Z9Actual: Concurs de traduceri

Etapa 9:

FINALIȘTI ETAPA 9:

IRINA ADELINA GĂINUȘĂ

AZI

amintiri ce pula mea vreți
făcând un porumbel gras să se zbată în zadar din nou
soarele roșcat să se rostogolească înapoi peste ani
pădurile îngălbenite să pălăvrăgească până la putrezire

eram singuri împreună el și eu
beți triști gândurile noastre venind peste noi
și-a întors privirea neagră către mine a zis
este asta fericirea vocea lui metalică

vocea lui care fusese atât de verde
ca gura mea trupul meu
cum i-am sărutat gâtul și coapsele piersică

da primii ani sunt atât de pârguiți
când săruturile cu gura deschisă umplu tăcerea
care azi e lungă. 

CRINA NEACȘU

ASTĂZI

amintirilor ce dracu’ vreți
făcând un porumbel gras să străbată iar aerul
soarele arămiu să se întoarcă cu ani de zile-n urmă
pădurile îngălbenite să dea din gură putrezinde

eram singuri el și eu
beți triști gândurile noastre năvălind
și-a întors privirea întunecată spre mine a spus
asta înseamnă fericirea vocea sa metalică

vocea sa care fusese odată atât de verde
ca gura mea corpul meu
cum i-am mai sărutat gâtul și coapsele pline

da primii ani sunt mereu atât de copți
atunci când săruturile cu toată gura umplu tăcerea
că și astăzi e o zi lungă

LORENA NEACȘU

ASTĂZI

 

amintiri ce dracului vreți 

făcând un porumbel gras să se bată iar cu morile de vânt 

soarele arămiu să rotească înapoi ani

lemnele îngălbenite să trăncănească cu descompunerea

 

eram singuri împreună el și cu mine

beți triști gândurile noastre pierzându-și importanța 

și-a întors privirea neagră spre mine a spus

este asta fericirea vocea lui metalică

 

vocea lui care fusese atât de verde

ca gura mea corpul meu

cum i-am sărutat gâtul piersiciu și pulpele

 

mda primii ani sunt așa de pârguiți

când săruturile cu gura deschisă umplu liniștea

care astăzi este lungă.

SUZAN OTAY

AZI

 

ce naiba vreți amintirilor atunci 

când faceți un porumbel gras să se zbată iar în aer 

soarele de cupru să se rotească ani întregi înapoi

pădurile îngălbenite să vibreze în timp ce se descopun

 

eram împreună singuri doar eu și el

beți triști lăsând gândurile să iasă din noi

s-a întors spre mine cu privirea întunecată și m-a întrebat

cu o voce metalică asta-i fericirea

 

vocea lui obișnuia să fie atât de viguroasă

ca gura mea corpul meu

sărutându-i gâtul și coapsele rozalii

 

da primii ani sunt deja consumați

atunci când săruturile cu gura deschisă acoperă liniștea

care azi a devenit adâncă.

ANDRADA STRUGARU

ASTĂZI

 

amintiri ce naiba vreți 

de faceți un porumbel gras să se zbată degeaba în aer

soarele de cupru să întoarcă timpul înapoi

pădurile-ngălbenite să flecărească a ponosire

 

eram singuri împreună el și cu mine

băuți triști gândurile noastre care se-mpuținau

și-a întors privirea-ntunecoasă-n direcția mea a spus

e asta fericire glasul lui metalic

 

glasul lui care fusese atât proaspăt

ca gura mea corpul meu

cum i-am sărutat gâtul de culoarea piersicuței și coapsele

 

da primii ani sunt așa de zemoși

când săruturi cu gura deschisă umplu tăcerea

care astăzi ține mult.

EMILIA TEODOSIU

AZI

 

amintirilor ce dracu vreți

de faceți un porumbel grăsun să zboare iar

soarele arămiu să se rostogolească ani întregi în trecut

pădurile îngălbenite să pălăvrăgească a descompunere

 

eram singuri împreună el și cu mine

beți triști gândurile noastre venind asupra noastră

și-a întors spatele uită-te în direcția mea a spus

oare asta e fericirea vocea lui metalică

 

vocea lui care fusese atât de verde

precum gura mea corpul meu

cum îi sărutam gâtul și coapsele catifelate

 

mda primii ani sunt atât de împliniți

când săruturile cu gura larg deschisă umplu liniștea 

care azi e prelungă

RICHARD SCOTT

today

memories what the fuck do you want
making a fat pigeon beat the air again
the copper sun roll back years
the yellowed woods chatter with decay

we were alone together him and me
drunk sad our thoughts coming down
he turned his black look my way said
is this happiness his voice metallic

his voice which had been so green
like my mouth my body
how I kissed his peachy neck and thighs

yeah the first years are so ripe
when open-mouthed kisses fill the silence
that today is long.

 

Formularul de înscriere este disponibil la adresa: https://forms.gle/BsdMwoHbukRET6BB7

Etapa 8:

FINALIȘTI ETAPA 8:

MIRUNA JURJ

SONET AMERICAN PENTRU ASASINUL MEU DIN TRECUT SI DIN VIITOR

 

Șapte dintre cele zece lucruri pe care le ador la fața

Lui James Baldwin țin de elasticitatea 

Spirituală a mimicii lui. Legănatul 

Dintre sprânceana stângă și cea dreaptă, spre exemplu. 

Încrețitura dintre ochii lui ca un diapazon

Sau o brazdă, ca o albie care se ramifică 

În afluenți ca niște rânduri de propoziții răpitoare 

Căutându-și punctul. Gropița din bărbia lui 

Se îngustează și se dilată ca o pupilă. Mai presus de toate 

Îmi plac toți ochii lui. Și ridurile 

De culoarea și senzația lemnului înnoroiat 

Din jurul ochilor. Noroiul e făcut din 

Simplă ploaie și pământ, aceleași sfinte

Deversări și dealuri de noroi din care e făcut James Baldwin. 

ELENA LUCHIAN

SONET AMERICAN PENTRU FOSTUL ȘI VIITORUL MEU ASASIN

 

Șapte din cele zece lucruri pe care le ador la fața 

Lui James Baldwin au legătură cu suplețea

Desăvârșită a mimicii lui. Hârjoneala 

Dintre sprânceana stângă & cea dreaptă, de pildă.

Încrețitura dintre ochii lui precum un

Diapazon ori poate un șanț, precum cursul unui râu ramificându-se

În afluenți asemenea unui șir de propoziții extatice  

Căutând punctul. Scobitura din bărbie i se 

Îngustează & dilată la fel ca o pupilă. Mai presus de orice,

Ador deplinătatea ochilor lui. Și ridurile cu

Textura & culoarea lemnului cufundat în noroi

Din jurul ochilor. Noroiul e alcătuit din

Apă de ploaie & pământ, aceeași rânduire a

Alunecărilor & mormanelor de pământ din care e alcătuit și James Baldwin.

SUZAN OTAY

SONET AMERICAN PENTRU ASASINUL TRECUTULUI ȘI AL VIITORULUI

 

Șapte din zece lucruri pe care le ador 

La înfățișarea lui James Baldwin au legătură cu elasticitatea

Spirituală a expresiilor sale faciale. Arcuirea

Dintre sprânceana dreaptă & cea stângă, de exemplu.

Pliul dintre ochi ca un diapazon 

sau o încrețitură, ca o albie de râu ramificându-se în afluenți 

ca rândurile unor fraze încântătoare 

în căutarea sfârșitului. Gropița din obraz 

Care se micșorează & se mărește ca o pupilă. Mai presus de orice,

Îmi place totul la ochii lui. Și ridurile, 

senzația & culoarea lemnului umed plutind în noroi 

îi înconjoară ochii. Noroiul e făcut din 

Ploaie & pământ, la fel cum James Baldwin e făcut din 

așchii & dealuri botezate de mizerie.

ANDRADA STRUGARU

SONET AMERICAN PENTRU FOSTUL ȘI VIITORUL MEU ASASIN

 

Șapte din cele zece lucruri pe care le iubesc la fața

Lui James Baldwin țin de maleabilitatea

Spirituală a expresiilor lui. Călătoria

De la sprânceana stângă la cea dreaptă, spre exemplu. 

Încrețitura dintre ochii lui ca un diapazon

Sau o brazdă, ca o albie de râu ramificându-se

În afluenți ca rânduri din fraze înflăcărate în

Căutarea unui punct. Gropița din bărbia lui

Se strânge și se dilată ca o pupilă. Mai mult decât orice

Iubesc tot ce sunt ochii lui. Și-acele riduri

Atingerea & culoarea lemnului dus de ape, jilav, în noroi

Din jurul acelor ochi. Noroiul e făcut din

Ploaie-obișnuită & pământ, aceleași revărsări care

Botează & mormane de țărână din care și James Baldwin e făcut.

EMILIA TEODOSIU

SONET AMERICAN PENTRU FOSTUL ȘI VIITORUL MEU ASASIN

 

Șapte din cele zece lucruri pe care le iubesc la chipul

Lui James Baldwin se referă la elasticitatea

Spirituală a expresiilor sale faciale. Unduirea

Dintre sprâncenele stângă & dreaptă, de exemplu. 

Cuta dintre ochii lui ca un diapazon

Sau o brazdă, ca o albie despicându-se

În afluenți ca rândurile de propoziții încântătoare

Aflate în căutarea unui punct. Gropița din bărbia lui 

Se contractă & dilată ca o pupilă. Mai presus de toate,

Îi iubesc toți ochii. Și acele riduri

Textura & culoarea lemnului ros din noroi

În jurul acelor ochi. Noroiul e făcut din modeste

Ploaie & pământ, aceleași botez de

Revărsări & dealuri de pământ din care James Baldwin e făcut.

BOGDAN VIȘAN

SONET AMERICAN PENTRU ASASINUL MEU DIN TRECUT ȘI DIN VIITOR

 

Șapte din cele zece chestii pe care le iubesc la fața
lui James Baldwin au legătură cu spirituala
Elasticitate a expresiilor sale. Călătoria
dintre sprânceana stângă & cea dreaptă, de pildă.
Cuta dintre ochii săi ca un diapazon
sau o crestătură, ca o albie despărțindu-se
în afluenți precum liniile frazelor frenetice
căutându-și un punct. Gropița din bărbia lui
se-ngustează și se mărește ca o pupilă. Dintre toate,
cel mai mult îi iubesc toți acei ochi. Și acele riduri
Senzația și culoarea lemnului ud ce plutește în noroi
în jurul acelor ochi. Noroiul e făcut din
ploaie simplă & pământ, aceleași botezătoare
scurgeri & dealuri de pământ din care și James Baldwin e făcut.

TERRANCE HAYES

AMERICAN SONNET FOR MY PAST AND FUTURE ASSASSIN

Seven of the ten things I love in the face
Of James Baldwin concern the spiritual
Elasticity of his expressions. The sashay
Between left & right eyebrow, for example.
The crease between his eyes like a tuning
Fork or furrow, like a riverbed branching
Into tributaries like lines of rapturous sentences
Searching for a period. The dimple in his chin
Narrows & expands like a pupil. Most of all,
I love all of his eyes. And those wrinkles
The feel & color of wet driftwood in the mud
Around those eyes. Mud is made of
Simple rain & earth, the same baptismal
Spills & hills of dirt James Baldwin is made of.

 

Formularul de înscriere este disponibil la adresa: https://forms.gle/94uGapcqBXg9kGiZ6

Etapa 7:

FINALIȘTI ETAPA 7:

ELENA LUCHIAN

IDEAL

 

N-am știut până acum ce-ar însemna pentru mine o culoare nouă. Frumusețea ei e o analiză a 

ceea ce cred și trăiesc, dar pare să influențeze prea puțin ce se întâmplă. Simbolistica unei păsări

zburând din mijlocul strugurilor într-un magazin se aseamănă cu frumusețea culorii pe care o are străvezimea strugurilor.

Spațiul căscat între lucrurile de pe masă îi aminteau de o persoană, așa cum îi amintea și pasărea,

o conștientizare a idealului spațiului pe care ea ar trebui să fie capabilă să-l vadă. Frumusețea poate lua forma asta când vine vorba de lucruri.

Punga de plastic din gardul viu, mișcându-se imperceptibil, alcătuiește un alcov, fie o mănușă, fie o ceață, ținând laolaltă dealul.

Timpul poate lua forma asta. Planul sinelui se separă de planul spațiilor dintre lucruri,

succesiunea ordonată la care apelează o persoană, doar ca să-și aducă aminte.

SUZAN OTAY

IDEAL

 

Nu am știut în avans ce ar putea însemna pentru mine o nouă culoare. Frumusețea ei e analiza

lucrurilor în care cred sau pe care le trăiesc, dar pare să afecteze într-o mică măsură ceea ce se întâmplă în jur. Semnificația unui păsări

zburând dintr-un ciorchine de struguri într-un magazin se datorează culorii superbe oferite de transparența strugurilor. 

Spațiul dintre obiectele de pe masă îi aduce aminte de o persoană, la fel cum pasărea i-a adus aminte de

un fel de ideal al spațiului pe care l-ar putea privi. Frumusețea poate lua această formă în jurul obiectelor.

O pungă de plastic pe un tufiș, mișcându-se ușor, formează o nișă, o mănușă sau un val de ceață care îmbrățișează dealul.

Timpul poate căpăta această formă. Propriul tău avion te separă de avionul spațiilor dintre obiecte,

o succesiune ordonată pe care cineva o înțelege, pe care și-o poate aduce aminte.

IOANA RĂDUCU

IDEAL

 

Nu am știut dinainte ce aș considera a fi o nouă culoare. Frumusețea ei e o meditație

asupra lucrurilor în care cred sau pe care le trăiesc, dar pare să modifice infim cele întâmplate. Însemnătatea unei păsări

care țâșnește dintre struguri într-un magazin e strâns legată de frumusețea culorii translucidității strugurilor.

O anume distanță între obiectele așezate pe o masă i-a adus aminte de o persoană, în același fel în care pasărea i-a adus aminte,

o abstracție a idealului distanței pe care ar putea să o vadă. Așa poate arăta frumusețea în preajma obiectelor.

O pungă de plastic prinsă într-un tufiș, mișcându-se subtil, formează o nișă, o mănușă sau ceață, cuprinzând dealul.

Așa poate arăta timpul. Planul sinelui se separă de planul distanței dintre obiecte,

o succesiune ordonată pe care o persoană o discerne, ca să i se aducă aminte.

ANDRADA STRUGARU

IDEAL

 

Nu am știut dinainte ce ar putea să fie o culoare nouă pentru mine. Frumusețea ei e o analiză 

a lucrurilor în care cred sau pe care le trăiesc, totuși parcă deformează întâmplările foarte puțin. Însemnătatea unei păsări 

zburând dintre struguri într-un aprozar ține de frumusețea culorii din semitransparența strugurilor.  

Există un spațiu între anumite obiecte pe o masă care ei i-a amintit de o persoană, în felul în care i-a amintit pasărea, 

o idee despre idealul spațiului pe care-ar fi în stare să îl vadă. Frumusețea poate arăta în acest fel în preajma obiectelor.

O pungă de plastic pe un boschet, mișcându-se ușor, se preface într-o firidă, o mănușă sau pâclă, cuprinzând dealul. 

Timpul poate arăta în acest fel. Planul în care ești tu se separă de planul spațiilor dintre obiecte, 

o înșiruire ordonată pe care o persoană o deprinde pentru a fi ținută minte. 

EMILIA TEODOSIU

IDEAL

 

Nu știam de dinainte ce s-ar pune, după mine, ca fiind o nouă culoare. Frumusețea sa e o analiză

a unor lucruri în care cred sau pe care le trăiesc, dar pare să schimbe fapte prea puțin. Semnificația unei păsări

țâșnind în zbor dintre strugurii dintr-un magazin se leagă de frumusețea culorii translucenței strugurilor. 

E un spațiu între câteva obiecte de pe masă care îi amintea de o persoană, la fel cum pasărea îi amintea,

un simț al idealului al spațiului pe care ar fi în stare să îl vadă. Frumusețea poate arăta astfel împrejurul obiectelor. 

O pungă pe un tufiș, mișcându-se subtil, devine o boltă, o mănușă sau ceață, ținând dealul captiv.

Timpul poate arăta astfel. Planul sinelui tău se separă de planul spațiilor dintre obiecte,

o succesiune ordonată pe care o persoană și-o însușește, pentru a i se reaminti. 

BOGDAN VIȘAN

DESĂVÂRȘIRE

 

N-am știut dinainte ce-ar putea fi pentru mine o nouă culoare. Frumusețea ei este o analiză 

a lucrurilor în care cred sau pe care le experimentez, doar că pare să modifice evenimentele foarte puțin. Semnificația unei păsări

zburând dintre struguri într-un magazin e legată de frumusețea culorii acelei diafanități a strugurilor. 

E un spațiu între niște obiecte de pe-o masă ce ei i-a amintit de-o persoană, în felul în care pasărea i-a amintit, 

o intuiție a desăvârșirii spațiului pe care ar putea să-l vadă. Frumusețea poate arăta așa în jurul obiectelor. 

O pungă de plastic într-un tufiș, mișcându-se câte puțin, creează un alcov, o mănușă sau pâclă, îmbrățișând colina. 

Timpul poate arăta așa. Planul sinelui tău se separă de planul spațiilor dintre obiecte, 

o succesiune ordonată pe care-o persoană o-nțelege, pentru a-i fi adusă aminte.

MEI-MEI BERSSENBRUGGE

IDEAL

1

I did not know beforehand what would count for me as a new color. Its beauty is an analysis
of things I believe in or experience, but seems to alter events very little. The significance of a bird
flying out of grapes in a store relates to the beauty of the color of the translucency of grapes.
There is a space among some objects on a table that reminded her of a person, the way the bird reminded her,
a sense of the ideal of the space she would be able to see. Beauty can look like this around objects.
A plastic bag on a bush, moving slightly, makes an alcove, a glove or mist, holding the hill.
Time can look like this. The plane of yourself separates from the plane of spaces between objects,
an ordered succession a person apprehends, in order to be reminded.

 

Formularul de înscriere poate fi găsit la adresa https://forms.gle/Rr5oZCTFq5WoP5dn6

Etapa 6:

FINALIȘTI ETAPA 6:

IOAN COROAMĂ

MĂ ÎNTORC ÎN MINNESOTA UNDE TRISTEȚEA ARE SENS

 

O California, nu știi tu că soarele este un zeu doar

dacă înveți să mori de dorul lui? Sunt plictisit.ă de oceanul

 

la a cărei gură am stat, îmbrăcat.ă în ciudă, rugându-mă pentru zăpadă,

știu, sunt ciudat.ă, prea multă lumină mă agită

 

cel puțin în acest ținut unde copacii poartă întotdeauna verdele.

Știu că ceva care nu moare nu poate fi încântător.

 

Te-ai ridicat tu vreodată pe un lac înghețat, California?

Soarele de deasupra ta, zăpada & marea împotmolită – un câmp de oglindire

 

Totul cerând să fie soarele de altfel, tot ceea ce te-nconjoară

e lumină & e minunat & dacă rămâi prea mult te va ucide 

 

& e așa de păcat, știi? Ești singura chestie călduroasă situată pe o rază de mile distanță

& singura chestie ce nu poate să strălucească.

COSTIN GHIBAN

MĂ ÎNTORC ÎN MINNESOTA, UNDE TRISTEȚEA ARE SENS

 

O, California, nu știi că soarele e un zeu doar

dacă înveți să mori de foame pentru el? M-am plictisit de ocean

 

am stat pe buza lui, îmbrăcat în puf, rugându-mă pentru zăpadă

știu, sunt ciudat, prea multă lumină mă tulbură

 

cel puțin în acest ținut unde copacii sunt mereu verzi.

Știu că ceva ce nu moare nu poate fi frumos.

 

Ai stat vreodată pe un lac înghețat, California?

Soarele deasupra ta, zăpada și marea imobilizată – un câmp de oglinzi

 

toate cerând să fie și ele soare, totul în jurul tău

e lumină și e minunat și dacă stai prea mult te va ucide

 

și e atât de trist, știi? Ești singurul lucru cald pe kilometri întregi

și singurul lucru care nu poate străluci.

SUZAN OTAY

MĂ ÎNTORC ÎN MINNESOTA UNDE TRISTEȚEA ARE UN SENS

 

Oh, California, nu știai că soarele devine doar un dumnezeu

atunci când înveți să te-nfometezi pentru el? Oceanul mă plictisește

 

Am stat la marginea lui, îmbrăcat în geacă de iarnă, rugându-mă să înceapă ninsoarea

Știu, sunt ciudat, devin agitat de la prea multă lumină

 

cel puțin asta se întâmplă pe pământul ăsta unde copacii sunt mereu verzi

Știu că ce nu moare nu poate fi niciodată frumos.

 

S-a întâmplat vreodată să te afli pe suprafața unui lac înghețat, California?

Cu soarele deasupra ta, zăpada & marea stând în loc – un câmp de oglindă

 

toate vrând să fie ele soarele, tot ce-i în jurul tău

e lumină & e splendid & dacă stai prea mult o să te omoare

 

& e atât de trist, știi? Ești singurul lucru cald timp de kilometri întregi

& singurul lucru lipsit de strălucire. 

IOANA RĂDUCU

MĂ ÎNTORC ÎN MINNESOTA UNDE TRISTEȚEA ARE SENS

 

O, California, nu știi că soarele e un zeu numai

dacă înveți să tânjești după el? M-am plictisit de ocean

 

am stat pe malul lui, în haine de iarnă, rugându-mă să ningă

știu, sunt straniu, prea multă lumină mă neliniștește

 

cel puțin în locul acesta unde copacii își conservă verdele.

Știu că ceea ce nu moare nu poate fi frumos.

 

Ai stat vreodată pe un lac înghețat, California?

Soarele deasupra ta, marea neclintită & zăpada—o întindere de oglindă

 

cerând în întregime să devină și ea soare, tot ce te înconjoară

e lumină & e superb & dacă zăbovești prea mult te va ucide

 

& e atât de trist, știi? Ești singura creatură caldă pe o distanță de kilometri

& singura creatură lipsită de strălucire.

ELENA STAN

MĂ ÎNTORC ÎN MINNESOTA, UNDE TRISTEȚEA ARE SENS

 

O, California, nu știi că soarele e doar un zeu

dacă înveți să te înfometezi pentru el? M-am plictisit de ocean

 

Am stat la marginea lui, îmbrăcat în puf, rugându-mă pentru zăpadă.

Știu, sunt ciudat, prea multă lumină mă neliniștește 

 

cel puțin în acest ținut unde copacii sunt mereu verzi.

Știu că ceva care nu moare nu poate fi frumos.

 

Ai stat vreodată pe un lac înghețat, California?

Soarele deasupra ta, zăpada și marea înțepenită – un câmp de oglindă

 

toate cerând să fie și ele soarele, totul în jurul tău 

e lumină și e superb și dacă stai prea mult te va ucide

 

și e atât de trist, știi? Ești singurul lucru cald pe o rază de kilometri

și singurul lucru care nu poate străluci.

BOGDAN VIȘAN

MĂ-NTORC ÎN MINNESOTA ACOLO UNDE TRISTEȚEA ARE SENS

 

O California, oare nu știi că soarele-i doar o zeitate

dacă-nveți să te-nfometezi pentru el? Sunt plictisit de ocean

 

am stat la marginea lui, acoperit în fulgi, rugându-mă pentru zăpadă

știu, sunt ciudat, prea multă lumină mă neliniștește 

 

cel puțin în ținutul ăsta unde copacii rezistă totdeauna verzi.

Știu că ceea ce nu moare nu poate fi frumos. 

 

Ai stat vreodată pe-un lac înghețat, California?

Soarele deasupra ta, zăpada & încremenita mare— o întindere de-oglindă

 

toate stăruind să fie soare deopotrivă, totul din jurul tău 

e lumină & e minunat & dacă stai prea mult te va ucide

 

& e așa de trist, știi? Ești singurul lucru călduros de-a lungul câtorva mile

& singurul ce nu poate lumina. 

DANEZ SMITH

I’M GOING BACK TO MINNESOTA WHERE SADNESS MAKES SENSE

 

O California, don’t you know the sun is only a god

if you learn to starve for him? I’m bored with the ocean

 

I stood at the lip of it, dressed in down, praying for snow

I know, I’m strange, too much light makes me nervous

 

at least in this land where the trees always bear green.

I know something that doesn’t die can’t be beautiful.

 

Have you ever stood on a frozen lake, California?

The sun above you, the snow & stalled sea—a field of mirror

 

all demanding to be the sun too, everything around you

is light & it’s gorgeous & if you stay too long it will kill you

 

& it’s so sad, you know? You’re the only warm thing for miles

& the only thing that can’t shine.

 

Formularul de înscriere poate fi găsit la adresa https://forms.gle/9XfXtCt78h7q323j9

Etapa 5:

FINALIȘTI ETAPA 5:

DIANA APOSTOL

LA SFÂRȘITUL VERII, DUPĂ UN ATAC DE PANICĂ

 

Nu pot să mă dezbrac de apăsarea frunzelor

Marginile lobate aplecate înspre fereastră

ca o privire masculină nedorită fixată pe fund,

(vor să binecuvânteze și să binecuvânteze și șșșt).

Și dacă vreau să fiu diavol mai degrabă? Închină-te

în fața nebuniei care mă face așa. Bâzâitul

de coasă al vecinului, un steag roșu pe cutia poștală

ridicat, un câine care latră de la trei case distanță,

și asa arata o zi. Gândacul de pe lambriu,

creanga moartă se rupe, dar nu se mai rupe, pietre

din mare lângă pietre din râu,

mesaje fără răspuns ca niște fantome în gât,

o sirenă care se văicărește ascuțit înspre oraș repetând

că urgența nu este aici, repetând

că această tăcere zgomotoasă este doar în locul în care trăiești.

IOAN COROAMĂ

SFÂRȘIT DE VARĂ DUPĂ UN ATAC DE PANICĂ

 

Nu mă pot dezbrăca de presiunea frunzelor,

muchiile lobate înclinate spre fereastră

Ca o privire bărbătească îndreptată nepofit spre spate

(ei vor să binecuvânteze și să binecuvânteze și să reducă la tăcere)

Dacă vreau să fiu diavol în schimb? Să

mă închin nebuniei care mă definește. Zumzăitul

vecinilor cosind, un steguleț roșu înălțat pe

cutia poștală, un câine care latră de la mai bine de trei case,

și așa stau treburile într-o zi. Gândac pe lambriu,

creangă uscată ce se rupe, ba nu se rupe, pietrele 

mării lângă pietrele râului,

mesaje fără răspuns precum fantome-n gât,

o sirenă smiorcăindu-se tare spre oraș repetând

că urgența nu se află aici, repetând

că această liniște zgomotoasă se află doar unde tu trăiești. 

IRINA-ADELINA GĂINUȘĂ

VARĂ TÂRZIE DUPĂ UN ATAC DE PANICĂ

 

Nu mă pot dezbrăca de la presiunea frunzelor,

marginile încovoiate întinzându-se către fereastră

ca privirea nedorită și fixă a unui bărbat pe fundul meu,

(își doresc să binecuvânteze și să binecuvânteze și să tacă).

Și dacă eu vreau să fiu mai degrabă diavol? Să mă închin

în fața nebuniei din care sunt făcută. Bâzâitul

de la mașina de tuns iarba, steagul roșu al unei cutii poștale

ridicat, lătratul unui câine de la trei case distanță,

și asta înseamnă o zi. Un gândac pe lambriuri,

o ramură moartă frângându-se, dar nu chiar, pietre

din mare lângă pietre din râu,

mesaje fără răspuns ca o fantomă în gât,

o sirenă țipând ascuțit spre oraș, repetând

că urgența nu e aici, repetând

că liniștea asta asurzitoare este doar locul în care trăiești.

ELENA LUCHIAN

VARĂ TÂRZIE, DUPĂ UN ATAC DE PANICĂ

Nu mă pot dezbrăca de greutatea frunzelor,

marginile rotunjite întinzându-se spre fereastră

asemenea privirii întoarse a unui bărbat ,

(ei vor să adore și să adore și să aducă la tăcere).

Ce dacă vreau să mă duc dracului? Mă înclin

în fața nesăbuinței care îmi dă formă. Zumzetul

mașinii de tuns iarba din vecini, steagul roșu al unei cutii poștale

arborat, un câine lătrând la trei case depărtare,

asta e ziua așa cum e ea. Cărăbuș printre lambriuri,

creangă uscată rupându-se, dar fără să se rupă, pietre

din mare alături pietrelor din râu,

mesaje fără răspuns la fel ca fantomele din gâtul meu,

o sirenă răcnind înspre oraș îngânând

că pericolul nu e aici, îngânând

că tăcerea asta asurzitoare e doar acolo unde ești tu.

SUZAN OTAY

VARĂ TÂRZIE DUPĂ UN ATAC DE PANICĂ

 

Nu mă pot dezbrăca de presiunea frunzelor

ale căror margini cu lobi se sprijină de geam

ca privirea nesolicitată a unui bărbat pe care o simți în spate,

(vor să binecuvânteze și să binecuvânteze și să liniștească).

Dar dacă, în schimb, aleg calea diavolului? Mă închin

nebuniei care mă face să fiu eu însămi. Bâzâitul 

vecinului atunci când tunde gazonul, un steag roșu ridicat

pe cutia poștală, un lătrat de câine la trei case distanță,

cam așa arată o zi. Un gândac pe lambriul peretelui, 

o creangă putredă rupându-se, dar fără să se rupă, pietrele 

mării alături de pietrele râului, 

mesaje fără răspuns ca niște fantome blocate în gât,

o sirenă sună zgomotos în tot orașul anunțând  

că nu este o urgență, anunțând că 

această liniște zgomotoasă se aude doar unde locuiești tu.

EMILIA TEODOSIU

VARĂ PE SFÂRȘITE DUPĂ UN ATAC DE PANICĂ

 

Nu mă pot dezbrăca de apăsarea frunzelor,

marginile lobate aplecându-se spre geam

ca o privire tipic-masculină nedorită, înspre spate, 

(își doresc să binecuvânteze și să binecuvânteze și să tacă).

Dar dacă vreau, în schimb, să devin un demon? Pleacă-ți

capul în fața nebuniei care mă face cine sunt. Bâzâitul

ierbii tunse de vecin, un steag roșu de cutie poștală

ridicat, lătratul unui câine trei case mai încolo,

și așa arată o zi. Un cărăbuș pe lambriuri, 

o ramură uscată crăpând, dar fără să se rupă, pietre

din mare lângă pietre din râu,

mesaje fără răspuns ca fantome în gâtlej,

o sirenă scâncind sonor spre oraș repetând

că nu aici e urgența, repetând

că tăcerea asta zgomotoasă e doar unde trăiești tu. 

ADA LIMÓN

LATE SUMMER AFTER A PANIC ATTACK

I can’t undress from the pressure of leaves,
the lobed edges leaning toward the window
like an unwanted male gaze on the backside,
(they wish to bless and bless and hush).
What if I want to go devil instead? Bow
down to the madness that makes me. Drone
of the neighbor’s mowing, a red mailbox flag
erected, a dog bark from three houses over,
and this is what a day is. Beetle on the wainscoting,
dead branch breaking, but not breaking, stones
from the sea next to stones from the river,
unanswered messages like ghosts in the throat,
a siren whining high toward town repeating
that the emergency is not here, repeating
that this loud silence is only where you live.
 

Formularul de înscriere poate fi găsit aici: https://forms.gle/Lw64rWpFn9LsSjHd8

Etapa 4:

FINALIȘTI ETAPA 4:

CLAUDIU BUJDEI

DE CE STAI ATÂT DE TÂRZIU?

 

Pentru Russ

 

Îți spun, dacă dorești atât de mult să știi:

Ții minte c-ai pierdut acum doi ani o zi

în balta lângă care făceai pe bijutierul

cu pietre de pe mal, toate furate?

Cele mai multe-au stat întunecate,

dar câte una mai sclipea pigmentul

care în somnul ei pietros era-ncuiat.

Aș-ai știut ce merita păstrat.

 

La fel culeg și eu nimicurile zilei

în care văd vreo posibilitate

dar care-s moarte și care-au să surprindă

nu știu, și nu am nicio baltă să m-ajute –

așa că le privesc și le măsor mereu

până când unu-și face-n ochiul meu oglindă

apoi c-o lacrimă-l pictez să-l fac luciu.

De asta merg la somn așa târziu.

DARIA COJOCARU

DE CE TE CULCI AȘA DE TÂRZIU?

 

Pentru Russ

 

O să-ți spun, dacă îți dorești cu adevărat să știi:

mai ții minte acum doi ani, când ai petrecut întreaga zi

stând în apă jucându-te de-a bijutierul

cu toate pietrele pe care le furaseși de pe mal?

Majoritatea se înnegreau și-n rest totul banal,

dar mai era câte una care sclipea, dezvăluind culoarea secretă

pe care o ținuse ascunsă undeva în piroteala ei de piatră.

Așa îți dădeai seama care dintre ele merita păstrată.

 

La fel și eu strâng din zi lucrurile simple

în care văd o urmă de potențial

dar care dintre ele sunt cu adevărat banale și care ascund ceva neașteptat

nu știu, și nu am nicio apă care să mă ajute să-mi dau seama—

așa că le privesc și le tot privesc până când

un element se oglindește în ochii mei

apoi mă folosesc de o lacrimă pentru a-l aduce la viață.

De-asta stau treaz până dimineață.

BOGDAN MACARIE

DE CE STAI TREAZ ATÂT DE TÂRZIU?

 

Pentru Russ

 

O să îți spun, dacă neapărat vrei să știi

îți amintești acum doi ani când ai pierdut acea zi

la iazul săpat în stâncă unde te jucai de-a bijutierul

cu toate pietrele pe care le furaseși de pe mal?

Multe dintre ele se întunecau însă nimic special

dar câteodată una scăpăra culoarea secretă

pe care o ferecase undeva în somnul ei pietrificat.

În felul ăsta știai care erau de păstrat.

 

Deci adun lucrurile anoste de peste zi

în care văd oarecare potențial

dar care sunt moarte și care conțin surpriza

pe care n-o cunosc și nu am un iaz ca să-mi pot da seama-

așa că le privesc și le privesc până

un lucru face o oglindă din ochii mei

apoi îl desenez cu o lacrimă ca să îl fac cât mai viu.

De asta stau treaz până noaptea târziu.

IOANA RĂDUCU

DE CE STAI TREAZ AȘA TÂRZIU?

 

Pentru Russ

 

O să-ți spun, dacă vrei cu adevărat să știi:

îți amintești acum doi ani când ai pierdut o zi

în golful stâncos, te jucai de-a bijutierul

cu pietrele ce le-adunaseși de pe mal?

Ele se-ntunecau, nimic mai mult, în general,

dar câte una într-un licăr de culoare își arăta secretul

undeva ascuns în somnul ei încremenit

Astfel știai care din ele-s de oprit.

 

Așa păstrez eu lucruri terne strânse peste zi

în care văd o urmă de însemnătate

dar care sunt inerte și care ascund surpriza

nu știu, și nu-i nici golf să-mi spună—

așa că le privesc iară și iară până

când ceva formează o oglindă în privirea mea

și o pictez cu lacrimi să-i dau seninătate.

De aceea stau treaz până târziu în noapte.

MARIA MIRUNA SOLOMON

DE CE STAI TREAZ PÂNĂ TÂRZIU?

 

Pentru Russ

Îți voi mărturisi, dacă chiar vrei să știi:

mai ții minte acum doi ani acea pierdută zi

la plajă unde-ai păcălit bijutierul

cu toate pietricelele furate de pe țărm?

Cele mai multe se întunecau și-atât,

dar uneori câte una lăsa să se-ntrevadă culoarea secretă

pe care o tăinuia în somnul său de piatră.

Astfel știai care să fie păstrată.

 

Așa adun și eu lucrurile anoste ale zilei

în care întrevăd speranțe,

dar care-s moarte și care-s cu surprize

nu disting, și n-am băltoacă să m-ajute să-mi dau seama –

așa că le privesc și le privesc chiar până când

ceva mi se-oglindește în ochi

și-atunci o spăl cu lacrima ca să o luminez.

De-aceea stau eu toată noaptea treaz.

BOGDAN VIȘAN

DE CE STAI TREAZ PÂNĂ ATÂT DE TÂRZIU?

 

lui Russ

 

Îți voi spune, dacă chiar vrei să știi cu-adevărat:

îți amintești ziua de-acum doi ani la care-ai renunțat

pe acea baltă stâncoasă unde-ai stat și te dădeai bijutier

cu toate pietricele pe care le-ai șterpelit de pe uscat?

Cele mai multe se-ntunecaseră și mai mult nu s-a-ntâmplat,

numai că uneori vreuna și-ar miji culoarea tăinuită

pe care a-nchis-o undeva-n somnul pietruit.

Așa vei cunoaște care-i de prețuit.

 

Așa că strâng lucrurile tocite de peste zi

în care mai văd câte-o posibilitate

dar care-s pe terminate și care te mai pot uimi

n-oi ști, și n-am nicio băltoacă să m-ajute să spun —

așa că mă uit și mă tot uit la ele până când

vreun lucru-mi face ochii să-l poată oglindi

apoi îl zugrăvesc din lacrimă să fie scânteietor.

De-asta nopțile le stau fără s-adorm.

DON PATERSON

WHY DO YOU STAY UP SO LATE?

For Russ

I’ll tell you, if you really want to know:
remember that day you lost two years ago
at the rockpool where you sat and played the jeweler
with all those stones you’d stolen from the shore?
Most of them went dark and nothing more,
but sometimes one would blink the secret color
it had locked up somewhere in its stony sleep.
This is how you knew the ones to keep.
 
So I collect the dull things of the day
in which I see some possibility
but which are dead and which have the surprise
I don’t know, and I’ve no pool to help me tell—
so I look at them and look at them until
one thing makes a mirror in my eyes
then I paint it with the tear to make it bright.
This is why I sit up through the night.

Formularul de înscriere poate fi găsit aici: https://forms.gle/EAZTt6Yghrq6EebU7

FINALIȘTI ETAPA 3:

DIANA APOSTOL

HAI SĂ NU VORBIM DESPRE A FI ÎNDRĂGOSTIT

 

Hai să nu vorbim despre a fi îndrăgostit, OK?

despre mine îndrăgostită, de fapt, OK?

despre chipul tău buhav ca o magnolie;

despre marsupiale,

cu săculețe teșite

în interiorul cărora aș vrea să pătrund, prima oară cu buzele;

despre prăbușirea unui million de cascade

ca și cum DRAGOSTEA ar fi o cupolă de sticlă sub un lac

intrată printr-un labirint de tuneluri care picură

Am sperat și m-am rugat să nu fiu găsită niciodată înăuntru.

 

Noaptea visez că dormitorul tău e ticsit cu rațe.

Miroși a piure și omletă.  

Unele rațe clocesc și nu se ridică în picioare.

Și visez la degetele diferitelor tale soții

ajungând în părțile tale intime ca niște ciocuri.

Și ești întins pe pat, așa cum nu ar trebui să fie un bărbat.

Și mă trezesc speriată din cauza sticlei care scârțâie

ca și cum întreaga poveste e pe cale să se năruie

iar apa se revarsă cu un val de pesti

sorbind lipa-lipa cu gurile lor coborâte.

IOAN COROAMĂ

HAI SĂ NU VORBIM DESPRE A FI ÎNDRĂGOSTIT

 

Hai să nu vorbim despre a fi îndrăgostit, OK?

– despre mine fiind îndrăgostită, de fapt, OK?

despre fața ta umflată, ca o magnolie;

despre marsupiali,

în a căror săculețe teșite

mi-ar plăcea să mă strecor pe interior, buzele mai întâi;

despre prăbușirea a milioane de cascade

– de parcă IUBIREA ar fi o cupolă de sticlă sub un lac

intrată de-a lungul unui labirint de tuneluri ce se scurg

Am sperat și m-am rugat că niciodată n-aș fi găsită înăuntru.

 

La noapte visez că dormitorul tău e înțesat de rățuște.

Miroși a terci și a omletă.

Câteva dintre rățuște stau cloșcă, și nu se vor ridica.

Și visez la cum degetele diferitelor tale neveste 

Pătrund parcă rupte în zonele tale intime.

Și tu stai întins pe pat așa cum un bărbat n-ar trebui să stea.

Și sunt trezită brusc de sunetul sticlei ce scărție

ca și cum toată treaba-i pe punctul de a ceda

și apa vine țâșnind cu un val de pești

trecând seorp-seorp-sorb cu gurile lor coborâte.

MIRUNA JURJ

NU MĂ LUA CU HAI SĂ VORBIM DESPRE A FI ÎNDRĂGOSTIT

 

Nu mă lua cu hai să vorbim despre a fi îndrăgostit, bine? 

– despre mine fiind îndrăgostită, de fapt, bine?

despre fața ta umflată ca o magnolie; 

despre marsupiale,

în ale căror marsupii tocite

aș vrea să mă târăsc, cu buzele înainte; 

despre prăbușirea unui milion de cascade 

– de parcă DRAGOSTEA este o cupolă de sticlă sub un lac 

băgată printr-un labirint de tuneluri care picură 

Am sperat și m-am rugat să nu fiu niciodată găsită înăuntru. 

 

Noaptea visez că dormitorul tău e plin ochi de rațe.

Tu miroși a piure și a ouă jumări. 

Unele rațe clocesc și nu vor să se ridice de jos. 

Iar eu visez degetele diferitelor tale soții 

întinzându-se la părțile tale intime ca niște ciocuri. 

Tu stai întins de-a lungul patului cum niciun bărbat n-ar trebui să stea. 

Iar eu tresar la zgomotul sticlei care scârțâie 

de parcă toată treaba stă să se prăbușească 

și să se reverse apa cu tot cu un val de pești 

care fac gâl-gâl-gâl cu gurile lor lăsate.

SUZAN OTAY

NU MĂ LUA CU HAIDE SĂ VORBIM DESPRE CUM E SĂ FII ÎNDRĂGOSTIT

 

Nu mă lua cu haide să vorbim despre cum e să fii îndrăgostit, OK?

– despre mine fiind îndrăgostită, de fapt, OK?

despre fața ta imensă, ca o magnolie;

despre marsupiali, 

în ale căror buzunare mici și tocite

mi-ar plăcea să mă strecor, intrând prima dată cu buzele;

despre cum milioane de cascade se sparg 

– ca și cum DRAGOSTEA ar fi un dom de sticlă aflat sub un lac

în care se intră printr-un labirint de tuneluri curgătoare

în care am sperat mereu și m-am rugat să nu pot fi găsită. 

 

Noaptea visez că dormitorul tău e plin ochi cu rațe.

Tu miroși a piure și ouă jumări.

Unele rațe din vis clocesc și nu se pot ridica în picioare.

Iar eu visez cum diversele tale soții  se apropie de părțile tale intime 

cu degetele lor ca niște ciocuri ascuțite. 

Iar tu aștepți întins în pat, ceea ce un bărbat nu ar trebui să facă.

Apoi tresar și mă trezesc din cauza sunetului scos de sticla care scârțâie 

ca și cum întreaga aventură e pe cale să se destrame 

și apa să curgă înăuntru în valuri cu pești

care sorb apa lip-lip-lip cu gurile lor joase.

IOANA RĂDUCU

SĂ NU HAI SĂ VORBIM DESPRE A FI ÎNDRĂGOSTIȚI 

 

Să nu hai să vorbim despre a fi îndrăgostiți, OK?

de fapt, despre mine fiind îndrăgostită, OK?

despre fața ta umflată, ca o magnolie;

despre animale marsupiale,

în ale căror buzunărele rotunjite

mi-ar plăcea să mă strecor, cu buzele înainte;

despre revărsarea a milioane de cascade

ca și când DRAGOSTEA ar fi o cupolă de sticlă sub un lac

în care intri printr-un labirint de tunele umede

înăuntrul cărora am sperat și m-am rugat să nu mă aflu vreodată.

 

Noaptea visez că dormitorul tău e înțesat de rațe.

Tu miroși a mâncare pasată și a ouă jumări.

Unele rațe clocesc, și nu vor să se ridice.

Și visez cum degetele diverselor tale soții

îți pătrund în părțile intime ca niște ciocuri.

Și tu stai întins în pat cum nu se cuvine să stea un bărbat.

Și mă trezesc alarmată de zgomotul sticlei care scârțâie

ca și când tot ce e între noi stă să se prăbușească

și apa dă năvală aducând un banc de pești

sorb-sorb-sorbăcăind cu gurile lor micuțe.

ANDRADA STRUGARU

SĂ NU VORBIM DESPRE CUM E SĂ FII ÎNDRĂGOSTIT

 

Să nu vorbim despre cum e să fii îndrăgostit, OK?

   ̶  de fapt, despre cum este să fiu eu îndrăgostită, OK?

despre fața ta rotunjoară, ca o magnolie;

despre marsupiali

în ai căror saci mici și turtiți pe abdomen

aș vrea să mă strecor, cu buzele înainte; 

despre cum un milion de cascade se sparg violent

   ̶  ca și cum DRAGOSTEA ar fi o cupolă de sticlă pe fundul unui lac

în care se intră printr-o încâlceală de tuneluri scurgătoare

unde-am sperat și m-am rugat ca niciodată să nu mă găsesc. 

 

În timpul nopții visez că în dormitorul tău sunt o grămadă de rațe înghesuite.

Tu miroși a păsat și a ou făcut jumări.

Unele rațe vor să cadă cloști și n-o să se ridice. 

Și visez degetele feluritelor tale soții

cum îți pătrund în părțile intime ca niște pliscuri. 

Iar tu stai întins de-a curmezișul patului așa cum un bărbat nu ar trebui.

Și cu spaimă sunt smulsă din somn de zgomotul sticlei scârțâinde

ca și cum toată treaba asta e pe cale să se surpe

și apa vine în potop cu o avalanșă de pești

care leorb-leorb-leorpăie cu gurile atât de aproape de sol.

SELIMA HILL

DON’T LET’S TALK ABOUT BEING IN LOVE

Don’t let’s talk about being in love, OK?
– about me being in love, in fact, OK?
about your bloated face, like a magnolia;
about marsupials,
whose little blunted pouches
I’d like to crawl inside, lips first;
about the crashing of a million waterfalls
– as if LOVE were a dome of glass beneath a lake
entered through a maze of dripping tunnels
I hoped and prayed I’d never be found inside.


At night I dream that your bedroom’s crammed with ducks.
You smell of mashed-up meal and scrambled egg.
Some of the ducks are broody, and won’t stand up.
And I dream of the fingers of your various wives
reaching into your private parts like beaks.
And you’re lying across the bed like a man shouldn’t be.
And I’m startled awake by the sound of creaking glass
as if the whole affair’s about to collapse
and water come pouring in with a rush of fishes
going slurpetty-slurpetty-slurp with their low-slung mouths.

Formularul de înscriere poate fi găsit aici: https://forms.gle/ALeTDefudeTwHPgG8

Etapa 2:

FINALIȘTI ETAPA 2:

ELENA BOLDOR

ATUNCI CÂND F A INTRAT ÎMBRĂCATĂ ÎNTR-O BAIE PLINĂ CU SPUMĂ

A fost superb.

Uneori, când stăm pe veranda din spate și bem tequila mockingbirds, ne amintim de ea – și o expresie de zâmbet blând se prelinge ușor pe fețele noastre. În afară ultimei dăți când s-a întâmplat, toată lumea în afară de mine a avut acea expresie de zâmbet dezarmat și doar eu am rămas cu o expresie încruntată de repaus. Una dintre caracteristicile expresiei acelui zâmbet este că, pe durata sa, nu se poate înregistra nicio expresie a celorlalți care să nu fie, de asemenea, o versiune a expresiei de zâmbet blând, ceea ce înseamnă că expresia mea de încruntare în repaus ar rămâne invizibilă pentru toată lumea, atât timp cât aceștia își păstrează expresia de zâmbet blând. Slavă Cerului, ce motiv ai avea să te încrunți, când ești confruntat cu amintirea lui F intrând îmbrăcată într-o baie cu spumă măreață superbă cu mușcate șampanie levănțică salvie și gălbenele, numai gândul la asta mă face să leșin, da, să leșin.

GABRIELA OPREA

ATUNCI CÂND FATA F A INTRAT ÎNTR-O BAIE CU SPUMĂ CU TOATE HAINELE PE EA

A fost foarte frumos.

Câteodată, când stăm pe veranda din spate și bem tequila mockingbirds, ne amintim – și o expresie senin surâzătoare ni se așterne ușor pe față. Mai puțin ultima dată când s-a întâmplat, toată lumea cu excepția mea avea acea expresie senin surâzătoare și doar eu am rămas cu expresia mea încruntată. O caracteristică a expresiei senin surâzătoare e că pe durata expresiei senin surâzătoare, nu poți înregistra la alte persoane vreo expresie care să nu fie tot o variantă a expresiei senin surâzătoare, ceea ce înseamnă că expresia mea încruntată a rămas invizibilă pentru toți cât timp și-au menținut expresiile senin surâzătoare. Slavă domnului, căci la ce te poți încrunta în fața amintirii Fetei F intrând într-o superbă baie verticală cu spumă de mușcată lavandă salvie coada șoricelului, cu toate hainele pe ea, doar gândul la asta mă copleșește, copleșește într-adevăr.

SUZAN OTAY

ATUNCI CÂND O FATĂ, F, A INTRAT ÎNTR-O BAIE CU SPUMĂ CU TOATE HAINELE PE EA

A fost superb.

Uneori, în timp ce stăm pe veranda din spate și bem cocktailuri tequila mockingbird, ne aducem aminte întâmplarea – și expresia unui zâmbet discret se așterne ușor pe fețele noastre. Mai puțin ultima dată când s-a întâmplat, atunci toată lumea, cu excepția mea, a avut acel zâmbet discret, în timp ce eu am rămas încruntată. Una dintre particularitățile acestui zâmbet discret este că, în timp ce zâmbești discret, nu poți observa alte de expresii pe fețele celor din jur, ci doar variații ale zâmbetului discret, ceea ce înseamnă că expresia mea încruntată a rămas invizibilă pentru ceilalți cât timp ei au continuat să zâmbească discret. Slavă cerului, căci ce m-ar fi putut face să mă încrunt la amintirea cu F pășind într-o cadă verticală splendidă cu spumă, cu mușcate, șampanie, lavandă, salvie, coada șoricelului, cu toate hainele pe ea, doar gândul la asta mă face să leșin, da, să leșin.

ANDRADA STRUGARU

ATUNCI CÂND FATA F A INTRAT ÎNTR-O BAIE CU SPUMĂ CU TOATE HAINELE PE EA

A fost foarte frumos. 

Uneori când stăm pe terasa din spate bând tequila mockingbird ne amintim – și o expresie de surâs subtil ne scaldă ușor chipurile. Mai puțin această ultimă dată când s-a întâmplat, toți în afară de mine și-au luat expresia aceea de surâs subtil și doar eu am rămas încremenită în expresia obișnuită de nemulțumire. Una din trăsăturile expresiei de surâs subtil este aceea că pe durata expresiei de surâs subtil ești incapabil să percepi la alții orice expresie care nu este tot o formă a expresiei de surâs subtil, adică expresia mea obișnuită de nemulțumire ar trece neobservată de toți cât timp ei și-ar păstra expresiile de surâs subtil pe chipuri. Slavă cerului, fiindcă ce să te nemulțumească atunci când ești pus față-n față cu amintirea Fetei F intrând într-o splendidă, verticală baie cu spumă cu mușcată șampanie lavandă salvie coada șoricelului cu toate hainele pe ea, mi-e suficient gândul la asta ca să mă topesc, da, topesc.

EMILIA TĂBĂCARU

ACEL MOMENT CÂND FATA F A INTRAT ÎNTR-O BAIE CU SPUMĂ CU TOATE HAINELE PE EA

A fost foarte frumos.

Câteodată, când stăm pe veranda din spate și bem tequila mockingbirds, ne amintim de asta- și o expresie blândă și zâmbitoare se prelinge ușor pe fețele noastre. Cu excepția ultimei dăți când s-a întâmplat, toată lumea, în afară de mine, a avut acea blândă și zâmbitoare expresie și doar eu am rămas cu o expresie încruntată. Una dintre caracteristicile expresiei blânde și zâmbitoare este că, pe durata expresiei blânde și zâmbitoare, nu se poate înregistra nicio expresie a celorlalți care să nu fie, de asemenea, o versiune a expresiei blânde și zâmbitoare, ceea ce înseamnă că expresia mea de încruntare ar fi rămas invizibilă pentru toată lumea atâta timp cât ei își mențineau expresia blândă și zâmbitoare. Slavă Domnului, pentru că la ce să te încrunți, atunci când te confrunți cu amintirea Fetei F intrând într-o baie cu spumă superbă, verticală, cu geranium, șampanie, lavandă, salvie și măceș, cu toate hainele pe ea, numai gândul mă face să leșin, da, să leșin.

BOGDAN VIȘAN

MOMENTUL CÂND TIPA F A INTRAT ÎNTR-O BAIE CU SPUMĂ CU TOT CU HAINELE DE PE EA

A fost foarte frumos.

Uneori când stăm pe veranda din spate bând tequila mockingbird, ne amintim de asta — și o privire blândă zâmbitoare se prelinge încetișor peste fețele noastre. Mai puțin ultima oară când s-a întâmplat, toți în afară de mine și-au luat privirea aia blândă zâmbitoare și eu singură am rămas încremenită cu privirea aia pasivă încruntată. Una din trăsăturile privirii blânde zâmbitoare e că de-a lungul privirii blânde zâmbitoare a cuiva, acela nu e capabil să înregistreze altă expresie a celorlalți care să nu fie o variantă tot a acelei priviri blânde zâmbitoare, ceea ce înseamnă că privirea mea pasivă încruntată rămâne nevăzută de nimeni atât timp cât ceilalți își păstrează privirea blândă zâmbitoare. Slavă Domnului, căci la ce să te încrunți când ești față-n față cu amintirea tipei F intrând într-o nemaipomenită baie cu spumă, verticală, cu mușcată șampanie lavandă salvie coada șoricelului, cu tot cu haine, doar gândul la treaba asta mă face să mă prăbușesc, da, să mă prăbușesc.

SAWAKO NAKAYASU

THAT TIME WHEN GIRL F WALKED INTO A BUBBLE BATH WITH ALL HER CLOTHES ON

It was very beautiful.

Sometimes when we are sitting on the back porch drinking tequila mockingbirds, we remember it—and a soft smiling expression washes gently over our faces. Except for this last time it happened, everybody but me got that soft smiling expression and I alone got stuck with the resting scowl expression. One of the features of the soft smiling expression is that for the duration of one’s soft smiling expression, one is unable to register any expressions on others that are not also a version of the soft smiling expression, meaning my resting scowl expression would remain invisible to everyone for as long as they kept up their soft smiling expressions. Thank goodness, because what is there to scowl at, when faced with the memory of Girl F walking into a gorgeous, vertical, geranium champagne lavender sage yarrow bubble bath with all her clothes on, just the thought of it makes me swoon, yes swoon.

 

Formularul de înscriere poate fi găsit aici: https://forms.gle/yaEzpNb4A3D82cCB9

Etapa 1:

FINALIȘTI ETAPA 1:

ALEXANDRU BOTEA

ACUM CĂ SUNT ÎN MADRID ȘI POT GÂNDI

 

Mă gândesc la tine

și la continentele strălucitoare și aride

și la inima delicată a cărei părți ce-mi aparține o-mparți cu aerul american

în vreme ce plămânii pe care i-am simțit golindu-se sonor întâmpină oricare dimineață

și genele căprui îți flutură dezvăluind două răsărituri perfecte colorate de reflexia New

Yorkului

 

văd un pod uriaș întinzându-se spre mahalalele povârnite și numai tu

 

stai în orizontul purpuriu ca un arbore singuratic

și în Toledo livezile-azurii de măslini scrutează dealurile prin lentile

ca de-argint, ca părul unei bătrâne

Se știe că eu și Dumnezeu nu prea ne înțelegem

Pentru mine treaba asta nu-i decât un fel de lucrătură în aramă, nu-mi pasă de mauri,

prin tine am văzut marile lucrături ale morții, tu ești mai măreț

 

zâmbești, golești lumea ca să putem fi noi doi, singuri.

IOAN COROAMĂ

ACUM CĂ SUNT ÎN MADRID ȘI POT GÂNDI

 

mă gândesc la tine

și la continentele sclipitoare și aride

și cum împarți partea mea din inima zveltă cu aerul american

pe când plămânii pe care i-am simțit surpându-se răsunător salută fiecare dimineață cu lentoare

și genele tale brune tresar dezvăluind doi zori desăvârșiți în culorile New York-ului

 

văd un pod lung întinzându-se până în suburbiile smerite numai cu tine

 

stând ca un copac însingurat pe marginea purpurei

iar în Toledo albastrul palid al livezilor de măslin căutând spre argintiul dealurilor

ca lentilele ochelarilor ca părul bătrânelor

se știe că Dumnezeu și cu mine nu ne înțelegem prea bine

pentru mine e doar o panoramă a finisajelor de alamă, nu-mi pasă de mauri

am văzut prin tine marile lucrări ale morții, dar tu le întreci

 

tu zâmbești, tu golești lumea să putem rămâne singuri

OANA DRAGOMIR

ACUM CĂ SUNT ÎN MADRID MĂ POT GÂNDI

 

Mă gândesc la tine

și la continentele strălucitoare și aride

și la inima fragilă din care-mi împarți partea cu suflarea americană

în timp ce plămânii pe care i-am simțit cum se sting zgomotos întâmpină încet fiecare dimineață

iar genele tale căprui flutură dezvăluind două zări perfecte colorate de New York

 

văd un pod de proporții întinzându-se până la periferiile modeste doar cu tine, stând pe marginea purpurie ca un unic copac.

 

și în Toledo, albastrul moale al livezilor de măslini privește dealurile cu ochelari argintii ca părul unei bătrâne

E bine știut că Dumnezeu și cu mine nu ne înțelegem

Pentru mine e doar o priveliște de alămuri, nu-mi pasă de mauri

văzând prin tine marile lucrări ale morții, tu ești mai măreț

 

tu zâmbești, tu golești lumea ca să putem fi singuri.

MARIA MIRUNA SOLOMON

ACUM CĂ SUNT ÎN MADRID POT GÂNDI

 

mă gândesc la tine

la continentele superbe și aride

și la inima suplă a cărei parte ce-mi aparține o împarți cu aerul american

pe când plămânii pe care i-am simțit dezumflându-se răsunător întâmpină senin fiecare dimineață,

iar genele tale castanii fluturând dezvăluie două răsărituri perfecte aprinse de New York

 

uite un pot vast care se întinde până la periferia smerită doar cu tine stând la marginea purpuriului ca doar un copac

 

și în Toledo priveliștea bleu a livezilor de măslini pe dealuri, cu argintiu ca sticla, ca părul unei bătrâne

e bine știut că Dumnezeu și cu mine nu ne înțelegem

e doar o contemplare a alămurilor pentru mine, nu-mi pasă de mauri

văzută prin tine magnifica lucrare a morții, ești splendidă

 

zâmbești, deschizi lumea ca să putem fi singuri

ELENA STAN

ACUM CĂ MĂ AFLU ÎN MADRID POT GÂNDI

 

mă gândesc la tine

și continentele strălucitoare și aride

și inima firavă din care împarți partea mea cu aerul american

în timp ce plămânii pe care i-am simțit scăzând sonor salută încet dimineața

și genele tale castanii tresar dezvăluind două răsărituri colorate de priveliștea New York-ului

 

văd un pod vast care se întinde până la umilele periferii doar cu tine Stând pe marginea purpuriului ca un copac solitar

 

iar în Toledo albastrul catifelat al plantațiilor de măslini se uită la dealuri cu niște ochelari argintii ca părul unei bătrâne

Se știe că eu și Dumnezeu nu ne înțelegem

E doar o imagine a lucrărilor de alamă pentru mine, nu-mi pasă de mauri

văzute prin tine marile lucrări ale morții, tu ești superior

 

zâmbești, golești lumea ca să putem fi singuri.

BOGDAN VIȘAN

ACUM CĂ SUNT ÎN MADRID POT GÂNDI

 

Mă gândesc la tine

și la continentele superbe și aride

și la inima subțiată din care împarți ce mi se cuvine mie cu aerul american

pe când plămânii pe care i-am simțit retrăgându-se răsunător întâmpină încet fiecare dimineață

și genele tale castanii pâlpâie descoperind două răsărituri perfecte colorate de New York

 

văd un pod vast întinzându-se spre periferia sărăcăcioasă doar cu tine stând pe marginea purpuriului ca un copac singur

 

și în Toledo albastrul senin al livezilor de măslini privește spre dealuri cu ochelari argintii precum părul unei bătrâne

e bine cunoscut că eu și Dumnezeu nu ne-nțelegem

e doar o imagine a industriei de alamă pentru mine, nu mă interesează maurii

am văzut prin tine marile lucrări ale morții, tu ești mai mare

 

zâmbești, secătuiești lumea ca noi să putem fi singuri.

Etapa 1:

NOW THAT I AM IN MADRID I CAN THINK

FRANK O’HARA

I think of you

and the continents brilliant and arid

and the slender heart you are sharing my share of with the American air

as the lungs I have felt sonorously subside slowly greet each morning

and your brown lashes flutter revealing two perfect dawns colored by New York

see a vast bridge stretching to the humbled outskirts with only you Standing on the edge of the purple like an only tree

and in Toledo the olive groves’ soft blue look at the hills with silver like glasses like an old lady’s hair

It’s well known that God and I don’t get along together

It’s just a view of the brass works for me, I don’t care about the Moors

seen through you the great works of death, you are greater

you are smiling, you are emptying the world so we can be alone.