Tindem să ne gândim la cuiburi de păsări, animale și insecte ca la niște curiozităţi fermecătoare de comportamente de construire ale animalelor. Și totuși, chiar și un studiu superficial pe acest subiect scoate la iveală o pricepere funcţională, comportamentală și tehnică remarcabilă în procesele lor de construcţie și performanţă funcţională. Construcţiile făcute de animale sunt răspunsuri perfecte pentru modalităţile de viaţă ale speciilor respective. Putem clasifica multe structuri construite de animale drept construcţii mai rafinate decât orice tip de arhitectură umană. De fapt, Edward O. Wilson, iniţiatorul biofiliei, știinţa și etica iubirii pentru viaţă, consideră că un cuib al unei furnici tăietoare de frunze și procesul de supravieţuire al furnicii e un sistem mai complex decât orice invenţie a omenirii. Pe lângă eficienţa lor funcţională, cuiburile de animale sunt și incredibil de frumoase. Nu e de mirare că poetul Iosif Brodski spune: «Scopul evoluţiei, vă vine sau nu să credeţi, e frumuseţea». Cartea scrisă de Sarah Robinson, A-ți face cuibul: trup, casă, minte, deschide mintea spre viziuni poetice, stimulante și noi, către o percepţie mai echilibrată asupra noastră și asupra relaţiei noastre cu lumea și, de asemenea, asupra proceselor noastre de experimentare, gândire și simţire. Această abordare relevă o «biologie a semnificaţiei» și duce spre noi metafore și moduri de gândire în arhitectură.