentul ăsta nu e de nesuferit, că nu s-a mai întâmplat în trecut, și că trecutul nu face parte din momentul din prezent în care noaptea se întunecă și timpul se pierde printre unde suntem și unde mergem.

Pe întuneric, în mașină

Pe întuneric, în mașină, privin cum asfaltul acoperit cu smoală se dizolvă în viteză; el îți povestește cum decanul îl obligă să angajeze o persoană de culoare, ca și cum nu ar exista mulți alți scriitori talentați.

Te gândești că poate e un experiment și ești testată sau insultată retroactiv sau ai făcut ceva ce a dat de înțeles că această conversație merită să aibe loc.

De ce crezi că ar trebui să-mi spui toate astea? Ți-ai dori să se facă roșu la semafor sau să pornească sirenele poliției, să frânezi brusc, intrând în mașina din față și să fim proiectați prin parbriz, iar fețele sa ne fie izbite de vânt.

Ca de obicei, depășești momentul cu previzibila doză de resemnare la ce tocmai s-a spus. Nu doar acea interacțiune genereaza durerea de cap; mai este și faptul că destinația nu îți permite să recunoști cât de insuportabil este acest moment, nu se întâmpla înainte, dar înainte nu mai face parte din prezent pe măsură ce se întunecă și timpul se comprimă între momentul acesta și cel înspre care ne îndreptăm.

Cetățean: “Ești în întuneric, în mașină…” (fragment)

Ești în întuneric, în mașină și privești cum strada smolită e înghițită de viteză;

el îți zice că decanul îl forțează să angajeze o persoană de culoare când în lume sunt atâția scriitori buni.

Crezi că poate e un experiment ești testată sau retroactiv insultată sau că ai fi făcut ceva ce a transmis că asta e o conversație acceptată.

De ce te simți ok zicându-mi asta? Îți dorești ca lumina semaforului să devină roșie sau să pornescă o sirenă de poliție ca să poți călca frâna, să lovești brusc mașina din față atât de repede că fețele voastre ar fi brusc expuse vântului.

Ca mereu conduci drept prin moment cu așteptata reținere față de ce a fost spus înainte. Nu e doar confruntarea ce provoacă dureri de cap; ci și faptul că destinația nu permite ca acest moment să pară nelocuibil, ca și cum nu s-ar mai fi întâmplat înainte, iar înaintele nu-i parte din acum, cât noaptea devine mai neagră, iar timpul dintre unde suntem și unde vom ajunge se scurtează.

Cetățean: „Stai pe întuneric, în mașină…” (fragment)

Stai pe întuneric, în mașină, uitându-te cum strada neagră ca de smoală este înghițită de viteză; îți spune că decanul îl face să angajeze o persoană de culoare, când există așa de mulți scriitori grozavi.

Crezi că poate ăsta este un experiment și tu ești testată sau insultată retroactiv sau ai făcut ceva ce arată că asta este o conversație okay de avut.

De ce te simți okay spunându-mi asta? Îți dorești să se facă roșu la semafor sau să pornească sirena unei mașini de poliție ca să poți izbi frâna, ca să te poți izbi de mașina din fața ta, să fii propulsat înainte atât de repede încât fețele amândurora să fie brusc expuse la vânt.

Ca de obicei treci direct prin moment, și cum era de așteptat, dai înapoi de la ceea ce s-a spus mai înainte. Nu e numai că să confrunți pe cineva îți dă dureri de cap; e și faptul că ai o destinație care nu presupune să te comporți de parcă acest moment este de nelocuit, de parcă nu s-a mai întâmplat înainte, și înainte nu face parte din acum pe măsură ce noaptea se întunecă și timpul se scurtează între unde suntem și încotro mergem.

Cetățean: “Ești în beznă, în mașină...”

Ești în beznă, în mașină, privind strada asfaltată în negru cum este înghițită de viteză;

El îți spune că decanul  îl obligă  să angajeze o persoană de culoare când există atât de mulți scriitori talentați în lume.

Crezi că poate acesta este un experiment și ești testat sau insultat retroactiv sau ai făcut ceva ce sugerează că aceasta este o conversație acceptabilă de purtat.

De ce te simți bine spunându-mi asta ? Îți dorești ca lumina să devină roșie sau ca sirena poliției să pornească ca să apeși frânele, să intri în mașina de dinaintea ta, să fii propulsat atât de rapid încât ambele fețe ale tale ar fi brusc expuse vântului.

Ca de obicei, conduci direct prin moment cu îndepărtarea așteptată a ceea ce a fost spus înainte. Nu doar că confruntarea provoacă dureri de cap; este de asemenea și faptul că ai o destinație care nu include purtarea ca și cum acest moment nu ar fi bun de locuit,

Nu s-a mai întâmplat până acum, iar înainte nu face parte din acum pe măsură ce noaptea se întunecă și timpul se scurtează între locul unde suntem și locul spre care ne îndepărtăm

Cetățean: „Te afli în întuneric, în mașină...” (extras)

Te afli în întuneric, în mașină, urmărind cum strada acoperită cu asfalt negru e înghițită în viteză; el îți

povesteşte despre cum decanul lui îl forțează să angajeze o persoană de culoare când există atât de mulți

scriitori excepționali pe piață.

Te gândești că poate e un experiment și că ești testat sau insultat retroactiv sau poate

ai făcut ceva care semnalează că această conversație e acceptabilă.

Cum te poți simți bine în timp ce îmi spui asta? Ai vrea ca semaforul să devină roșu sau să auziți sirena

poliției ca să poți frâna brusc, să loviți mașina din față, să fiți aruncați

înainte atât de repede încât fețele amândurora să fie expuse brusc vântului.

Ca de obicei, treci rapid peste moment, cu retrargerea anticipată a ceea ce

s-a spus anterior. Nu doar că confruntarea provoacă dureri de cap, dar este și faptul că

destinația ta nu include să te comporți ca și cum acest moment nu există, ca și cum nu s-ar fi întâmplat

înainte, iar trecutul nu face parte din prezent pe măsură ce noaptea se întunecă și timpul se micşorează

între locul în care ne aflăm și cel spre care ne îndreptăm.

Cetățean: Ești în întuneric, în mașină... (extras)

Ești în întuneric, în mașină, urmărind cum strada asfaltată e înghițită de viteză; el îți spune că decanul lui îl obligă să angajeze o persoană de culoare când există atât de mulți scriitori talentați acolo.

Te gândești că poate totul e un experiment și ești testată sau jignită retroactiv sau ai făcut tu ceva care denotă că această conversație e acceptabilă.

De ce simți că e în regulă să îmi spui asta? Îți dorești ca lumina semaforului să se facă roșie sau să răsune o sirenă a unei mașini de poliție ca să poți frâna brusc, să te izbești de mașina din față, să fii propulsată înainte atât de rapid încât fețele voastre să fie expuse dintr-o dată vântului.

Așa cum se întâmplă de obicei treci repede peste acest moment cu reținerea așteptată față de ceea ce s-a spus anterior. Nu e doar că această confruntare te face să ai dureri de cap; este și faptul că ai o destinație care nu implică un comportament din care să denote că acest moment nu ar fi locuibil, nu s-a mai întâmplat înainte și înainte nu face parte din prezent pe măsură ce noaptea se adâncește și timpul se scurtează între locul în care suntem și locul în care ne îndreptăm.

Cetățean: „Ești în întuneric, în mașină...” (fragment)

Ești în întuneric, în mașină, privind cum asfaltul negru este înghițit de viteză; el îți spune că decanul lui îl obligă să angajeze o persoană de culoare, când sunt atât de mulți scriitori mari pe piață.

Te gândești că poate este un experiment și că ești testat sau insultat în mod retroactiv sau că ai făcut ceva care să îți transmită că este o conversație agreabilă de purtat.

De ce te simți bine spunându-mi asta? Îți dorești ca semaforul să se facă roșu sau ca o sirenă de poliție să sune, ca să poți frâna brusc, să te izbești de mașina din fața ta, să fii propulsat înainte atât de repede încât fețele voastre să fie expuse brusc la vânt.

Ca de obicei, treceți direct prin momentul cu așteptata revenire la ceea ce s-a spus anterior. Nu este vorba doar de faptul că această confruntare produce dureri de cap, ci și de faptul că ai o destinație care nu include să te comporți ca și cum acest moment nu este locuibil, nu s-a mai întâmplat înainte, iar ceea ce a fost înainte nu face parte din acum, pe măsură ce noaptea se întunecă și timpul se scurtează între locul în care ne aflăm și cel în care ne îndreptăm.

Cetățean: „Ești în întuneric, în mașină...” (fragment)

Ești în întuneric, în mașină, privind strada din smoală neagră înghițită de viteză; îți zice că decanul lui îl pune să angajeze o persoană de culoare când acolo sunt atât de mulți scriitori buni.

Crezi că poate-i un experiment și că ești testată sau insultată retroactiv sau că ai făcut ceva ce comunică faptul că asta e o conversație okay pe care s-o ai.

De ce te simți okay zicându-mi asta? Îți dorești ca lumina să se facă roșie sau ca sirena mașinii de poliție să se oprească ca să poți izbi frânele, izbi mașina din fața ta, să fiți azvârliți atât de rapid în față încât fețele voastre amândouă să fie dintr-odată expuse la vânt.

Ca de obicei conduci direct prin acel moment cu refugiul prevăzut a ceea ce a fost zis adineauri. Nu e doar că înfruntarea dă dureri de cap; e și faptul că ai o destinație care nu include să te comporți de parcă momentul ăsta nu e suportabil, de parcă nu s-a mai întâmplat înainte, și înainte nu mai face parte din acum pe când noaptea se întunecă și timpul se micșorează între unde suntem și unde ne-ndreptăm.

***

It won’t kill me to be sad again for just a little while, it was a sad day

though not a tragic day, a stranger yelled at me, a real solid drive-by,

hatred in his eyes, my neighbor said he could have had a gun and I

shouldn’t have back-talked, but I just can’t be spoken to that way anymore

even if in the end whoever-it-is grabs their whatever and blows a hole

clean through some part of me, and it was sad seeing mom again, nothing

bad happened, just meeting up with her in that hole-in-the-wall on Red

Arrow Highway with the half-ass tacos, it’s a clean place, the people are

nice, what’s to be sad about except for the taxidermized brown bear

in the entryway and us not getting any younger, driving home, lunch was

too short, it’s always too short, we have to steel ourselves for these farewells,

in the fields the corn was pretty much played out, the grapes this year not

so great, the vines my son planted didn’t produce, taking a break maybe

or done for good, there is such a thing, you know, as done for good.

***

nu-i un capăt de lume dacă sunt și eu iar un pic tristă, doar și ziua mea a fost la fel

nimic tragic totuși; un străin a lăsat geamul jos și a țipat la mine din mașină, parcă-i sclipea

ura în ochi; vecinul mi-a zis că „dacă avea un pistol la el” și „n-ar fi trebuit 

să-i răspunzi și tu” dar pur și simplu nu mai pot să mi se mai vorbească așa

chiar și dacă cine-o-fi-el pune până la urmă mâna pe ce-o-fi-având și îmi face

o gaură de glonț unde-o nimeri; și a fost deprimant să o vad din nou pe mama, nu

că s-ar fi întâmplat ceva rău, ne-am dat întâlnire la bodega aia de pe Red 

Arrow Highway, aia cu tacoși mici și amărâți, un loc curat de altfel, și oameni amabili

nimic deprimant în asta –  doar ursul ăla brun împăiat de la intrare

și timpul pe care nu poți să-l dai înapoi, și drumul înapoi spre casă; prânzul a fost

prea scurt, mereu prea scurt, trebuie să ne facem mereu curaj înainte să ne despărțim,

lanurile de porumb au pălit, și nici strugurii de anul ăsta nu sunt prea grozavi,

vița-de-vie pusă de băiatul meu n-a dat rod, poate sare peste un an

sau poate s-a dus de tot, se poate și asta, știi? să se duca dracu de tot.

***

Nu mi-ar strica să fiu tristă din nou, doar pentru puțin, a fost o zi tristă,

deși nimic tragic nu s-a întâmplat, un străin a urlat la mine, un moment cu adevărat brutal.

ură în ochii lui, vecinul mi-a zis că ar fi putut avea o armă și că

ar fi fost mai bine să nu comentez, dar nu mai pot accepta să mi se vorbească așa

chiar dacă în final oricine-ar-fi apucă orice-ar-fi și face o gaură

în mine, și a fost trist să o văd pe mama din nou, 

nu s-a întâmplat nimic, doar s-o văd acolo, în acea văgăună de pe

Red Arrow Highway cu jumătățile de taco, e un loc curat, oamenii sunt

de treabă, pentru ce să fii trist cu excepția ursului împăiat 

de la intrare și a faptului că nu întinerim, în drumul spre casă, prânzul 

a durat prea puțin, mereu durează prea puțin, trebuie să ne înarmăm pentru aceste despărțiri,

în lanuri porumbul era deja uscat, nici strugurii 

nu fuseseră așa de buni anul ăsta, vița plantată de fiul meu nu a încolțit, poate își ia o pauză

sau s-a dus de tot, există chestia asta, știi, să te duci de tot.

***

Nu mă va omorî să fiu din nou tristă pentru o vreme, deși a fost o zi tristă,

nu una tragică, un străin a strigat la mine, un șofer foarte solid,

cu ură în privire, vecinul meu a spus că ar fi putut avea o armă și

nu ar fi trebuit să îi comentez, doar că nu mai pot să mi se vorbească așa,

chiar dacă în cele din urmă, oricine-ar fi își va lua orice și va

face o gaură printr-o parte din mine, și a fost trist să o revăd pe mama, 

nimic rău nu s-a întâmplat, doar să mă întâlnesc cu ea în acel mic restaurant

de pe șoseaua Red Arrow cu tacos de doi bani, e un loc curat, oamenii sunt

amabili, ce motiv ai să fii trist, cu excepția ursului brun împăiat

de la intrare și noi care nu întinerim, conducând spre casă, prânzul a fost

prea scurt, întotdeauna e prea scurt, trebuie să ne pregătim pentru aceste despărțiri,

pe câmpuri porumbul era aproape terminat, strugurii din acest an nu sunt

prea buni, vița de vie plantată de fiul meu nu a rodit, poate că a luat o pauză

sau e pierdută pentru totdeauna, există un astfel de lucru, să știi, a fi pierdut pentru totdeauna.

***

N-o să mă omoare să fiu iar tristă încă puțin, a fost o zi tristă, deși 

nu o zi tragică, un străin mi-a zbierat, serios, conducând pe langă mine,  

ură în ochii lui, vecinul meu a zis că ar fi putut să aibă o armă și 

că nu ar fi trebuit să-i răspund, dar nu mai suport să mi se vrobească în halul ăsta, 

chiar dacă deznodământul ar fi că nu-știu-cine își scoate nu-știu-ce-ul și perforează 

nu-știu-ce parte din mine, a fost trist să-mi văd mama, nu s-a întâmplat 

nimic rău, dar doar să mă întâlnesc cu ea în văgăuna aia de pe Red 

Arrow Highway cu taco făcuți într-o doară, e un loc curat, oamenii sunt 

amabili, despre ce să fi trist, înafară de ursul taxidermiat 

de la intrare și noi care nu o să mai întinerim vreodată, conducând spre casă, prânzul a fost

prea scurt, e mereu mult prea scurt, trebuie să ne luâm inima-n dinți pentru aceste rămas-bunuri, 

pe câmp porumbul era deja aproape trecut, strugurii de anul ăsta, nu 

prea grozavi, vița plantată de fiul meu n-a rodit, cred că iau o pauză 

sau au terminat-o de tot, știi, e și asta o chestie, s- termini de tot.

***

N-ar omorî pe nimeni să fiu tristă din nou, doar pentru încă puțin timp, a fost o zi tristă, 

dar măcar nu tragică, un necunoscut a țipat la mine din mașină în timp ce trecea, 

ură în ochii lui,vecinul mi-a zis că dacă ar fi avut o armă nu mă mai certam cu el, 

dar nu mai suport să mi se vorbească în modul ăla, chiar și dacă 

nu-știu-cine își scoate nu-știu-ce-ul și mă împușcă în oricare parte a corpului meu, 

și s-o revăd pe mama a fost trist, chiar dacă nu s-a întâmplat nimic rău, doar ne-am întâlnit

în micul restaurant de pe autostrada Red Arrow, unde se servește taco vai morții lui,

e totuși un loc curat, oamenii sunt de treabă, nu există motiv să fii trist în afară de 

existența ursului brun împăiat de la intrare și a faptului că noi nu mai întinerim, 

conducem spre casă, prânzul a fost prea scurt, e mereu prea scurt, trebuie 

să ne luăm inima în dinți pentru acest rămas-bun, porumbul din lanuri era aproape copt, 

recolta de struguri nu e prea bună în acest an, vița de vie pe care fiul meu a plantat-o 

nu a rodit, luam o pauză sau ne oprim pentru totdeauna, știi, este acel lucru, a te opri pentru totdeauna.

***

Nu mă va ucide încă puțină tristețe, a fost o zi tristă,

dar totuşi nu o zi tragică, un străin a strigat la mine, o adevărată confruntare,

ură în ochii lui, vecinul meu a spus că ar fi putut avea o armă şi că 

nu ar fi trebuit să-i răspund pe acelaşi ton, dar pur şi simplu nu mai suport să mi se vorbească în felul acela

chiar dacă, în final, oricine ar fi, ar putea apuca ceva în mână şi face o gaură

printr-o parte oarecare a corpului meu, şi a fost trist să o văd din nou pe mama, nu s-a întâmplat 

nimic rău, doar simplul fapt că ne-am înâlnit în acel loc mic de pe Red

Arrow Highway cu acei tacos de calitate inferioară, e un loc curat, oamenii sunt 

de treabă, ce anume e de plâns, cu excepția ursului brun împăiat,

de la intrare şi cu noi care nu mai întinerim, conducând spre casă, prânzul a fost 

prea scurt, întotdeauna e prea scurt, trebuie să ne pregătim pentru asemenea despărțiri,

pe câmpuri porumbul era aproape gata pentru a fi cules, strugurii anul acesta nu au fost atât de buni, 

deci da, vițele pe care fiul meu le-a plantat nu au dat roade, poate că au luat o pauză

sau poate că au sfârşit definitiv există aşa ceva, ştii, un sfârşit definitiv.

***

Nu mă va ucide să fiu tristă din nou măcar pentru puțin timp, a fost o zi tristă

totuși nu tragică, un străin a țipat la mine, într-un mod foarte agresiv,

în ochii lui se citea ura, vecinul meu a spus că ar fi putut avea o armă și că

nu ar fi trebuit să-i răspund în același ton, dar nu pot să mai permit cuiva să îmi vorbească așa

chiar dacă în final cineva oricine-ar-fi ia orice și face o gaură

printr-o parte din mine, și a fost trist să o văd din nou pe mama, nimic

rău nu s-a întâmplat, doar să o întâlnesc în acel loc obscur de pe Red

Arrow Highway cu tacos făcuți superficial, e un loc curat, oamenii sunt

drăguți, ce ar putea să îi întristeze în afară de ursul brun taxidermatizat

aflat la intrare și faptul că nu vom întineri, conducând spre casă, prânzul a fost

prea scurt, mereu e prea scurt, trebuie să ne întărim pentru aceste despărțiri,

în câmpuri porumbul era aproape consumat, strugurii în acest an nu au

fost prea buni, vița de vie pe care fiul meu a plantat-o nu a dat roade, poate doar a luat o pauză

sau poate a renunțat pentru totdeauna, există așa ceva, știi, să renunți pentru totdeauna.

***

N-o să mă ucidă încă puțină tristețe, era o zi tristă

dar nu-i capăt de lume, un străin a zbierat la mine, crimă pe față,

mă săgeta din priviri, vecinu-meu a zis că se putea să fi avut o armă și că eu

aș fi scăpat mai ieftin dacă-mi țineam gura, dar cât să mai suport să mi se adreseze cineva în asemenea hal 

chiar dacă, până la urmă, cine o fi pune gheara pe ce o avea chef și mă împușcă

impecabil pe unde nimerește, și a fost trist s-o văd pe maică-mea din nou, nu s-a întâmplat

nimic grav, doar m-am întâlnit cu ea în bomba aia de pe Red

Arrow Highway cu neșansele alea de tacos, e un loc impecabil, oamenii sunt

cumsecade, ce te-ar putea întrista, afară de ursul brun împăiat 

de la intrare și imposibilitatea noastră de a mai întineri, conducând spre casă, prânzul

nu ne-a ajuns, niciodată nu ne ajunge, trebuie să fim puternice când ne luăm rămas bun

pe ogoare porumbul era cam stors de vlagă, strugurii de anul ăsta nu prea

străluciți, viile puse de fii-miu n-au dat rod, își trag sufletul, poate

sau li s-a acrit de tot, e și asta o chestie, știi, să ți se acrească de tot.

***

N-o să mă omoare să fiu din nou tristă doar pentru puțin, a fost o zi tristă

nu o zi tragică totuși, un străin s-a răstit la mine, un șofer chiar destul de solid, 

ură în ochii lui, vecina mea a spus că putea să aibă o armă și că n-ar 

fi trebuit să comentez, dar pur și simplu nu mai pot să-ndur să mi se vorbească în felul ăsta

chiar dacă până la urmă cine-știe-cine scoate cine-știe-ce și trage un glonț

direct prin vreo parte din mine, și a fost trist să o văd pe mama din nou, nu s-a

întâmplat nimic rău, doar întâlnitul cu ea în dugheana aia de pe autostrada

Red Arrow cu tacos de doi lei, e un loc curat, oamenii sunt

de treabă, ce motive să fii tristă în afară de ursul brun împăiat 

din dreptul intrării și noi care nu mai întinerim, condus spre casă, prânzul a fost

prea scurt, întotdeauna e prea scurt, trebuie să ne înzdrăvenim pentru despărțirile astea, 

pe câmp porumbul era destul de trecut, strugurii de anul ăsta nu 

prea reușiți, via plantată de fiul meu nu a rodit, poate ia o pauză

sau s-a sfârșit cu ea de tot, e și asta o chestie, știi, să fii sfârșită de tot.

Poeme de tradus

Drag View