Haki R. Madhubuti

Gwendolyn Brooks

ea nu poartă
imitații din bijuterii
& știe că walt disney
a făcut/face o avere de pe urma
genelor false și a faptului că time magazine
încă deține autoritatea. 
machiajul ei este real-total.

un instructor englez negro a numit-o:
	„o poetă negro pricepută”
un critic a-l-b a spus:
	„este o mândrie pentru rasa negro”.

altcineva a numit-o:
	„o scriitoare negro pură”
johnnie mae, care este în ultimul an de liceu a spus:
	„ea și Langston sunt singurii poeți negro pe care
	i-am citit în școală și pe ea o înțeleg”
pee wee obișnuia să poarte unul dintre poemele ei în
buzunarul de la spate;
	poemul despre a fi mișto. asta înainte ca pee wee
să fie luat la mișto de focul de avertizare al unui polițist.

în anii șaizeci
s-a născut un cuvânt ........ NEGRU
& odată cu negrul au venit poeții
& din părerile poetului s-a ajuns la:
negru dublunegru negruviolet negrualbăstrui fostnegru era
negru ziuadinaintedeieri mainegrudecât ultranegru super
negru negrunegru negrugălbui negrunigger oma-l-b negru
mainegrudecâtverbelelaadoua ¼ negru fărănegru negrurece clar
negru mamameaemaineagrădecâtmamata coșulnegru cădere
negru atât de negru că nu te putem vedea negru pe negru în
în negru de negru de fapt negrucamantan iarna
negru negrucool 360degradenegru negrucărbune beznă
negru negru atunci când este convenabil negruruginit negrulună
negru negrustele negruvară negruelectron cosmonaut
negru cremădepapucinegru jimshoenegru lenjerieintimănegru urât
negru mătușajimammanegru orezulunclesbennegru negru williebest
negru negruefrumosnegru abia ce am descoperit negru negro
negru negrufărăsubstanță

și peste tot unde apărea
doamna „poetă negro”
poeții erau deja acolo.
ascultau & întrebau
& mergeau acasă simțindu-se inconfortabil/în dezacord & atât de neîmpreună
au citit/re-citit/scris & rescris
& s-au întors data următoare să-i spună
doamnei „poete negro”
cât de frumoasă a fost/este & cât de mult i-a ajutat
& ea a răspuns cu asta:
              cât de necesari sunt ei și cât de mult au ajutat-o.
poeții au pășit & pe măsură ce spațiul ocupa golul dintre ei & doamna
„poetă negro”
ai fi putut auzi unul dintre poeții negri spunând:
       „frate, o tot strigă pe sora asta pe numele greșit”


Rwanda: Acolo unde lacrimile nu au nicio putere

Cine decide ce e moral?

La cincisprezece străzi de casa albă
în colțurile înguste din northwest, d.c
băieți deghizați ca mine își smulg unii altora inimile
cu arme fabricate în china. luptă pentru teritoriu.

de-a lungul planetei într-un ținut unde s-a născut civilizația
băieții din d.c. nu știu nimic despre rudele lor îndepărtate
din Rwanda. nu au auzit niciodată de etnicii hutu sau tutsi.
ochii lor sunt secați de imaginație când se pomenește de kigali, byumba
sau butare. tot ce știu sunt străzile din d.c., și nu mai
plâng la înmormântări. numărul și regularitatea lor au propriul mod
de a face din crime ceva comun și nu mondenități
asta până ce se întind în afara casei, a străzii, a teritoriului. 

masacrele moderne sunt interetnice. bosnia, sri lanka, burundi
nagorno-karabakh, irak, laos, angola, liberia și rwanda sunt
nume mici și străine pe o hartă fabricată în europa, când trupurile
a zeci de mii plutesc pe un râu transformând apa

în culoarea sângelui, în timp ce un sfert de milion de oameni fug desculți
în tanzania și zair, și cumva asta observăm. nu zâmbim, 
nu mai avem lacrimi. ne reprimăm gândurile. În cea mai adâncă
liniște privim către sud și ne gândim că azi
nelson mandela pare mult mai mare
decât este.


Calitate: Gwendolyn Brooks la 73
7 iunie, 1990

respirație
viața după șapte decenii plus trei ani
adună o grămadă de respirații. șaptezeci și trei de ani pe acest
pământ înseamnă o grămadă de adoptări și renunțări, înseamnă
o viață în care vii de undeva și pentru mulți
nu ajungi nicăieri.

cum sărbătorim o poetă care a creat
muzică din cuvinte timp de cincizeci de ani, care și-a
copleșit oamenii cu magie, care a preschimbat
poezia în precizia unei lumi negre
oferind astfel universului o mai bună cunoaștere
a drumurilor întunecate?

să spunem doar că ea interpretează frumusețea și vrea să
ofere viață, să spunem că rabdă falsitatea
și nu o deranjează când oamenii îi spun gwen sau soră.
să spunem că ea vede geniul din copiii noștri, e vizionară
în ce privește posibilitățile, vede la fel de clar ca ray charles și
stevie wonder, aude ca elefanții hotărâți în căutarea lor
după mâncare. să spunem că atingerea ei e lemn fin, memoria
ca o hartă africană oferind detalii pentru drumurile care duc la 
aventură, dar întorcându-se în chicago south evans
să consemneze călătoria, să spunem că vocea ei e maiestuoasă
și atrăgătoare atunci când recită poeme, ritmuri, cântec
și trompete însuflețite, să spunem că are pielea închisă la culoare,
bogată în melanină, oasele mici, uraganic-sălbatică
cu o minte ca o tornadă redefinind peisajul. 

viața după șapte decenii plus trei ani
înseamnă o grămadă de respirații.
gwendolyn, gwen, sora g
nu ne-a înșelat așteptările.
în mijlocul 
vârstniciei, ea ne oferă
limbaj viguros, memorie,
iluminare

ea aduce respirația.


În atenția poeților

unde este poezia rezistenței
                      poezia onorabilă a sfidării
neînfricată în fața minciunii politicienilor de carieră și oamenilor de afaceri
fără respect pentru jurnalistul care scrie
fraze oficiale lipsite de gânduri învățate
fără duble cercetări sau întrebări din subterane
necesare la discuțiile despre război?
unde este poezia îndoielii și a suspiciunii
nu în folosul statului, episcopilor și al preoților
nu în folosul oamenilor frumoși și al promisiunilor făcute noaptea târziu,
nu în folosul influenței, incompetenței și discursului de clovn academic?